Forbes România i-a invitat pe unii dintre cei mai importanți manageri și antreprenori să răspundă unui scurt chestionar într-un moment complicat din toate punctele de vedere: economic, social, și geopolitic. Pentru că, până la urmă, în ciuda dificultăților, rămân lecțiile de business și de viață.
Vasile Godîncă-Herlea, CEO Azitis.com
Care este cuvântul ce caracterizează cel mai bine anul 2024? Argumentați!
La nivel macro, cuvintele cele mai potrivite pentru anul 2024 mi se par englezescul ”disruption” (discontinuitate, perturbare) și ”polarizare”.
Fenomenul de disruption se observă cu ochiul liber în AI, care pătrunde tot mai mult în toate aspectele vieții de zi cu zi și ne forțează să regândim modul în care facem lucrurile. E interesant felul în care AI, automatizările și robotica, in general, deși ne așteptam să afecteze domeniile mai puțin calificate, le ”disrup”, în primul rând, pe cele care solicită pregătirea cea mai înaltă – inclusiv domeniul IT.
Într-un alt registru important pentru viața economică și de zi cu zi, fenomenul e prezent si în anul electoral care a adus revenirea lui Trump, revirimentul unor facțiuni de extremă dreaptă, inclusiv privind cele mai recente rezultate ale alegerilor din România, unde partidele tradiționale au fost eliminate din jocul prezidențial. Aceste rezultate nu arată numai simple schimbări de culoare politică, ci ele se vor deconta în strategiile economice, în alianțele strategice la nivel mondial, în soarta unor conflicte și în repoziționarea unor state în raportul internațional de forțe. Se văd tendințe clare antisistem – așa cum îl cunoaștem noi – anti ”political correctness”.
De altfel, de câțiva ani buni ne aflăm într-o zonă de discontinuitate a tiparelor cu care suntem obișnuiți și de confruntare cu o serie de evenimente pe care nu ni le-am fi închipuit – începând cu pandemia (fenomen ce părea că s-a stins încă de prin evul mediu) și continuând cu războaiele din Ucraina și din Israel (războaie a căror soartă, culmea, nu este decisă atât de tehnologie, cât, mai ales, de numărul trupelor la sol), retragerea treptată a SUA din poziția de lider mondial etc.
În ceea ce privește polarizarea, avansul platformelor de social media a generat diminuarea subiectelor care nu sunt împărțite în alb și negru, generând doar opinii pro sau contra – lipsește, deci, centrul și moderația. Această polarizare se observă începând cu problemele curente până la teme importante pentru țară (ești fie prorus, fie proocidental) sau chiar la nivel mondial unde se coagulează tabere stricte (Rusia, China, Coreea de Nord vs. SUA, NATO), cei indeciși fiind forțați, încet-încet, să aleagă între ele.
Referindu-mă la business-ul pe care l-am fondat, și acesta se află tot în zona de disruption, nu atât prin soluția tehnică – marketplace – care nu e nouă, cât, mai ales, prin domeniul pe care îl reformăm, unul foarte reglementat și cutumizat – licitațiile în insolvență și cele din zona de distress.
Care au fost motivele dvs. de îngrijorare pentru afacerea pe care o conduceți în anul 2024? Care sunt rezultatele activității companiei/grupului, comparativ cu estimările de la început anului?
Fiind o afacere la început de drum, motivele de îngrijorare s-au învârtit mai ales în jurul întrebării dacă ideea la care lucrăm de ani buni și pe care am lansat-o live la începutul acestui an va prinde – dacă piața va confirma nevoia unei platforme de licitații pentru bunuri în distress care activează pe cu totul alte principii decât modul clasic de lucru. Aici enumerâm câteva diferențe, și anume: licitațiile clasice, care se desfășoară într-un context strict (la o anumită dată și oră și într-un anumit loc) versus licitațiile 100% digitale desfășurate online, accesate de oriunde și oricând, pe parcursul a 7-10 zile; licitații cu garanții de participare însemnate și documentație de înscriere, care împovărează potențialul cumpărător versus lipsa formalismelor și perceperea unor garanții aproape simbolice; licitații cu pornire de la prețul cel mai mare și cu scăderi succesive ale prețului de pornire până la atingerea ofertei din piață versus licitații limitate ca număr cu pornire de la valori foarte joase. Toate aceste beneficii democratizează accesul tuturor la oportunități reale de achiziții.
Fiind în această fază, ne propuseserăm să facem vânzări în cursul anului 2024 în valoare de 5 milioane de euro, însă se pare că nevoia pentru acest proiect în piață a fost atât de mare, încât vânzarile au depășit deja 20 de milioane euro.
Cum au influențat crizele suprapuse, situația geopolitică (continuarea războiului din Ucraina și izbucnirea conflictului din Israel) și perspectiva rundelor electorale activitatea companiei dvs.?
Perspectiva geopoliticului nu ne-a influențat aproape deloc în acest an, decât la nivel personal. Am văzut modul în care conflictele începute nu dau semne de încetare, ci par să se dezvolte și să cuprindă cât mai multă lume. Deși poate părea o opinie un pic exagerată, atmosfera se apropie de perioada antebelică, în care cele mai multe națiuni au acumulat o serie de frustrări atât interne (migrație, antisemitism, curentul woke) cât și internaționale (regândirea raportului de putere economică și militară în lume, atitudini revizioniste, tendințe de autoritarism).
Perspectiva anului electoral speria mai ales prin prisma faptului că, în general, evoluțiile macroeconomice sunt mult denaturate, măsurile luate sunt populiste și se așteaptă, în general, ca factura să fie plătită după perioada electorală.
Care sunt puncte tari și punctele slabe ale mediului de afaceri din România în contextul social și economic actual?
Sunt multe dezavantaje arhicunoscute, prin urmare nu mă voi concentra pe acestea, ci aș menționa două-trei mai de nișă. Astfel, economia României se bazează pe un număr infim de companii mari – aproximativ 4% din totalul lor (adică 40.000 din cele cca un milion de înregistrări în Registrul Comerțului) generează cam 80% din PIB, conform studiului realizat de CITR, “Situația Companiilor de Impact”. Mai mult, dintre aceste companii, jumătate se confruntă cu dificultăți financiare, potrivit aceluiași studiu. Deci, mediul economic din România este format din microîntreprinderi și întreprinderi mici care sunt fragile și astfel reactive la orice mișcare a schimbului valutar, a politicii fiscale sau a pieței muncii.
Fărâmițarea companiilor în Romania afectează și atragerea investitorilor străini. Aceștia sunt obișnuiți cu investiții semnificative și tichete mari. Or, companiile mici nu reușesc să atragă capital străin suficient de important.
Un alt punct slab este această impredictibilitate legislativă și fiscală. Dincolo de aceasta, zona de taxe și impozite mai are și boala gradului mic de recuperare. Și cum ar putea fi gradul de recuperare mare când cei mai mari datornici la stat sunt tocmai companiile de stat, care au un avantaj de-a dreptul neconcurențial pentru că nu-și plătesc obligațiile fiscale, dar nici nu sunt urmărite de stat, asa cum e urmărită orice companie privată.
Mai notez o zonă de ”concurență” neloială din partea statului, în ceea ce privește personalul. Statul este un angajator care plătește munca fără a fi setate pe obiective de atins. Slujbele la stat sunt caracterizate prin ”împământenire” – e foarte greu să concediezi un salariat chiar dacă el este neperformant – și foarte multe avantaje (diferite tichete de vacanță, zile libere provenite din punțile între sărbătorile legale, program fix etc.). În acest context, administrațiile centrale și locale se aglomerează tot mai mult cu oameni inutili, crescând costurile statului și ”furând” angajații mediului privat.
Punctele tari sunt reprezentate de puterea și ambiția antreprenorilor români de a evolua și de a se dezvolta în pofida statului, în pofida lipsei de imaginație și de perspectivă din partea politicului, în pofida lipsei infrastructurii. De asemenea, România are mult de recuperat din decalajele față de occident, de aceea perspectivele de creștere economică sunt mereu peste mediile europene. Această creștere avantajează și mediul de business local care are ocazia de a se dezvolta astfel încât, în principiu, dacă ești harnic și ai o viziune, ai foarte multe șanse de a dezvolta o afacere prosperă în România.
Acum, la finalul unui an electoral complex, ce așteptări aveți de la autoritățile române?
Așteptările de la autorități sunt mici, având în vedere istoricul. Totuși, dacă am fi într-o lume ideală, cred că ar fi câteva direcții care, bine reglementate, ar îmbunătăți percepția asupra României.
Pe termen scurt, mi-ar plăcea să ne inspirăm din corporații și să ”corporatizăm” puțin statul: obiective și criterii de performanță plus reglementarea răspunderii funcționarului public. Din păcate, nu există răspundere nici pentru actele pe care nu le fac, deși fac parte din îndatoririle lor,, și nici pentru actele pe care le fac. În general, organele de control din orice instituții publice au faima de a fi selective, de a părea că au o agendă secretă. Oricine în lumea aceasta, dacă săvârșește un act constatat ulterior ca nelegal, răspunde. Pentru actele autorităților constatate ca nelegale nu răspunde nimeni, iar antreprenorul rămâne cu stresul și paguba.
Apoi, mi-ar plăcea să existe control și limitarea puterilor serviciilor secrete. Din păcate, le întâlnești la tot pasul, fie pe față, fie mai voalat. Peste tot pare că poți deranja interese. Pare că sunt implicați în toate mediile unde nu e treaba lor: politică, justiție, economie.
Pe termen lung, în primul rând, mi-ar plăcea să văd că EXISTĂ un plan pe termen lung.
Mi-ar plăcea să existe un plan de țară în ceea ce privește educația și cercetarea. Creșterea economică, după cum știm, este influențată de resursele naturale, de resursa umană, de capital și tehnologie. Nu stăm atât de bine cu resursele naturale, capital si tehnologie iar resursa umană ne cam pleacă. Ceea ce poate fi dezvoltat cu o redirecționare a resurselor bugetare sunt domeniile educației și al cercetării. Eu aș declara prioritate națională reformarea educației și programele de retenție a oamenilor în țara, plus înființarea de centre de cercetare. Una din cele mai valoroase companii din lume, Nvidia, face cercetare și design de cipuri – cercetare și inteligență pură. La noi, observăm scădere tot mai accentuată a calității învățământului – profesori care se titularizează cu note abia de trecere – cum poți să ai oameni pregătiți dacă profesorii, în prea mare măsura, sunt nepregătiți?
Care sunt principalele 3 puncte ale strategiei Dumneavoastră de business pentru anul viitor
Principala preocupare pe care o avem în business e suplimentarea ca număr și diversitate a bunurilor de licitat pe platforma azitis.com. Azitis și-a demonstrat deja utilitatea, ambiția noastră este să îi consolidăm accesibilitatea, fiind un loc comun și centralizat al celor mai bune oportunități de achiziții din distress din România, un antidot la fragmentarea procedurilor de licitație de astăzi.
A doua direcție este integrarea cu inteligența artificială, care scapă oamenii din companii de muncile repetitive și plictisitoare.
În fine, ne concentrăm pe creșterea bugetelor de marketing. Soluția de platformă de licitații, așa cum am configurat-o noi, și-a dovedit beneficiile în practică și acum este momentul să ajungem cu această informație la cât mai multă lume. Nu să distragem, neapărat, atenția de la alte platforme clasice de achiziții cât să atragem atenția asupra unei culturi în creștere în România, cea a achizițiilor prin licitații, unde pornim mereu de la discount-uri semnificative, cumpărătorul e protejat, iar procesul e simplu și gratuit.
De altfel, pentru anul 2025, estimăm venituri de cel puțin 1 milion de euro în urma vânzării a 40% din bunurile listate, a căror valoare va depăși 100 milioane euro. Pe termen lung, ne propunem să acoperim întreagă piață de distress, listând bunuri provenite din insolvență, executări silite și portofolii în lichidizare ale companiilor sănătoase sau ale băncilor. Obiectivele includ dezvoltarea și extinderea pe piața regională din CEE și crearea unui IFN care să ofere soluții de finanțare pe termen scurt pentru cei care achiziționează active.
Care considerați că vor fi cele mai mari provocări la nivel mondial, dar și pentru industria/domeniul în care activați, în anul 2025?
Din păcate, sunt o grămada de provocări, de la nivel internațional – revirimentul extremiștilor în politică, deznodământ sau nu în războiul cu Ucraina, rivalitatea SUA-China, noua politică a lui Trump de America First și introducerea unor poziții tranzacționale în relațiile internaționale, șchiopătarea industriei auto germane și a economiei germane în general, creșterea de taxe anticipată pentru anul viitor, lipsa forței de muncă – un subiect etern, instabilitatea politică – încă unul ș.a.m.d.
La nivel de companie, fiind în etapa de început, colegii sunt energizați și mizează pe creșteri și dublări de indicatori, prin urmare orice provocări am vedea în piață, pentru noi sunt doar provocări în sens pozitiv. De aici, pentru mine, personal, provocarea cea mai importantă este de a canaliza entuziasmul echipei și sutele de idei noi spre un fir roșu și pe o cale convergentă și gestionarea eficientă a acestui haos creativ simpatic.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.