Păstrez și azi trandafirul Piaget pe care l-am primit drept cadou de la brand, după ce l-am întâlnit pe extraordinarul Yves Piaget, forța vitală din spatele brandului pe care îl voi asocia întotdeauna cu partea însorită a vieții și cu eterna joie de vivre.
Asemenea brandului, trandafirul Piaget este spectaculos și înflorește an de an pentru a scoate la iveală creații din ce în ce mai frumoase. Și are rolul de a-mi aminti de un trecut, nu atât de îndepărtat, când s-a născut aura Piaget, undeva, într-un tărâm mitic, ce ar putea fi la fel de bine Riviera Franceză, Coasta Amalfi, Martha’s Vineyard sau orice alt loc legendar, unde zilele sunt înmiresmate, iar nopțile sunt pline de râsete și bijuterii sclipitoare.
Fascinanta mea vizită la manufactura Piaget din Plan-les-Ouates – și nu exagerez cu nimic când spun că a fost fascinantă – a început exact așa: cu trecutul. Și anume, cu Patrimony Gallery. Un coridor lung, misterios și incitant, unde am exclamat de nenumărate ori: „Oh!”, „Ah!” și „Serios?!” Și am declarat de multe ori: „O, cât mi-aș dori să pot să port/cumpăr/fug cu piesa asta!”
Domnul Alain Borgeaud, Heritage Director la Piaget, este un gentleman și un istoric impecabil, care m-a purtat într-o minunată călătorie în timp, prezentându-mi creații Piaget unice și poveștile lor nu mai puțin inedite, evidențiind aventurile prin care a trecut pentru obținerea unora dintre piesele de importanță istorică. Am petrecut aproximativ o jumătate de oră în această minunată, luxoasă și slab luminată capsulă a timpului, dorindu-mi să pot petrece câteva zile acolo – în locul unde a fost ultima Belle Epoque a omenirii –, în minunatele reclame vechi, în fotografiile vechiului boutique Piaget, în înseși piesele acelea ce vorbeau despre vremuri diferite, despre gusturi diferite, despre personalități diferite.
Piaget, din câte am aflat, a fost subcontractant pentru industria orologeră până în 1953, atunci când s-a înregistrat oficial ca brand, iar 9P a intrat în scenă în 1957 și a făcut istorie. Domnul Borgeaud m-a purtat cu gândul către anii ’50, pe vremea când Piaget își vindea o parte din creații în boutique-ul Van Cleef & Arpels din Place Vendôme, ca parte a unei înțelegeri încheiate între Yves Piaget și Jack Arpels.
Am văzut unul dintre ceasurile deținute de Alain Delon, două dintre ceasurile Piaget ale lui Liz Taylor și un ceas care i-a aparținut lui Jackie Kennedy. Am râvnit la cel mai frumos ceas din opal pe care l-am văzut în cei aproximativ 25 de ani de când scriu despre ceasuri și bijuterii; am mai văzut o piesă minunată, unică, pe care proprietara a vândut-o pentru că nu dorea să o poarte, considerând că avea prea multe diamante… Am văzut coliere atât de spectaculoase și atât de grele încât purtarea lor la o serată putea fi considerată un adevărat act de curaj.
Am văzut ceasurile pe care Piaget le-a lansat în 1963, atunci când brandul a introdus culoarea pentru cadrane: aproximativ 30 de pietre ornamentale, după care nimic nu a mai fost la fel. Am văzut ceasul tip lingou de aur al lui Andy Warhol, dar și moneda Dali d’Or.
Asemenea Colecției Wallace din Londra, și acesta este un loc unde mi-ar plăcea să mă întorc iar și iar.
Din fericire pentru mine, nici restul vizitei nu m-a dezamăgit, cu toate că este greu să te ridici la înălțimea așteptărilor pe care le creează o asemenea introducere.
Mai întâi am văzut aurul. De fapt, am ținut aurul în mână. Mai exact, lingoul de aur de opt kilograme pe care îl realizează în turnătoria proprie (Piaget este una dintre puținele manufacturi care dețin o turnătorie de aur). Sinceră să fiu, nu am nici cea mai vagă idee cum pot fugi hoții cu lingourile de aur – sunt atât de grele încât abia am reușit să țin în mână unul singur, pentru câteva fotografii.
La fiecare componentă se pierde aproximativ 60–80% din aurul folosit, iar manufactura pune laolaltă toată cantitatea astfel „irosită” pentru a crea un lingou de aur ce cântărește, așa cum spuneam, opt kilograme și valorează aproximativ 300.000 de dolari americani. O dată pe săptămână, totul este verificat pentru a vedea dacă există reziduuri de aur.
Apoi am vizitat atelierul haute joaillerie. Piaget realizează aproximativ 150-200 de piese pe an în atelierul său, cele mai complexe piese putând necesita până la 800-900 de ore de lucru, fără a mai pune la socoteală cele opt-nouă luni petrecute pentru a crea designul piesei. Designerii de la Piaget se bucură de libertate din punct de vedere artistic, lucru care poate fi un adevărat coșmar pentru colegii lor specialiști în pietre prețioase, care petrec luni la rând încercând să găsească exact acele piese necesare pentru fiecare design complex.
Mi-a plăcut foarte mult partea cu „frumoasele adormite” – este vorba despre acea situație în care un gemolog descoperă o piatră atât de frumoasă încât designerul va construi o piesă în jurul ei.
În acest atelier se lucrează exclusiv manual – fără mașini CNC, fără industrializare. Iar modul de lucru este foarte interesant: exact ca în haute couture, nu există clienți în prealabil. Mai întâi sunt lansate piesele, apoi este organizat un turneu mondial, iar piesele se vând după ce sunt văzute, admirate și probate de cunoscătoare. Și de soții lor.
La Piaget se găsesc doar diamante de cea mai bună calitate și culoare – extra alb.
Mi-a plăcut faptul că brățările sunt făcute exact ca în anii ’50 – și numai aici se face așa ceva. O brățară milaneză este preluată dintr-un covor de aur, dintr-o țesătură creată din fir de aur. De fapt, toată lumea uitase cum se folosește vechea tehnică și a durat un an și jumătate doar până au reînvățat-o.
Departamentul de gemologie s-a dovedit a fi o parte fascinantă a vizitei noastre, pentru că acolo am aflat despre tehnicile cu adevărat SF utilizate de Piaget pentru a-și verifica diamantele. Guillaume Chautru, gemolog-șef la Piaget, are, după părerea mea, meseria de vis a aproape fiecărui om de pe această planetă: descoperirea celor mai frumoase, mai rare și mai desăvârșite pietre care să fie folosite în faimoasele creații Piaget. El străbate lumea în lung și în lat, apelând uneori la strategii demne de cei mai pricepuți detectivi pentru a fi primul care ajunge la o piatră anume. De asemenea, tot el trebuie să se asigure că diamantele care ajung la Piaget sunt perfecte și naturale, așa cum ar trebui să fie.
Gemologii de la Piaget trebuie să proceseze trasabilitatea și folosesc, de asemenea, o mașină de măsurat. Ei realizează o scanare 3D a pietrei, care apoi intră în uriașa bază de date pe care au construit-o. Toate aceste tehnici fac imposibilă schimbarea sau înlocuirea pietrei cu una sintetică de către orice furnizor – aceasta fiind una dintre provocările industriei: deosebirea diamantelor sintetice de cele naturale.
Microscopul Leica are un protocol specific de fotografiere a pietrelor: toate fațetele se reflectă în același timp și la o rezoluție foarte înaltă. De asemenea, ei dezvoltă teste specifice de verificare a pietrei, care îți oferă întregul spectru al pietrei prețioase, ca o amprentă chimică (se poate observa fiecare modificare, defect, schimbare, fisură). Diamantele sunt verificate la lumina zilei, la lumină incandescentă, la lumină neutră, la raze UVA.
În fiecare an, specialiștii în pietre prețioase de la Piaget verifică între trei și patru milioane de pietre – ei insistă să le verifice ei înșiși, îmi mărturisește domnul Chautru, înconjurat de tăvi încărcate cu diamante, safire, turmaline și orice altă piatră prețioasă pe care ți-ai putea-o imagina și care există pe pământ.
Brandul realizează aproximativ 150 de piese de haute joaillerie și haute horlogerie pe an, nedorindu-și ca afacerea să se dezvolte prea mult. Obiectivul lor este să creeze 80% din piese cu pietrele de pe stoc. Iar eu nu am văzut niciodată pietre atât de frumoase: diamante galbene din Canada, smaralde din Columbia, rubine din Mozambic și incredibil de rarul safir Padparadscha pe care îl poți vedea cel mult o dată sau de două ori în viață. Piaget lucrează doar cu pietre de cea mai bună calitate disponibilă în lume, iar Guillaume Chautru, asemenea unui Indiana Jones al zilelor noastre, se îmbarcă în călătorii exotice și face tot ce îi stă în putință pentru a găsi calea către pietrele fără cusur. Baby Tresors este un alt concept care mi-a plăcut foarte mult – din câte am înțeles de la domnul Chautru, acesta ar fi primul nivel pentru clienții haute joaillerie. De asemenea, este ceva ce poate fi lăsat moștenire fiilor și fiicelor, deoarece modelele nu au vârstă, iar pietrele prețioase sunt impecabile.
Și încheiem cu această obsesie a Piaget, pe care o găsesc foarte potrivită pentru un astfel de brand: absolut toate pietrele, de la cea mai mică la cea mai mare, sunt verificate in-house și, dacă există o variație de 2% peste sau sub dimensiunile Piaget, totul este trimis înapoi. Iar dacă găsesc un singur diamant sintetic într-un lot, ei trimit lotul înapoi și blochează respectivul furnizor pentru trei luni. Și totul se află în mâinile lui Guillaume Chautru.
Raluca Michailov, Geneva; FOTO: Denisa Simionescu