La sfârșitul anului trecut, am participat la Summitul Thinkers 50, organizat la Londra. Am avut ocazia de a asculta profesori de la marile școli de business ale lumii, autori de cărți de management, strategie, lideri ai unor companii foarte mari, antreprenori. Tema a fost „Leadership Regenerativ”.
Am aflat că, la nivel global, leadershipul regenerativ nu este o „nișă idealistă” în leadership, ci începe să arate ca un nou „sistem de operare” pentru companiile care vor să rămână relevante într-o lume obosită de modele mai vechi și de rezultate obținute cu prețul sănătății oamenilor și al mediului. În centrul acestui sistem se află o idee simplă și incomodă: după ce trecem printr‑un sistem – echipă, organizație, comunitate –, îl lăsăm mai viu sau mai sărac decât l-am găsit?
De la „a nu face rău” la „a regenera”
Leadershipul regenerativ este un mod de a conduce care nu urmărește doar „să nu facă rău”, ci să vindece, să refacă și să aducă beneficii oamenilor, organizațiilor și ecosistemului din care fac parte. Este un tip de leadership orientat spre viitor, care combină performanța economică cu grija pentru oameni, societate și mediu, astfel încât sistemul, per ansamblu, să iasă „mai energizat, mai viu” după interacțiune, nu doar „neafectat”.
Acest tip de leadership se inspiră din modul în care funcționează sistemele vii – ecosisteme, organisme – și transpune aceste logici în felul în care sunt conduse organizațiile: cu ciclu de învățare, regenerare și adaptare continuă. Spre deosebire de leadershipul tradițional, centrat adesea pe rezultate trimestriale și maximizarea profitului chiar cu riscul de a epuiza oamenii sau de a degrada mediul, leadershipul regenerativ pune accent pe reziliență pe termen lung, relații sănătoase, echitate socială și impact pozitiv net asupra societății și mediului.
Authentizotic: solul fertil al leadershipului regenerativ
Tema summitului mi-a amintit de un termen pe care l-a adus în literatura de specialitate profesorul meu de la Insead, Manfred Kets de Vries: „authentizotic”.
Manfred Kets de Vries descrie organizațiile authentizotice ca fiind „cele mai bune locuri de muncă”, în care oamenii se simt, în același timp, autentici și energizați la muncă. Termenul combină authentikos („autentic, fidel sieși”) și zōtikos („viu, vital”) și desemnează organizații cu o misiune convingătoare, dincolo de profit, în care cultura susține sensul, încrederea, vitalitatea și bunăstarea psihologică, nu doar performanța financiară.
Într-o organizație authentizotică, valorile declarate și practicile reale sunt aliniate: oamenii care nu „trăiesc valorile” sunt invitați să se schimbe sau să găsească un loc de muncă adecvat lor, iar nivelul de încredere, recunoaștere și echitate este ridicat – angajații simt că părerile lor sunt ascultate, că au autonomie. Această cultură creează „solul fertil” din care poate crește leadershipul regenerativ: când oamenii se simt entuziasmați, văzuți și în siguranță, organizația pare să aibă resursele necesare pentru a se uita dincolo de sine, spre impactul asupra comunității, mediului și sistemului economic.
Harta: autentic – authentizotic – regenerativ
Am putea face o corelație între aceste concepte: „authentizotic” descrie tipul de organizație, leadershipul autentic descrie persoana liderului, iar leadershipul regenerativ descrie relația organizației cu întregul ecosistem. Cu alte cuvinte:
Leadershipul autentic pune accent pe identitatea liderului, autocunoaștere, integritate și congruență între valori și comportamente.
Organizația authentizotică mută accentul pe experiența oamenilor în sistem: „Pot fi eu însumi aici?”, ceea ce înseamnă sens, recunoaștere, siguranță psihologică, energie constructivă.
Leadershipul regenerativ duce autenticitatea la nivel sistemic: „Cine sunt eu și cine suntem noi în serviciul vieții / întregului?”, în logica oameni – planetă – profit.
În practică, traseul arată astfel: liderii autentici creează premisele pentru o cultură authentizotică, iar o cultură authentizotică bine consolidată devine platformă pentru leadership regenerativ. Fără lideri autentici, „authentizotic” rămâne un cuvânt interesant, dar gol de sens; fără cultură authentizotică, leadershipul regenerativ nu are de unde să extragă energie pentru a se extinde către comunitate și mediu.
Crearea valorii sistemice: dincolo de profit
Noua generație de leaderi, exemplificată și de cei pe care i-am ascultat la Thinkers 50, sau programele academice de leadership regenerativ, mută discuția de la „rezultate financiare” la „valoare de sistem”: business, societate și mediu în aceeași ecuație. Leadershipul regenerativ cere o mentalitate de pregătire și adaptare: liderii sunt invitați să devină confortabili cu incertitudinea și să cultive strategii adaptive ancorate într-un scop clar.
Exemplele celebre pe care vorbitorii de la summit le-au dat – de la LEGO, care redefinește scopul brandului în jurul „constructorilor de mâine”, sau Fairphone, care construiește un model circular în industria electronicelor – arată cum companiile pot ieși din logica „mai mult, mai repede” și pot îmbrățișa logica „mai bine pentru întregul sistem”. Pentru investitori și boarduri, această mutare nu mai este doar reputațională, ci și strategică: reglementările, așteptările sociale și costurile riscurilor climatice împing oricum organizațiile în această direcție.
Practici concrete: de la board la managementul de mijloc
Leadershipul regenerativ are valențe diferite la nivel de board non-executiv, board executiv și managementul de mijloc. El devine credibil însă doar când cele trei niveluri se coordonează.
La nivel de board non-executiv, rolul-cheie este cel de gardian al direcției sistemice: definirea și protejarea scopului (oameni – planetă – profit), integrarea riscurilor climatice și sociale în agenda de guvernanță și selecția unui CEO capabil să conducă în logica regenerării, nu doar în cea a optimizării financiare.
La nivel de board executiv, leadershipul regenerativ înseamnă traducerea scopului în modele de business, portofolii de inițiative circulare, alianțe cu comunitatea și redefinire a proceselor interne pentru a susține autonomia, învățarea și inovația.
La nivel de management de mijloc, leadershipul regenerativ se vede în deciziile mici, repetitive: cum este folosit feedbackul, cum sunt tratate greșelile, cât spațiu au oamenii ca să propună inițiative cu impact în comunitate și cum se echilibrează presiunea pe obținerea rezultatelor dorite cu grija pentru sănătatea echipei.
Studiile arată că managerii de mijloc sunt esențiali pentru succesul inițiativelor de sustenabilitate. Fără ei, transformarea rămâne la nivel de deziderabilitate și de povești frumoase. În companiile românești, liderii care operează deja în paradigmă regenerativă practică zilnic feedbackul bidirecțional, transformă celebrele teambuildinguri în acțiuni de voluntariat regenerativ și implică strategic resursele umane în coduri de conduită și criterii de promovare care includ sănătatea, etica, preocuparea pentru mediu și comunitatea.
De la tranzacțional la transformator
Leadershipul regenerativ începe acolo unde se termină egoul. Acesta cere liderilor să-și unească autenticitatea personală cu o conștiință sistemică: să vadă legătura dintre deciziile din ședințele de board și starea de vitalitate sau epuizare din echipe, dintre o strategie de creștere și sănătatea ecosistemelor naturale.
În limbajul unui investitor, leadershipul regenerativ înseamnă protejarea și creșterea capitalului: financiar, uman, social și natural. În limbajul profesorului Manfred Kets de Vries, înseamnă să transformi organizația dintr-un loc de lucru „suportabil” într-o organizație authentizotică – și apoi să extinzi această vitalitate către întregul ecosistem în care operezi.
Iar întrebarea care rămâne nu este dacă leadershipul regenerativ este ceva „frumos, bine de avut în organizații, ca să sune și să dea bine”, ci cât de repede devine obligatoriu pentru companiile care vor să fie profitabile și respectate într-o economie în care regenerarea începe să fie noul nume al performanței.
Summitul Thinkers 50 a adus pe scenă companii care deja promovează un astfel de leadership. Rămâne de văzut cât de multe companii se vor contamina și vor avea în vizor această grijă față de întregul ecosistem.
