FacebookTwitterLinkedIn

Actriță, mamă, soție. Viața Laurei Cosoi se împarte între aceste universuri! Pe scenă joacă în spectacole de teatru și în filme și primește aplauze puternice, acasă este înconjurată de multă dragoste și de tot acest orizont feeric al familiei. A sosit pe lume și cel de-al treilea copil, o fetiță care-i întregește și datorită căreia se simte fericită. „Vom crește trei suflete de copil. Suntem binecuvântați“.

Text: Magda Popescu–Biclineru
 Foto: Marius Michailov

Ai spus de foarte multe ori că mereu ți-ai dorit o familie mare. Și iată, în curând, trei copii! Pentru că e o aventură – cu avalanșă de sentimente minunate și unice, dar și multe provocări – cum ai descrie viața ta alături de fete?

Noi provenim dintr-o familie numeroasă, când eram mici eram înconjurați de foarte multe rude, masa noastră de duminică era plină, motiv pentru care mi-am imaginat că așa e normal să fie o familie – numeroasă. Mi s-a întipărit o viziune despre o familie mare și frumoasă, însă recunosc că nu mi-am imaginat niciodată în jurul unui anumit număr de copii. Mi-am dorit, evident, să fiu mamă, dar n-am știut pentru câți copii. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu 3 și ne bucurăm foarte tare. Ni se potrivește mult rolul de părinți, suntem niște oameni asumați, ne-am dorit mult să vină pe lume Rita și am spus că, dacă totul va fi bine, primim cu multă bucurie fiecare copil pe care ni-l va da Dumnezeu. Sunt o persoană pozitivă și mă ajută mult această stare pe care o simt tot timpul, chiar și atunci când această „aventură“ alături de fetele noastre vine și cu provocări.

Care este relația dintre fete și de spun despre surioara lor?

Relația fetelor e foarte frumoasă, sunt copii buni și echilibrați cu care ne înțelegem bine. Cred că asta se întâmplă și datorită faptului că ne-am ocupat de ele în exclusivitate, nu am avut bonă, însă le-am dat în colectivitate și asta a fost o alegere bună pentru că ele au progresat foarte mult! Însă, de departe faptul că petrecem timp cu ele și ne ocupăm noi înșine de nevoile lor este cel mai mare beneficiu. Vestea că vor avea o surioară le-a bucurat mult. Îi mulțumim zilnic Domnului pentru cea de-a treia minune din viețile noastre, suntem recunoscători și nerăbdători să o cunoaștem și probabil asta le transmite și lor! Este deja foarte prezentă în viața familiei noastre și mă emoționează foarte tare că fetele au deja o relație cu surioara lor, iar modul cum își manifestă tandrețea e copleșitor. Spre exemplu, Rita e curioasă și pune tot felul de întrebări – cum mănâncă bebe, cum respiră, dacă ține ochii închiși sau deschiși, dacă doarme sau e trează. O pupă, o mângâie și uneori îi cântă. E foarte implicată în evenimentul acesta din familie! Pe de altă parte și Vera a preluat puțin din comportamentul Ritei. Știe că bebe e în burtică la mami și va veni în curând la noi. Acestea sunt momente de armonie, de bucurie intensă, care mă încarcă mult! Sunt o norocoasă!

Ți-ai continuat proiectele alături de pitice! Cum ai reușit? Vei face asta în continuare și după ce va apărea bebelușa sau vrei o mică pauză de la carieră pentru a petrece timp cu cele trei minuni ale voastre?

Nu mi-am făcut un plan cu viața mea și cu profesia. Nu am niște șabloane, în domeniul meu oricum lucrurile sunt diferite. Sunt flexibilă, tot timpul m-am adaptat în funcție de proiectele care au venit în viața mea și provocările primite odată cu ele. Cu Rita am reușit să am proiecte pe toată perioada sarcinii și m-am simțit foarte bine, ceea ce a contat enorm. La Vera a fost pandemie și n-am avut multă activitate, însă acum, toată sarcina am avut multe proiecte, vechi și noi, și asta m-a făcut tare fericită.

Ce înveți de la cele mici zi de zi? Povestește-ne puțin despre ele.

De la copii învățăm amândoi foarte multe lucruri. Învățăm să avem răbdare, să ne gestionăm sentimentele, să știm să renunțăm la priorități – adică există lucruri care-mi plac și pe care le fac, reușesc să mă organizez să le realizez, însă, evident, viața mea are legătură într-un procent foarte mare din timp cu ele. Dacă te raportezi corect la venirea pe lume a unui copil, e normal și sănătos să fie așa. Am încercat, însă, să nu intrăm cu totul în viața lor, ci pe ele să le aducem în viețile noastre și să le obișnuim cu ritmul nostru, cu felul nostru de a fi, să le insuflăm valori. Dar recunosc că în fiecare zi primim lecții pentru că timpul petrecut cu ele e încărcat de bucurie și de lumină. Ne place mult să facem totul alături de ele, nu mergem singuri nicăieri. Vacanțele cele mai lungi le petrecem cu ele, acolo e și timpul cel mai prețios pe care-l putem petrece împreună, făcând lucruri unii pentru ceilalți, ne descoperim unii pe ceilalți. Sunt momentele noastre de conectare totală.

Ce înseamnă pentru voi timp de calitate petrecut împreună?

Petrecem mult timp împreună și am grijă ca acesta să fie de calitate. Pentru mine, asta înseamnă să fiu conectată la copil, să nu spun că stau cu el și să fiu cu gândurile în altă parte. Să facem lucruri împreună, să le provoc, să le descopăr, să povestim, să citim, să facem puzzle-uri. Povestim mult despre ziua lor departe de noi, cum s-au simțit și ce au mai aflat de la grădiniță. Gătim, ascultăm muzică. Așa se conturează timpul nostru petrecut împreună la care ținem foarte mult cu toții.

Citești sfaturi de la specialiști în parentaj sau crezi mai mult în instinctul matern și în principiile voastre?

Atât eu, cât și Cosmin ținem foarte mult la valorile cu care am fost amândoi crescuți, legate de familie, de credință, de tradiții de sărbători și așa ne dorim să le creștem și pe fete. Nu ne raportăm la alte familii sau la alți copii pentru că fiecare om e diferit, fiecare familie e specială în felul ei. Motiv pentru care mergem mult pe instinct, pe un parenting clasic, credem în limite sănătoase, în respect și nu cred că e dovadă de iubire faptul că faci tot ce vrea copilul tău.

Știu că mergeți des în călătorii. Cum sunt vacanțele voastre? Cum le alegeți? Cum e cu fetele în concediu?

Concediile sunt pline. În general mergem singuri, iar dacă ne intersectăm câte o perioadă scurtă cu prietenii e minunat. Ultima vacanță, în iarnă, am fost în Thailanda, acolo unde fetele au fost în conexiune cu noi și cu natura și s-au jucat mult. A fost o vacanță în tihnă. Concediile sunt pentru noi și pentru copii, nu ne place să alergăm mult, dacă avem și rutină e perfect. Dar ne place și să descoperim locuri, să facem lucruri frumoase specifice locurilor pe care le vizităm. Alegem destinații în care să simțim natura, mergem la țară cu autorulota, să descopere lumea natural.

De curând ați împlinit 10 ani de relație! Există un secret pentru această armonie care se simte și se vede între voi chiar și după ani și ani?

10 ani de relație și 7 de căsătorie, două fetițe acasă și una pe drum. Toate lucrurile astea sunt pentru noi un miracol și un vis împlinit. Suntem foarte recunoscători pentru tot ce avem.
Mi se pare idilic, de poveste să avem 3 fetițe și totul pare că se întâmplă cu un sens. Parcă acum înțelegem mai bine rostul vieții noastre, ne simțim mai împliniți, pentru că, indiferent ce altceva vom face, copiii sunt cea mai mare încununare a iubirii dintre noi. Nu există un secret al vieții noastre armonioase. Știu doar că au trecut 10 ani, cei mai frumoși, fericiți și plini de însemnătate ani din viața mea. Și nu pot spune decât „îți mulțumesc, Cosmin, pentru dragostea nemărginită. Ești iubirea mea toată!“

Declarații:

1. Faptul că am reușit să îmi continui proiectele și pe scenă mă bucură tare mult.
Publicul mă poate citi pe blogul meu și mă poate vedea la teatru în „Ghici cine te sună?“, regia Tania Popa, „Rude cu Nevastă-mea“, regia Dan Tudor, „Barza Domnului Ministru“, pe Netflix, în „Secretul lui Zorillo“ și din toamnă, la Prima TV, în serialul „Înfruntarea Bacilor“. Iar vara aceasta am repetiții pentru alte două spectacole – „Moștenire cu Bucluc“ și „Ultimul Super Amant“ , amândouă cu premiera la toamnă.

2. Cred că e foarte important în general, nu doar pentru mamele care așteaptă să aducă pe lume copii, ca atmosfera din familie să fie una cu pace, armonie și dragoste. Cam unde în altă parte am putea să ne facem plinul sufletesc de astfel de sentimente, esențiale pentru echilibrul nostru dacă nu acasă.