Cautare




, Editor Coordonator

Interviu |
|

La cafea cu Cezar Andrei

Anul trecut, Mesogios, probabil cel mai bun restaurant pescăresc din București, a împlinit 20 de ani. Cezar Andrei, proprietarul restaurantului, ar fi dorit să sărbătorească evenimentul prin lansarea unui meniu nou, însă pandemia l-a obligat să-și amâne puțin planurile. Doar puțin, pentru că Cezar Andrei nu a dus niciodată lipsă de optimism.
SKY_8215_FCB

2020 a fost un an dificil pentru toată lumea, dar mai ales pentru hoteluri și restaurante. Cum supraviețuiți, cum vă descurcați?
Aș fi vrut să vorbim despre performanțele din 2020 pentru că, așa cum porniseră lucrurile, chiar ar fi fost o performanță pentru mine și pentru echipa mea. Din păcate însă, trebuie să vorbim despre supraviețuire. Lumea întreagă a luat decizii radicale și acum, privind în urmă, ne întrebăm dacă acele decizii sunt justificate. Dar nu o să vorbim despre politică, nu-mi place politica. Îmi plac, în schimb, lucrurile făcute corect. Am fost dintotdeauna un justițiar, pentru mine nu există jumătăți de măsură. Așadar, încercăm să supraviețuim. Mie nu mi-a lipsit niciodată încrederea, am fost mereu un optimist și asta le-am insuflat și oamenilor care fac parte din echipa noastră. Ei sunt un fel de extensie a familiei mele, astfel că am ales să nu concediez pe nimeni, dimpotrivă, am angajat oameni noi care să aducă un touch nou și inspirație. Ne-am aliniat, desigur, noilor regulamente și, pentru a face față cerințelor clienților fideli, în mod special, care ne-au susținut încă de la începutul pandemiei, deoarece noi nu făceam livrări înainte, am cumpărat o mașină ca să ne facem singuri livrările. Astfel am realizat cât de important este acest segment. Dar nu vrem să dezvoltăm foarte tare latura asta, nu ne dorim să facem compromisuri și nu ne abatem de la calitatea care ne-a consacrat. Consider că meniul de la Mesogios nu se pretează pentru livrare în masă.

 

Mulți dintre proprietarii de restaurante sunt și bucătari. E și cazul dvs.? Vă place să gătiți?
Eu nu sunt bucătar, dar îmi place să gătesc și uneori mă simt inspirat de show-uri TV culinare sau de preparatele cu specific din restaurantele pe care le frecventăm în destinațiile de vacanță, așa că uneori fac echipă cu soția mea în bucătărie. Sunt însă un gurmand și un aventurier în ale gusturilor și bucătarii mei acceptă întotdeauna provocarea de a crea lucruri noi împreună în bucătăria Mesogios.

Ați lucrat ca jurist în bancă înainte de a deschide restaurantul. E cale lungă de la bancă la restaurant.
Este, mai ales că nu aveam niciun fel de experiență. A fost o conjunctură, un prieten cipriot, venit în România cu diverse afaceri, a avut ideea să deschidem un restaurant și așa a apărut Mesogios, primul restaurant de pește și fructe de mare din București. El s-a retras în 2005 și de atunci am rămas singur la timonă.

Specificul restaurantului a fost o decizie de business?
A fost o decizie de business pentru că în 1999, când ne-a venit nouă ideea să facem acest restaurant, în România, piața era foarte săracă în materie de pește. Tot ce serveam noi în restaurant era adus cu avionul din Cipru. Foarte complicat. Dar n-am renunțat pentru că îmi plăcea ce făceam și definisem deja o structură, operațiunile și dinamica unui restaurant de referință, astfel că am continuat această frumoasă poveste.

Spuneați într-un interviu că, după ce ați mutat restaurantul Mesogios din Calderon în Primăverii, ați lăsat timpul să-și facă treaba. Ce treabă are timpul?
Nu te poți lupta cu timpul. Când am deschis aici, am crezut că startul va fi mult mai puternic. Nu a fost atât de greu cum e pentru un restaurant complet nou, dar a fost mai greu decât m-am așteptat. Numele a contat foarte mult, însă absolut nimeni nu știa că suntem aici. Am decis să ne mutăm din Calderon din cauza traficului, a lipsei locurilor de parcare, dar mai ales pentru a fi mai aproape de zona premium a Bucureștiului. Mi-am dat seama că, indiferent de câți bani aș fi investit în promovare în perioada aceea, cu timpul nu te poți lupta. Și după un an și jumătate, tot mai mulți clienți au început să vină și să ne redescopere, ceea ce a fost o recompensă și mai mare, deoarece instinctul meu a funcționat.

De fapt, reputația restaurantului e cea mai bună reclamă.
Renumele nu ți-l câștigi prin reclame pe Facebook. Noi suntem prezenți pe Facebook, dar nu folosim social media ca pe un instrument de atragere a clienților. Tipul nostru de restaurant nu se regăsește în aceste metode. Scopul nostru final este să ne facem clienții fericiți prin mâncare excelentă și servicii de top. Motto-ul meu este că indiferent de cine ne trece pragul, clientul trebuie să plece de la noi cu zâmbetul pe buze și cu dorința de a reveni.

Cum vedeți relația dintre proprietar și bucătar?
Aici e mai mult de povestit. În februarie s-au împlinit 21 de ani de când am deschis restaurantul și am și acum angajați oameni care mi-au fost alături din prima zi. Și la bucătărie, și la contabilitate, ospătari, casieri, oameni importanți. Asta cred că spune ceva despre mine și despre felul în care știu să manageriez relația dintre angajator și angajat. Încerc să găsesc un echilibru, să fiu și prieten, și responsabil cu afacerea. Nu îl controlez pe bucătar, sunt întotdeauna deschis la orice propunere care vine din partea oricărui angajat și de obicei nu stau să analizez foarte mult – dacă ideea mi se pare bună, o punem imediat în practică. Oamenii au mână liberă și trebuie să fie deschiși la minte. Trebuie să caute rețete noi, lucruri noi și mi-aș dori ca oricare dintre ei să vină la mine cu o idee sau o propunere. Așa au apărut întotdeauna preparatele noi, nu de la mine, că eu nu sunt bucătar, eu doar îi impulsionez să se autodepășească. Vreau să cred că ne inspirăm reciproc. Cel mai periculos e să te plafonezi și de aceea eu îi țin mereu în priză. Vreau să realizeze cu toții că fiecare om din echipă este important și are rolul lui bine determinat în acest angrenaj. Din primăvară avem un bucătar nou și i-am dat mână liberă să analizeze ce se întâmplă și să vină cu propuneri. Și acum două luni eram pregătiți să lansăm un meniu nou, 20 de ani de Mesogios, 20 de ani de gusturi noi. Din păcate, pandemia ne-a blocat și am fost nevoiți să amânăm lansarea noului meniu probabil până la primăvară.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face altfel, ce ați schimba?
La începutul lui 1999 am luat hotărârea să deschidem acest restaurant și am început să căutăm un spațiu. Cam după un an de căutări, am găsit casa din Calderon. Dar în căutările mele am fost și în casa din Primăverii, unde funcționează acum restaurantul. Am venit s-o văd, deși noi atunci căutam ceva în centru. În zona aceasta nu era nimic și nu am intuit atunci cum vor evolua lucrurile. Dacă ar fi să dau timpul înapoi în 1999, după vizionarea casei, aș fi semnat contractul.

Ce faceți în timpul liber?
Nu am hobby-uri spectaculoase. Stau la curte, sunt inventiv și în timpul liber îmi face mare plăcere să îmi fac de lucru în jurul casei. Am garajul plin de scule și îmi place să meșteresc, să creez mici piese de mobilier pentru casă și curte… Îmi place să merg în vacanțe, îmi place să mă ocup de copii… Sunt un tată prezent. Când fetița mea era mică, până pe la vreun an și jumătate am lipsit doar de două ori la băița ei de seară. Îmi place mult să stau cu copiii mei, îmi place să stau acasă. Nouă ne plac vacanțele foarte mult, am călătorit foarte mult și de vreo cinci ani suntem membrii unui club american de călătorii. Am cunoscut multă lume, ne-am făcut prieteni noi, avem un grup mare de oameni frumoși și deschiși. Anul acesta a fost altfel. Am fugit puțin în Bulgaria și a fost foarte plăcut, nu m-am așteptat. Am stat într-un hotel de cinci stele spectaculos, cu personal foarte bine pregătit, mâncare foarte bună – la ei în restaurant poți să fumezi. N-am simțit nicio diferență față de Turcia.

Aveți o persoană pe care o admirați? Un mentor?
Uite, pe asta n-am simțit-o. Nu am așa ceva, nu mi-am călăuzit viața după ideile altei persoane. E bine să ai un mentor, odată intrat în acest club de călătorii, am descoperit ce înseamnă dezvoltarea personală și mi-a părut rău că n-am descoperit-o mai devreme. Am fost la multe cursuri și traininguri și acest lucru m-a ajutat să devin mai bun și mai înțelept. M-am schimbat în bine, văd lucrurile altfel, sunt mai atent, mai liber, am mintea mai deschisă.

Care considerați că este cea mai importantă realizare a dvs.?
Pe partea de business, nu sunt nici bogat, nici sărac, nu m-am îmbogățit din acest restaurant, dar avem un trai decent. Ca împlinire, cred că familia este lucrul de care sunt cel mai mândru. Sunt împreună cu soția mea de 15 ani. De când am cunoscut-o, am simțit că viața mea a intrat pe făgașul care trebuie. Pentru că mă întrebai ce aș schimba – cred că n-aș schimba nimic, pentru că dacă aș schimba ceva, nu aș mai fi omul care sunt astăzi, nu aș mai fi trăit experiențele pe care le-am trăit, nu aș mai fi întâlnit oamenii pe care azi îi cunosc.

Foto: Marius Michailov
Locație: Mesogios Seafood, str. Heleșteului 30, București

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii