Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Evenimente |
|

LIVETEXT: Forbes Romania 30 Under 30 Summit

Tinerii reprezintă motorul oricărei societăți și ei sunt cei care schimbă regulile jocului.
WEB_Forbes_2019_30 sub 30 SUMMIT_SPONSORI__16_9_11

Tema ediției este Generation L*  și ne-am propus să realizăm un portret robot al generației care va juca cel mai important rol în dezvoltarea României în următorii 30 de ani.

Iată principalele declarații: 

Ligia Deca- Consilier de Stat Departamentul de Educație și Cercetare, Administrația Prezidențială

În anul 2012 mă bucuram că există cineva care pune pe hartă realizările unor tineri. Am stat doi ani la Bruxelles, m-am întors în țară în 2010. Cred că mai curând aș vrea să vorbesc puțin despre paradoxuri și despre lucruri care ar merita atenția noastră. Primul paradox pe care l-am văzut în România este diferența de percepție între sistemul de valori dintre generația tânăra și cei din alte generații. Am avut recent o dezbatere despre arhitectura curriculară. Am avut un sondaj în care participanții au trebuit să noteze ce elemente ar trebui să aibă tinerii din ziua de azi. Spre surprinderea mea, cei mai mulți au trecut pe lista banii și fericirea, dar sondajele spun că după ce se ghidează de fapt tinerii sunt echitatea, dreptatea. De unde această neînțelegere, acest paradox?

Ne dăm seama că oamenii nu mai protestează pentru salarii mai mari sau pentru burse mai mari, ci încearcă să își aleagă acele cauze pentru care nu s-a mai luptat, poate, începând cu mișcările de stradă, pe diferite motive, de la revoluție, la Roșia Montană și până la ieșirile spontante.

De unde această problemă cu această generație tânăra, că poate generația aceasta nu se află acolo unde trebuie?

Am văzut că există sesiune pe educație, există contribuție în încercarea tinerilor de a schimba lucruri. Mie mi-a fost clar cine vrea să schimbe ceva în lume. Restul lumii vorbește din spate. Nu cred că vreunul dintre noi își dorește să stea în ghettouri educaționale. Și atunci întrebarea este, cum vrem să arate viitorul educației?

Panel I. Talkin’ ’bout my Generation

 

Mihai Ivașcu, CEO, fondator Modex, Moneymailme

Noi, ca antreprenori, care decidem să atacăm piețe globale avem foarte multe provocări. În țară, lipsește educația antreprenorială, iar în afara țării ne confrtuntăm cu un stigmat al unei înțelegeri greșite a antreprenorilor străini despre noi. Este provocator că trebuie să explicăm mereu și să ne justificăm. Este cea mai mare problemă a antreprenorului român, aceea că suntem priviți cu lupa. Cu toate acestea, am început să informăm mult mai mult și am ajuns să avem o reputație bună, noi, ca români.

Problema fundamentală a mediului antreprenorial este că am trecut prea rapid de la prostia naturală la inteligența artificială. Mulți antreprenori români sunt în paradigma statutului social. Mulți tineri antreprenori români vor doar glam-ul pe care îl dă antreprenoriatul. Însă antreprenoriatul nu dă chestia asta, antreprenoriatul nu e neapărat cool. Este foarte multă muncă în spate. Nu vorbim despre ce înseamnă ABC-ul antreprenoriatului. Mulți români decid să fie egocentriști ca antreprenori și spun că sunt prea mari pentru businessul nostru mic. Trebuie să există respectul pentru fiecare etapă care trebuie urmată. Ține de noi, cei care am făcut primii pași, să arătăm celor mai tineri că e multă substanță în spate.

Putem schimba tinerii antreprenori dând acces la businessuri reale care respectă principiile de bază ale bunei creșteri.

Sebastian Dobrincu, CEO & Fondator Storyheap

Cred că ne văităm mult. Nu suntem văzuți atât de rău cum ne place să credem. Ne impunem anumite bariere false pe care ne place să le folosim ca scuze, poate pentru că nu avem curajul și ambiția necesară să încercăm. Sunt de acord că avem o lipsă totală de educație antreprenorială, însă avem foarte mult talent și potențial pe care nu le folosim cum trebuie. Ne lipsește curajul de a începe proiecte pe cont propriu. Suntem în capul listei de a exporta talent, mai ales în marile capitale ale tehnologiei. Nu văd atât de multe proiecte plecând de la noi din țară. Poate generația mea va alege calea antreprenorială și mi se pare că a început să aibă inițiative. Suntem forțați și de sistem și de presiunile din societate să de conformăm unui anumit model. Cei care încalcă acest model au șansa să reușească.

Creștem în anumite domenii. Totuși suntem deficitari la anumite capitole. Nu cred că majoritatea celor ce excelează pleacă din România din cauza calităților. E greu să compari România cu huburi precum New York, California, Silicon Valley, etc. Pe tineri îi atrage ecosistemul, spațiul de dezvoltare unde au capacitatea de a crește mult mai rapid. Nu cred că putem pe termen scurt să modelăm aceste aspecte, însă în câțiva ani putem atrage înapoi tot talentul pe care l-am trimis în afară și poate putem deveni un hub care să atragă.

Fiecare generație a avut parte de o componentă transformațională. Millenials au crescut în era globalizării. Dacă ne uităm la generația curentă, la generația mea, este internetul. Suntem mereu conectați cu toată lumea. Efectul acestei conectări este că nu mai învățăm valorile pe care le primim de la părinți, profesori, ci și pe cele pe care le vedem pe internet. Aici sunt și beneficii și dezavantaje.

Daniel Farmache, CEO E-Infra

Nu putem face abstracție de niște dinamici imparabile ale pieței. Nu putem să plătim mai bine decât o fac țări precum Germania sau Marea Britanie. Trebuie să construim un mediu mai bun pentru cei de afară să vină în țară și un mediu mai puțin ispititor pentru cei din țară să plece în afară. Nu putem să continuăm să ne plăngem perpetuu de lucrurile care sunt aici. Putem să ne uităm la lucrurile bune care se întâmplă în țară, să le analizăm pe cele rele și să ne uităm, totodată, și la lucrurile care scârție în afară, nu numai la punctele lor forte. România este încă o țară adolescentă, avem o dezvoltare postcomunistă de doar 30 de ani. Țări precum Marea Britanie sau SUA fac alegeri pe care le putem pune sub semnul întrebării, dacă ne uităm doar la Brexit. Aspectele acestea ar trebui să ne dea curaj. Ca economist, cred că trendul este bun. Trebuie să fim echilibrați cu privire la ce merge bine și la ce merge rău. Trebuie să tratăm lucrurile la rece și vom deveni mult mai constructivi.

Avem temerea că oamenii încearcă să ne oprime, pe noi, cei tineri. Anxietatea noastră vine din dorința de a-i depăși pe ceilalți. Avem soluții pentru majoritatea problemelor lumii. Ține de noi să aducem toate lucrurile acestea împreună executând toate aceste lucruri.

Mihai Toader-Pasti, Cofondator, General Manager, EFdeN, Cofondator EnergiaTa

Aș vrea să atrag atenția asupra a trei statistici. România este pe locul 2 în lume la migrație, după Siria, țară aflată în razboi civil. De asemenea, 50% dintre tinerii sub 30 de ani vor să părăsească România. Mai mult, numărul tinerilor din România cu vârste între 15 și 29 de ani a scăzut cu 28%, numai în ultimii ani.

Vladimir Oane – President of the Board Innovation Labs, Former founder uberVu

Eu când am început, nu am avut atât de mulți eroi, eu am aflat de ideea de antreprenoriat eram în anul doi de facultate și am crezut că tinerii de liceu vor află mai devreme decât am aflat eu și că vom deveni eu adevărat hub. Într-adevăr, atunci nu aveam atât de multe facilități, se poate ieși din țară, dispunem de mai multe lucruri. Eu cred că noi suntem foarte colectiviști, dar în general fugim de responsabilitate. Puțini din noi fac cu adevărat ceva. Cu toate opțiunile noi de evenimente, laboratoare inovative, avem eroi peste eroi, dar nu facem cu adevărat ceva. La nivelul concret stăm prost, ne place să fim pe scenă, să luăm diplomă, dar nu e acela succesul. Succesul este ca un client să îți dea banii și să creadă că a făcut cea mai bună alegere. Nu ne-am mișcat la nivel de inovare atât de mult, din păcate.

Dan Isai – Cofondator SaladBox

Cea mai mare provocare pentru mine este când negociez cu fetele mele și cea mai mare responsabilitate. Dar cred că cea mai mare provocare pentru fiecare din noi sunt oamenii. Eu cred că în ziua de azi eu cred că poți să pornești de oriunde de afli, dacă ești perseevrent și dacă ești dispus să lucrezi cu oameni și pentru oameni. Într-adevăr, piață din România este mică, dar acesta nu e un impediment, îți trebuie doar curaj. Nu avem apetitul de risc, de multe ori teamă de eșec este mai mare.

Avem chimie alături de care să creăm ceva, nu cred ca există generatii blocate, trebuie sa aiba multe ambitii. Incurajez startup-urile, dar timingul este foarte important.

 

Raul Olesch – Managing Director Olstral

 

Cred că în primul rând pentru tineri cea mai mare provocare este vârsta. Am intrat în mediul de business după liceu, am preluat o afacere de la părinții mei, dar mi-am dorit să aduc o schimbare. Mi s-au pus piedici legate de vârstă. Recomand tututror să creadă în ei și să credă în visul lor.

În cariera mea de antreprenor am avut eșecuri, însă am reușit să devin mai puternic. Mi-am dorit să revitalizez industria. Unul din cele mai importante aspecte este educația, dar și lipsa forței de muncă calificate.

Mai devreme sau mai târziu visul se va împlini. Știu că toată lumea crede că nu se poate în România, eu mi-am dorit să fac ceva în domeniul industriei și să fac ceva pentru tineri aici. Eu am fost probabil singurul tânăr din acest domeniu, unde cei mai mulți sunt de vârstă a treaia. Am realizat ceva într-un timp foarte scurt: avem o fabrică prin care producem piese pentru industria aviatică. Cred că antreprenorilor nu li se oferă șansă pentru că cei din jur cred că sunt prea tineri.

Cred că suntem o generație foarte comodă și ne imaginăm că dacă tastând puțîn pe telefon vom ajunge să facem multe. Lucrurile nu se întâmplă peste noapte, dar dacă vrem să reușim, trebuie să și muncim. Acesta a fost și cazul meu. Se zice am moștenit o afacere, dar eu am preluat o activitate de la zero. Nu cred că problema principala este infrastructură, ci problema cred că suntem noi, ne place să ne plângem, să ne văităm, că politicienii nu schimbă nimic, dar schimbarea este de fapt la noi. Totul ține de noi și cumva cred că ne confruntăm cu o situație tot mai crtica, mulți pleacă. Dar totuși alții vin la noi.

Inclusiv în SUA, nu sunt doar localnici, sunt oameni veniți din toată lumea. Eu am persoane care vin din alte țări care și-au dorit o schimbare. Cred în acest lucru.

Panel II: The future of skills & work

Claudiu Butacu, Project Coordinator EFdeN, Cofondator EnergiaTa

Am ajuns să avem un ONG și să credem în niște valori de educație, de sustenabilitate. Am ales un sector foarte dificil. Cred că se vor schimba lucrurile. Credem puternic în exemplul de bune practici, putem să replicăm ceea ce funcționează. Noi, cei din generația asta, gândim deja disruptiv. Cred că România evoluează, în general, destul de mult.

Sunt sigur că dacă părinții noștri aveau accesul la tehnologie și informații la care avem noi acces astăzi, ei ar fi făcut o treabă mai bună decât noi. Ei au fost oarecum limitați. Apar noi joburi, curicula educațională încă nu este adaptată. Cred în exemplele de bune practici. Este cu adevărat interesant să poți să produci o schimbare și să o exemplifici. Nu am secretul joburilor viitorului. Acum trăim într-un context în care putem dezvolta direcții noi.

Adaptabilitatea și implicarea civică sunt elemente foarte importante.

Paul Badea, Cofondator Hubs, CEO Badsi

Acum sunt în zona în care sunt mai puțin concentrat pe ce vreau să fiu și sunt mai mult concentrat pe ceea ce fac. Dacă ne concentrăm pe ceea ce facem și mai puțin pe ceea ce suntem, este foarte util.

Direcția în care noi ne pregătim să mergem este ideea de învățământ dual. Educația este fundamentul dezvoltării oricărei comunități. Educația practică este ceea ce ne poate conferi o bază solidă. Sistemul dual presupune implicarea firmelor în educație. La sfârșit obținem niște oameni care știu ce au de făcut și care aduc valoare adăugată din prima zi. Este o abordare care ar trebui aplicată de toate firmele. Bucureștiul e o bulă în România, iar potențial foarte mare există și în zonele defavorizate.

Conștiința de sine nu e încă suficint de bine exprimat în mass-media.

Adelina Maria, Strategic Director & Community Catalyst Fundația Leaders, founder storiestoshare.ro

Dacă ne raportăm la ceea ce am făcut fiecare dintre noi, putem să învățăm unii de la alții și să ajungem unde ne dorim. Lucrurile se schimbă. În 2022 se spune că undeva la 75 de milioane de joburi vor dispărea, dar vor apărea altele peste 130 de milioane.  Rolul nostru astăzi este să vorbim despre cum vor arăta joburile viitorului. Acum învățăm o nouă limbă: tehnologia. E din ce în ce mai important să știm tehnologie și ar trebuie să ne raportăm și la generațiile mai vechi care trebuie să folosească tehnologia.

Antreprenorii reprezintă o soluție pentru România, însă nu trebuie să neglijăm celelalte roluri.

Mya Țărmure – Cofondator&CEO Small Academy

Eu am trăit într-o familie unde tata mi-a insuflat să devin Andreea Esca, dar nu mi-am dorit să devin jurnalist, deși am studiat jurnalism și publicitate. Dar mi-am dorit să merg spre zona educației. Mi-am dorit să merg spre zona asta mai filologică, deși acum sunt pe tech, paradoxal. Fac altceva acum, lucrez cu copiii, iar până la Small Academy am văzut o nevoie foarte mare pe educație.

Am zis ce pot să fac pentru noi, pentru România, așa că am traiectoria mea a fost ușor alunecoasă.

Noi lucrăm de trei ani la Small Academy cu copii și indirect cu părinții lor, lucrăm săptămânal cu aproximativ 600 de copii. Am început cu scopul de a introduce o educație practică și relevantă în educația copiilor, nu poți să mai faci educație cum se făcea chiar și pe vremea mea. Și atunci am zis ok, ce putem să facem noi. Așa luat naștere Small Academy. Mulți părinți se întreabă cum pot să învețe copiii lor de la o vârstă fragdeda programare. Noi de fapt încercăm să îi ajutăm pe copii să rezolve probleme și aducă soluții la nevoi. Copiii știu foarte bine să folosească tehnologia, dar cum putem să îi ajutăm să o folosească constructiv. Dincolo de faptul că ii învățăm să programeze, incercăm să le dezvoltăm acele soft skills. Tehnologiile se schimbă constant. Poate peste câțiva ani vor fi alte limbaje de programare, dar dacă ai mindsetul acesta de a schimba ceva și de a construi vei reuși.

Și noi ne-am gândit că sunt mulți tineri potențiali care ar vrea să ia parte la cursurile noastre. Și ne-am gândit să aducem companii care să ofere burse, aducem oameni din sectorul privat. Am adus copiii din medii defavorizate și am descoperit un potențial fantastic. Într-adevăr, Bucureștiul este o bulă și ar fi păcat să nu îi avem în vizor și pe ceilalți copii.

 

Dragoș Preda – Cofondator Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS), Rotary Club București Cișmigiu, Clubul pentru România XXI & ORBIS CONECTO

Parcursul meu este un downshifting non stop. După ce am terminat liceul eram pregătit să dau la filosofie… cel puțin aceasta era evidența. Dar pragmatic vorbind nu știam ce îmi oferea dpdv al oportunităților de viață, de carieră. Ulterior, în anul întâi de facultate mi s-a oferit șansa să continuu studiile în străinătate…

Tatăl meu a dorit să merg spre o carieră diplomatică și de cercetare, asemenea lui… dar nu am abordat acest parcurs, poate chiar am virat” brusc la un moment dat. 

Revenit în țară am intrat în MapN, un domeniu care încă poate ridica sprâncene… și m-am ocupat de tot ceea ce înseamnă strategie națională în acest domeniu, am predat ca expert la UNAp etc. … dar și de aici, contrar tradiției, am făcut exit chiar când mi s-a oferit un post de conducere. În general, dacă nu am găsit un colectiv pasionat și dorința de a duce activitatea la următorul nivel în câțiva ani am căutat noi provocări.

Millennials și Z Gen stau trei sau patru ani într-un job. Nimeni nu mai rămâne osificat într-o carieră o viață întreagă. E un altfel de independeță, cea a rezultatelor, a profesionalismului… până și loialitatea se demonstreză nu în timp ci prin calitatea randamentului. Expertiza dovedită este noul CV. Încearcă să fii un profesionist și acest lucru te va scoate la suprafață!

Lumea mă cunoaște în general din societatea civilă. Am refuzat joburi de-a lungul timpului pe care alții le-ar fi îmbrățișat. Nu știu dacă am greșit sau nu… sunt ceea ce sunt astăzi și datorită acestor alegeri… altfel as fi un altul. 

E adevărat că în prezent există elemente imperioase pentru sistemul de educatie dar care nu sunt implementate, dar este nevoie de comunicare și nu doar de verbalizarea soluțiilor. E vorba de un fel de autism social pe care-l trăim. O parte din societatea civilă vede doar neimplementarea, carențele neînțelegând ansamblul din spate. Sistemul public este plafonat și nu urmărește decăt să conformeze. Iar mediul privat încearcă o maximizare a unui răspuns adecvat nevoilor sale de dezvoltare. As numi o lipsă totală de empatie între stakeholderi… sau poate o disonanță cognitivă.

Vorbim des de Orașe inteligente, soluții inteligente. Începem să reconștientizăm faptul că umanul este vioara întâi, iar abilitățile umane constituie resursele de bază a unei societăți în progres. Majoritatea dezbaterilor din ultima decadă din educație sunt legate de aspectul practic, dar nu ne dăm seama de fapt, nu căutăm să înțelegem cum se corelează… deși există numeroase studii în acest sens. Ideea e să știm care e dimensiunea practică a lucruri făcute / învățate… să le înțelegem rostul. Copilul învață teorii la scoală, dar uită repede, ascunde informația într-un colțișor al minții pentru că nu nu i se arată utilitatea în viața reală. El nu înțelege când vine spre casă lecția de fizică sau de chimie în ceea ce observă în jur… deși aceasta se regăsește mereu. Noi credem că sunt niște etape pe care le-am încheiat în loc să le înregistrăm precum cărămizile unui bloc pe care-l edificăm chiar noi. De ce dăm citate din cărți ? pentru că ne ajută să avem conectori logici, pentru a da aceeași dimensiune, valoare lucrurilor despre care vorbim cu interlocutorii care, astfel, împărtășind lecții comune, valori comune, norme comune, ne înțeleg… Abilitățile umane sunt cele care vor da norma profesionalismului în era dinamică a automatizării.

Laurențiu Ion –  Digital Marketing Manager PepsiCo România

 

Am ajuns foarte aproape să devin arhitect, am și făcut cursuri în direcția asta. Mai aveam și oportunitatea de a studia la UNATC. Am făcut cursuri de actorie pentru a-mi dobândi o rapiditate în vorbire și din cauză că nu puteam rosti bine unele cuvinte. Am fost foarte aproape să dau admitere la arhitectură pentru că mi s-a părut un risc foarte mare. În sesiunea din toamnă, însă, am intrat însă la Litere. În paralel am făcut și Digital marketing. (…)

Într-o discuție importantă cu un ambsadaor m-a întrebat care este mare pariul al meu când vine vorba de digital. Raspunusul meu a fost că marele pariul constă de fapt în oameni. Din exterior pare că noi nu suntem concentrați pe oameni, dar în digital ai acces la date în timp real, știm scandalul cu Facebook. Însă tot timpul trebuie să nu uiți de caracterul tău uman. Tu faci lucruri pentru oameni, tu comunici către oameni, iar când vine vorba de tehnologie este vorba tot de oameni.

(Legat de skillurile necesare tinerilor)ș. Nu cred că vom putea vorbi de anumite skilluri în particular, ci mai curând de un mix de skilluri. Orice skilluri ai avea, important este să le îmbini. Nu cred că o să fie nevoie de ele într-o anumită direcție, fiindcă gândindu-mă la ce se va întâmplă anul viitor, știu că fac ceva ce îmi place, nu trebuie să mențin permanent aceleași skilluri. Trebuie să te concentrezi pe mai departe.

Panel III. From Innovation to Impact

 

Cornel Amariei, Head of Innovation Continental, Founder & Inventor Lumen

Am auzit o grămadă de idei, în principal în Vest, unde nu este o problemă să primești feedback și să îl folosești. Astfel cresc ideile. În Est, suntem foarte individualiști.

Eu cred că sunt suficiente lucruri de făcut în lume pentru toată lumea. Oamenilor cărora le place sado-masochismul să se apuce de antreprenoriat. Trebuie să ai o mare încredere în tine. Te lupți zi după zi pentru a obține ceva. Suntem într-o perioadă în care devine mai ușor, dar acum câțiva ani era aproape imposibil să fii antreprenor în tech. Acum avem incubatoare, aceleratoare, dar tot îți trebuie acea nebunie. Formăm această opinie că antreprenoriatul este un scop. El este o unealtă și atât. Nu trebuie să considerăm antreprenoriatul ca un scop.

Viața industrială și viața academică ne spun că trebuie să ne concentrăm pe un lucru. Însă creativitatea și inovația te îndeamnă să te uiți la cât mai multe lucruri. Trebuie să înveți cât mai multe lucruri din domenii cât mai diferite, să ai cât mai multe experiență. Suntem învățați să ne specializăm pe un lucru, însă nu o să putem inova dacă ești mărginit de o singură perspectivă.

În această parte a lumii suntem foarte creativi. Lipsa de resurse ne-a făcut să fim foarte creativi. În același timp, nu știm business.

Silvia Stegaru, Cofondator Codette

Ideea nu înseamnă nimic. Ea are la bază o problemă care trebuie rezolvată. Dar rezolvarea ei este punctul cheie.

Eu sunt și angajată, am terminat și un doctorat și sunt și la Codette. Se poate! Atât timp cât știi să îți gestionezi timpul. Nu trebuie neapărat să alegi între un job sau antreprenoriat. Încearcă-le pe amândouă și alege în cunoștință de cauză. Cred că totul depinde de gestionarea timpului. Nu poți face o sută de lucruri perfect, dar 3-4 îți pot ieși foarte bine. Asta înseamnă compartimentarea timpului. Dacă tu te faci pe tine omul-cheie în start-up-ul tău nu o să poți să pleci nici măcar în vacanță. Trebuie să te înconjori de oameni independenți, oameni care pot prelua sarcini.

Ștefan Rusu, Head of Business Development Proportunity

Diferența între idee și practică este dată de foarte multă muncă. Nu există excepție de la muncă. Nu există substitut pentru muncă. Trebuie să învățăm mai mult să prețuim eșecul. Eu am început un business în București înainte de Proportunity, pe care nu reaușeam să îl scalez. Lucrurile pe care le-am învățat din eșecul respectiv au fost neprețuite. Dacă nu era eșecul din acel business, nu ajungeam la Proportunity.

Eu cred că oamenii nu pot să facă mai mult de două lucruri simultan foarte bine. Poate fi un business, sau un hobby sau o familie, dar nu poți face trei lucruri în același timp. Cred că oamenii trebuie să intre într-un mediu antreprenorial pentru motivele care trebuie. Trebuie să uităm și de instant gratification. Timpul și munca aduc rezultate.

Sună a clișeu, dar munca pe care o fac este un hobby pentru mine.

Trebuie să identificăm metoda prin care ne inventăm. Trebuie investiții, condiții inițiale, inovație. Ne lipsește tăria instituțiilor. Nicio economie mare nu a reușit să crească fără instituții puternice. Schimbarea trebuie să vină de sus în jos.

Ioana Frâncu, Chief Operations Officer Under Development Office

Lucrurile se mișcă cu viteza luminii în toate domeniile. Este importantă implementarea unei idei. Fie ideea o au mai mulți și o implementează cineva la un moment dat, fie, dacă nu a mai avut nimeni o astfel de idee, sunt șanse mari să fie proastă. Există acest mit de a deveni neapărat antreprenor. Ca antreprenor, trebuie să asiguri angajaților tăi o sigurnață materială pe care ție nu ți-o asiguri. E foarte bipolar să fii antreprenor.

Ioan Istrate – XPRIZE Visioneer, Cofondator Cybourn

Marea majoritate a ideilor nu sunt neapărat tangibile. Eu dacă vă zic o idee acum și voi o preluați, înseamnă că e o idee la care s-au gândit mulți. Primul pas este enunțarea unei idei, iar dacă supraviețuiești și o pui în practică va trece de la stadiul de idee la cel de proiect.

Peste tot în viață am întâlnit oameni care se tem să fie într-o poziție fără eșec. Cred că e destul de valoros să treci prin eșecuri. Dacă totul merge bine și nu ai nicio barieră, înseamnă că poate totuși ceva nu merge bine. Într-unul din interviuri am vorbit doar despre eșecuri, unde am vorbit despre cum am dat-o în bară și mi s-a părut destul de valoros.

Eu cred că start-up-ul trebuie să fie mereu acolo, în prim-plan. Ok, trebuie să fie și familia, dar dacă încep să devine alte lucruri mai importante, înseamnă că poate nu ești făcut pentru a fi un antreprenor.

(Despre creșterea afacerii și atragerea de fonduri). Noi avem o companie românească, cu investitori din străînătate și a mers.

La nivel de investiții și de capital de risc există oportunități. E foarte ușor să cunoști un investitor, deci capitalul nu mai e o problemă. Cred că economia României a crescut foarte mult după 2000 încoace. sunt mulți oameni care au rămas captivi poate într-un job din acela stabil, dar care ar avea potențial de a fi antreprenor. Trebuie să pornești cu un mindset global, însă. Cel puțîn în UE nu mai avem nicio barieră in acest sens și ar fi păcat să nu gândești global.

 

Daniel Rosner – Program Manager Innovation Labs, CTO Enty

Implememtarea unei idei este cea mai importantă, dar feedbackul este la fel de important. Trebuie ca în final, să știi că oamenii nu o să cumpere o idee, ci un produs. E important să găsim și un echilibru, dar pe de altă parte nici să cădem în extremă prin care ne place prea mult start-up-ul nostru.

Eu cred că antreprenoriatul nu este un lucru pe care îl poți face singur. Oricine își poate face o afacere, atât timp cât își asumă că nu va fi singur. Oamenii trebuie să știe să ia lângă ei oameni care știu să facă bine alte lucruri, altele față de ce fac ei.

Vadim Toader – Co-founder & CEO Proportunity

(Legat de refuzuri în business)

Dacă ai răbdare, ceva va trebui să fie bun. Dacă există o șansă de 1%, înseamnă că o să bat la 100 de uși, iar cu fiecare ușa ești mai aproape de o acceptare. Nu e bine nici să ai prea multe idei pentru că o să ajungi să calculezi prea mult. Dar e necesar și feedbackul.Eu cred că oricine poate să fie antreprenor. Cred că cel care s-a săturat să stea cu groapă în față casei, în loc să aștepte să vină cineva să o repare, tot un fel de antreprenor se cheamă și el. E vorba de circumstanțe. Să fii antreprenor nu înseamnă să fii altă persoană față de cea care erai înainte. Ideal ar fi să găsești o idee prin care să te și susții.

Mulți spun că trebuie să te sacrifici în primii trei ani că antreprenor, că mai apoi să începi să trăiești. Nu cred că e neapărat așa. Trebuie să îți placă ce faci, indiferent de situație. Mie îmi place ce fac și nu aș vrea să fac altceva.

 Panel IV: To be or not to be

Cristian Tudor, Fondator Microgreens

Legat de modul în care transformi pasiunea în business, te duci să faci ceea ce îți place și ceea ce știi să faci și mai poți să faci și bani de pe urma asta. La mine ideea s-a transformat destul de rapid în business. Dacă nu crezi în ceea ce poți să dezvolți, nu ai niciun orizont. Pasiunea te duce la reușită.

Domeniul de activitate al nostru este agricultura, iar partea artistică ar părea că nu are nicio legătură. Deși ne uităm și suntem mai mult atenți la componenta socială. Noi nu ne considerăm un business social, însă ne uităm foarte mult și la partea de responsabilitate socială. Chiar dacă în agricultura din România nu suntem foarte mulți care suntem atenți la poluare, la consum, eu cred că produsul nostru, microplanta, are o latură care în viitor o să devină unul din top 5 alimente.

Răzvan Crișan, CEO M60 Group

Mie îmi e clar că nu există rețete ale succesului. Eu am această filosofie că este imposibil de replicat o idee. În cazul meu, simțeam nevoia de satisfacție imediată. Era foarte greu să-mi dau seama cum măsor pasiunea. Mi-am dat seama foarte repede că zona asta de ospitalitate pot să o măsor foarte repede. Asta m-a alimentat să merg mai departe. Inevitabil apar momente neplăcute, iar dacă nu ești mânat de o pasiune nemăsurabilă este greu.

Colegii mei trebuie să creeze. În zona ospitalității e foarte multă muncă de creație. Trebuie să ai o oarecare verticalitate și să trasezi o linie. Dacă îți iese o dată, lumea va avea încredere în tine. Asta nu înseamnă că trebuie să profiți de acest aspect.

Cătălin Dobre, CEE Creative Director and Chief Creative Officer for Romania McCan WorldGroup

Încă nu sunt antreprenor. Ecuația nu cred că e foarte diferită când vine vorba de pasiune. Noi, în publicitate, suntem curajoși, dar pe banii altora. Ideea cu pasiunea mi se pare esențială. Dacă nu ai pasiune, o să înnebunești. Este atât de greu să faci ceva cu adevărat, încât dacă nu-ți place o sa fii prins în capcană și o sa investești foarte mult timp în ceva ce ne te încântă. Să nu ne așteptăm ca odată cu pasiunea lucrurile să meargă de la sine.

Este foarte ușor să te antrenezi în publicitate, însă trebuie să găsești o balanță.

 

Daniel Crăciun – Cofondator & CEO Lensa.ro

În primul business dezvoltat de mine totul a plecat de la pasiune, am pus mult suflet acolo, dar m-am implicat mult prea mult. La celelalte business-uri pe care le-am făcut a fost vorba de pasiune. Nu poți totuși să faci business, dacă nu îți place ceea ce faci. La Lensa totul a plecat de la o idee, de la o conversație. Cred cu tărie că se poate pleca de la o idee, dar nu trebuie să te afunzi foarte tare pentru că nu mai poți să manageriezi. Persoanele tehnice pornesc, de regulă de la o pasiune și involuntar vor trece de partea cealaltă a baricadei. poata functiona fara tine.

Legat de partea de creație artistică stăteam foarte bine la primele mele businessuri. Și la Lensa, la început, m-am implicat foarte mult în partea artistică de creație artistică. Însă ca antreprenor va trebui ulterior să înveți să gestionezi asta.

Alexandra Stroe – Co-CEO Bookster

Nu pot să zic că atunci când eram mică îmi doream să fiu bibliotecară, însă când am auzit ideea cu Bookster, mi-a plăcut de prima dată. Îndrăgostirea de business e importantă și apoi începi să crești acea pasiune. Cred că de la primle întâlniri când mergeam să povestim despre Bookster, mi-am dat seama că îndârjirea a contat foarte mult.

Businessul nostru nu este neapărat artistic, ci social. Pe primul loc este aspectul social. De fiecare dată punem pe primul plan ce e bine pentru cititorii nsotri. Se pierd cărți, înțelegem asta, nu sunt decizii de business astea, țin mai curând de spectru social.  

Ana Consulea – Fondator Zexe Braserie

Eu am început cu o meserie, dar pe parcurs m-am transformat în antreprenor. Am fost luată de val pentru că nu mă așteptăm să se dezvolte atât de repede totul. A fost dificil să trec de la cofetar la antreprenor. Eram artist în bucătărie, dar am devenit artist și la birou, ceea ce m-a ajutat.

Eu îmi împart viața de cofetar în două. Din cei opt ani, primii patru mi i-am dedicat impunându-le oamenilor viziunea mea despre cofetărie. Dar apoi mi-am dat seama că ceva e greșit și că această educare agresivă a consumatorului poate fi greșită. Așa că am schimbat și am decis să mă adaptez pieței. Mi-am dat seama că noi facem prăjituri pentru cei din jur, nu doar pentru noi. Când educi clientul trebuie să o faci mai subtil.

În plus, am ales să nu închid cofetăria din cauză că mai mulți consumatori nu sunt educați. Trebuie să facem compromisuri și să ne adaptăm. În fiecare zi este o luptă, care în ultima perioadă s-a mai aplanat.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii