Investițiile de peste 8 miliarde de euro în instalarea de turbine eoliene offshore în Marea Neagră până în 2030 vor putea fi realizate numai dacă autoritățile din București vor reuși să adopte în acest an o lege ”clară”. La fel de importantă este colaborarea cu Bulgaria, dar se anunță o negociere ”destul de complicată”.
”Există investitori intersați de proiectele offshore. În fucție de cum va arăta legea, ea ne va da numărul de investitori reali”, a declarat Adrian Borotea, vicepreședinte al Romanian Association for Wind Energy (RWEA).
Un studiu realizat de Energy Policy Group (EPG) arată că, penttu a atinge neutralitatea climatică, România trebuie să investească până în 2050 în montarea unor turbine eoliene offshore de 15 GW.
Aceasta ar deveni cea mai mare sursă de producție de energie electrică a țării, cu peste 40% din total, în unele scenarii.
Într-o primă etapă, ar trebui montate eoliene offshore de 3 GW până în 2030, investiție estimată de EPG la 8,4 miliarde de euro.
Potrivit Cristinei Prună, vicepreședinte în Comisia pentru industrii și servicii din Camera Deputaților, un astfel de proiect legislativ este deja în lucru la nivelul parlamentului.
Borotea a adăugat că, în ultimii doi sau trei ani, percepția investitorilor străini față de România s-a îmbunătățit, și, pentru a fi atrași în aceste investiții, legea care va reglementa aceste proiecte în Marea Neagră va trebui să ”trateze toate problemele”.
”Trebuie o lege clară care să trateze toate problemele. Din punctul de vedere al investitorilor, trebuie un cadru legislativ foarte clar. Apoi, este important ca legea să nu se chimbe de 6-7 ori pe an. (…) Dacă nu investim, în anii următori va fi mai rău”, a spus Borotea.
În plus, cooperarea cu Bulgaria este crucială pentru acest demers, apreciază George Vișan, directorul Direcției piețe de energie din Transelectrica, iar un acord în acest sens ar trebui semnat până la jumătatea acestui an.
”Trebui să mișcăm lucrururile. Văd că va fi o negociere destul de complicată”, a spus Vișan.
Potrivit lui Borotea, realizarea unor astfel de investiții se întinde pe perioade de la șapte până la zece ani, iar România nu trebuie să aștepte finalizarea conflictului din Ucraina pentru a iniția procedurile necesare acestor proiecte.
