După săptămâni de blocade impuse de Iran și Statele Unite în Strâmtoarea Ormuz, este clar că această rută maritimă îngustă a devenit esențială pentru evoluția conflictului.
SUA au început să escorteze navele prin acest pasaj strategic, însă în spatele manevrelor militare se află o schimbare mai profundă: securitatea energetică în Golful Persic traversează o perioadă de transformări major, scrie theconversation.com.
Pe lângă dorința Iranului și a SUA de a controla fluxul global de petrol, gaze, heliu și îngrășăminte din regiune, Emiratele Arabe Unite (aliat-cheie al SUA) s-au retras din OPEC, ceea ce a fost descris drept o lovitură majoră pentru cartelul petrolier.
În plus, Iranul a anunțat planuri de introducere a unor tarife în Strâmtoarea Ormuz, ca formă de „reparații” pentru daunele provocate de război.
Dacă ar fi implementate, aceste tarife ar putea aduce Iranului între 40 și 50 de miliarde de dolari anual și ar putea ajuta țara să atenueze impactul sancțiunilor economice americane. Acest lucru ar putea modifica semnificativ echilibrul de putere regional și global.
De fapt, astfel de plăți ar fi fost deja realizate de nave care se îndreaptă spre China, India și Japonia, iar parlamentul iranian lucrează la formalizarea procesului. Iranul a început, de asemenea, să accepte plăți în criptomonede.
50 de ani de dominație
Dacă Iranul continuă să perceapă aceste tarife, influența regională s-ar putea muta de la SUA către China și Asia, prin erodarea sistemului petrodolar.
În esență, sistemul petrodolar presupune tranzacționarea petrolului în dolari americani. Termenul provine din anii 1970, când SUA au cerut Arabiei Saudite să își vândă petrolul exclusiv în dolari, în schimbul sprijinului militar.
Acest model s-a extins în OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol), devenind standardul global al comerțului cu petrol și consolidând dolarul ca monedă de rezervă mondială, precum și influența SUA.
O nouă paradigmă?
Dacă mari actori regionali precum Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Qatar, Kuweit și Arabia Saudită ar plăti tarifele Iranului în „petroyuani”, economistul Antonio Bhardwaj afirmă că acest lucru ar marca: „erodarea sistematică a sistemului petrodolar și apariția petroyuanului ca alternativă credibilă și instituțional integrată pentru decontarea tranzacțiilor energetice globale”.
Analistul Pakizah Parveen afirmă că ar putea apărea „o piață globală a petrolului divizată: barilii din părțile conforme ar circula prin Ormuz în yuani, în timp ce ceilalți ar fi tranzacționați în dolari la costuri mai mari”.
Declinul petrodolarului
Ar fi prematur să vorbim despre o „dedolarizare” completă a economiei globale, însă astfel de evoluții ar putea marca o reducere a influenței dolarului și o creștere a rolului yuanului.
Pentru prima dată din 1996, băncile centrale globale dețin mai mult aur decât obligațiuni americane. Țările BRICS reduc expunerea pe dolar, iar China, India și Brazilia și-au diminuat deținerile în 2025.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.