FacebookTwitterLinkedIn

Pandemia de COVID-19 a adus cu sine nu doar incertitudine și impredictibilitate, ci și o lecție importantă: orice criză deschide întotdeauna ușa oportunităților.

Iar în al treilea an pandemic, oportunitatea României vine pentru sectorul agricol, pe fondul conflictului militar dintre două state recunoscute internațional pentru exportul de cereale: Rusia și Ucraina.

Experții în piața de comerț cu cereale subliniază că acum mai mult ca oricând, țara noastră își poate arată potențialul geo-strategic în ceea ce privește domeniul agricol.

Potrivit lui Cezar Gheorghe, consultant în cadrul Clubului Fermierilor Români, expert și analist în piața de comerț cu cereale, tot ceea ce trebuie să facă România în acest moment pentru a-și contura imaginea de producător agricol complex este să conștientizeze rolul important pe care-l poate juca în condițiile actuale: „România a rămas în acest moment singura sursă predictibilă și sustenabilă în ceea ce privește originarea de mărfuri. Astfel spus, am rămas singurii producători agricoli din bazinul Mării Negre”. Asta în condițiile în care în urmă cu o săptămână, Bulgaria și-a restricționat exporturile de cereale.

Din acest motiv, România este privită în prezent ca fiind singurul pol agricol predictibil, iar această predictibilitate înseamnă enorm pentru multe destinații.

„Ce înseamnă mai exact această predictibilitate? Înseamnă că este un loc acolo, care, peste noapte nu se închide, nu generează confuzii sau schimbări majore astfel încât să semene volatilitate în piață”, explică Cezar Gheorghe.

În acest context, singura concurență din punct de vedere logistic pentru România o reprezintă America de Sud, în speță Brazilia și Argentina, care prezintă un cost logistic echivalent cu cel practicat în bazinul Mării Negre pentru China (cea mai uzitată destinație în aceste momente).

Dincolo de oportunitățile de moment pe care le putem fructifica în astfel de vremuri incerte, Cezar Gheorghe subliniază însă că plus-valoarea agriculturii autohtone rămâne în continuare sindicalizarea fermierilor. De ce?

Deoarece aceasta reprezintă singura modalitate care ar impulsiona construirea de unități de procesare, pentru ca România să se transforme din exportator de materie primă în exportator de produse finite. „Dacă ajungem să punem în funcțiune cât mai multe unități de procesare, sectorul agricol local și, implicit industria alimentară autohtonă vor prospera prin comercializarea de produse finite”, completează Cezar Gheorghe care atrage atenția asupra faptului că marfa cu valoare adăugată are întotdeauna destinații multiple.

În opinia acestuia, o sindicalizare de 10 – 20 de ferme mari poate pune bazele unui sistem complex de procesare.

Și Lucian Buzdugan, fostul director general al Agricost Brăila (cea mai mare fermă vegetală din România după suprafața cultivată), crede cu tărie că România poate deveni o forță agricolă puternică în zona Europei în perioada următoare. Cunoscută ca fiind meteo-sensibilă, agricultura autohtonă are nevoie urgent de elaborarea unui plan național de irigații pentru a-și reîndeplini rolul de „grânarul Europei”, consideră Lucian Buzdugan.

„Pentru ca România să-și recâștige titulatura de <grânarul Europei> trebuie să ne trasăm mai întâi niște obiective. De exemplu, haideți să ne propunem să realizăm 6 tone pe fiecare hectar de grâu pentru a atinge o producție de peste 13 milioane de tone. Să producem 8 tone pe fiecare hectar de porumb și, eventual, câte 3 tone pe fiecare hectar la culturile de soia și floarea-soarelui”.  

Desigur, acesta nu este un task dificil, subliniază fostul director general al Agricost Brăila, asta dacă dispui de un sistem de irigații complet, capitol la care România este în prezent deficitară.

„Astfel, primul lucru căruia trebuie să-i acordăm importanță maximă este ca sectorul agricol să aibă un plan național de irigații prin care să ne propunem ca într-un anumit interval de timp să ajungem, pentru început la suprafața irigată pe care România a avut-o în urmă cu mulți ani – cea de 3 milioane de hectare”, a adăugat Lucian Buzdugan, în prezent consilier în agricultură.

În opinia acestuia, în momentul în care țara noastră va avea un sistem de irigații ce va deservi o suprafață agricolă de 3 milioane de hectare, România va putea să producă și 28 de milioane de tone de cereale, cu o medie de 9,3 tone doar pe această suprafață de teren agricol. Conform statisticilor Agenției Naționale pentru Îmbunătățiri Funciare (ANIF), România deține în prezent o suprafață irigabilă de un milion de hectare, față de cele 3 milioane de hectare pe care le deținea în perioada comunistă. În prezent, județul cu cea mai mare suprafață irigată din țară este Brăila. De altfel, tot în județul Brăila se află și cea mai mare fermă vegetală din România după suprafața cultivată – Agricost, care lucrează în prezent 57.000 de hectare de teren agricol.

De cealaltă parte, directorul general Grain Bags (companie ce oferă soluții de stocare a cerealelor și furajelor, silobag-ul), Narcis Ranghiuc, afirmă că tehnologizarea, partea de management și dobândirea încrederii unii în ceilalți reprezintă cei mai importanți pași prin care România își poate crește productivitatea agricolă.

„Tot mai mulți fermieri români optează pentru soluții de tehnologizare ce sunt utilizate și în afară. Iar din acest punct de vedere, România are un avantaj, pentru că acele soluții și-au câștigat validarea. Astfel, ce s-a realizat acolo în zece ani, noi putem pune pe roate aici, în 2-3 ani”, a explicat Narcis Ranghiuc.

Grain Bags România a pornit ca o afacere de familie, iar de-a lungul anilor s-a dezvoltat datorită atenției pe care Narcis Ranghiuc a recunoscut că a oferit-o zonei de management. Acesta este și motivul principal pentru care directorul general al companiei susține că pentru dezvoltarea unui business agricol sănătos, antreprenorii trebuie să se focuseze cât mai mult pe ceea ce înseamnă partea de organizare.

„În urma unei vizite la o fermă de Germania care lucra 4.000 de hectare, proprietarii acesteia mi-au mărturisit că business-ul lor înseamnă 50% management și 50% desfășurarea de activități specifice unei ferme”, a subliniat Narcis Ranghiuc precizând că noi, românii, trebuie să renunțăm la ideea conform căreia dacă ne canalizăm mai mult pe partea de organizare a business-ului, pierdem timp.

Acest raționament, este în opinia lui Narcis Ranghiuc, unul total fals, și asta se poate observa chiar din rezultatele financiare raportate, susține acesta. „Un management bun poate reduce semnificativ costurile operaționale și pe cele de execuție, înregistrându-se astfel o creștere a profitului”.

Un alt aspect care ar aduce un aport important dezvoltării sectorului agricol local este și renunțarea la această neîncredere pe care o simțim unii față de ceilalți, consideră Narcis Ranghiuc.

„Fermierii trebuie să descopere care sunt avantajele unei forme asociative. Mai mult, aceștia trebuie să înțeleagă faptul că se poate aduce plus-valoare în cadrul unei asociații și din poziția celui care lucrează pământul, al unui mecanic sau din poziția celui care face parte din top managementul companiei, nu doar din cea a liderului suprem”, a concluzionat acesta.