Stéphane Batoux
Stéphane Batoux vorbește despre puterea umanității, despre a rămâne curios și despre leadershipul ca act de iubire față de oameni.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fii un lider cu adevărat bun?
Pentru mine, leadershipul nu este o poziție, ci o relație. Este arta de a vedea oamenii, nu doar rezultatele. Am învățat că un lider bun nu trebuie să fie erou, ci ghid; cel care merge alături de echipă, nu înaintea ei. Într-un moment dificil al carierei, am realizat că nu deciziile mele au salvat compania, ci curajul oamenilor care au ales să creadă în direcția noastră. Un lider nu creează urme adânci în nisip, ci drumuri pe care ceilalți pot merge mai departe.
Cum influențați oamenii fără să le impuneți?
Prin încredere. Nu poți cere încredere, trebuie să o oferi primul. Îmi place să construiesc contexte în care oamenii simt că pot vorbi, greși, visa. Când cineva cu care lucrezi îți spune „nu sunt sigur, dar vreau să încerc”, știi că ai făcut ceva corect ca lider.
Eu nu dau ordine, ci pun întrebări: „Ce crezi că e posibil să facem?” Așa apar ideile mari. Influența adevărată nu vine din autoritate, ci din autenticitate.
Cum se manifestă empatia în viața dumneavoastră?
Empatia este busola mea. Am învățat că, indiferent de cultură, limbă sau industrie, oamenii vor să fie ascultați, nu evaluați. Într-o întâlnire în Italia, am simțit că o decizie dură era greu de acceptat. Am renunțat la prezentarea mea și am întrebat simplu: „Cum vă simțiți în situația asta, ce putem face împreună?” … și atunci pentru prima dată, sala s-a deschis. Am înțeles că uneori un lider nu are nevoie de argumente, ci de tăcere. Când înțelegi emoția din spatele unei reacții, poți construi poduri acolo unde alții ridică ziduri, poți găsi soluții mult mai ușor.
Care a fost cel mai greu moment al carierei dumneavoastră?
Cea mai grea decizie a fost să aleg între cifre și oameni. Am trăit o perioadă în care performanța cerea restructurări. M-a durut să pierd oameni valoroși, dar am ales să le spun adevărul, să îi ajut personal să se reconstruiască. Am scris zeci de recomandări, am făcut apeluri, am deschis uși.
Ani mai târziu, un fost membru dintr-o echipă m-a căutat doar ca să spună: „A fost cea mai grea perioadă din viața mea, dar și cea în care am simțit că cineva chiar a avut grijă de mine”. Cred că leadershipul adevărat se vede atunci când lucrurile merg prost, nu când totul strălucește.
Ce v-a învățat vulnerabilitatea?
Că nu e o slăbiciune, ci o formă de curaj. Într-o lume a certitudinilor, să spui „nu știu” poate fi un act de mare forță. Mi s-a întâmplat să mă uit la o echipă întreagă și să spun: „Astăzi am nevoie de ajutorul vostru”. În acel moment, nu am pierdut autoritate, ci am câștigat încredere. Vulnerabilitatea umanizează puterea. Oamenii nu urmează titluri, urmează caractere.
Ce vă motivează să mergeți mai departe în fiecare zi?
Ideea de a face bine. Uneori, binele înseamnă o strategie solidă, alteori, o conversație sinceră la o cafea. Mă trezesc cu gândul că pot aduce sens acolo unde e confuzie și echilibru acolo unde e tensiune. Într-o dimineață, la birou am găsit un bilet pe care era scris: „Mulțumesc că m-ați ascultat ieri. Nu aveam nevoie de soluții, aveam nevoie de liniște”. A fost cel mai frumos feedback profesional primit vreodată.
Ce vă inspiră în oameni?
Curajul de a rămâne buni într-o lume care devine tot mai grăbită. Am văzut oameni extraordinari care nu apar în rapoarte, dar schimbă vieți în tăcere; printr-un gest, o vorbă, o atitudine.
Eu cred că liderii adevărați nu sunt cei care conduc mase, ci cei care schimbă o viață, pe rând.
Ați trăit și condus în numeroase țări. Ce v-a determinat să alegeți România ca „a doua casă”?
România m-a primit cu căldură în urmă cu mai bine de un deceniu. Deși sunt francez, aici am găsit un echilibru perfect între dinamism și umanitate. Aici am casa mea, prietenii mei apropiați. Este locul unde m-am regăsit, nu doar ca lider, ci și ca om.
România nu este doar o etapă profesională, ci un loc al inimii, și cred că, atunci când iubești o țară, o conduci și o respecți cu aceeași atenție cu care ai grijă de oamenii pe care îi iubești.
Care este citatul care vă definește cel mai bine?
„Un lider mare nu lasă urme adânci, ci amprente ușoare pe inimile oamenilor.” Pentru mine, aceasta e esența: să fii amintit nu pentru câte lucruri ai condus, ci pentru câte inimi ai atins.