Lisa a venit pentru prima dată în România, la FILIT și înainte să începem interviul mi-a mărturisit încântarea pentru tot ce i se întâmplase până la acel moment. Entuziastă, mi-a vorbit despre turul ghidat de trei ore prin Iași, unde a înțeles complexitatea istoriei, arhitectura, clădirile și unde a fost uimită de punerea în scenă a explicațiilor. Nu avea nici o așteptare, dar România și oamenii de aici au surprins-o într-un mod foarte plăcut.
Lisa vorbește foarte puțin despre ea și de fiecare dată se fâstâcește.
„E complicat să vorbesc despre mine. Sunt plină de pasiune și dragoste pentru oameni. Îmi doresc să ajut cât mai mulți oameni să se regăsească. Cred că fiecare poate face tot ce își propune, iar eu încurajez acest lucru. Scriitoarea Lisa este foarte, foarte pasionată de tot ce înseamnă istorie, artă și vrea să aducă la viață personaje și întâmplări, într-o manieră nouă și, de ce nu, amuzantă.“ Mi-e clar. Scrisul îi este terapie.
Lisa mi-a povestit și cum își alege subiectele: „Dacă citesc ceva despre cineva vreau să aflu mai multe despre cine a fost și ce a făcut. De exemplu, Alfred Nobel, un personaj fascinant: a fost chimist, om de știință, a inventat dinamita și toate aceste premii pentru pace și științe. Un contrast uimitor. Am citit foarte mult și despre Henrik Ibsen, însă personajul nu mi-a plăcut suficient cât să pot scrie despre el. Cred că trebuie să mă îndrăgostesc de un caracter pentru a-l putea transforma în subiectul unei cărți.“
Evident, întrebarea firească este cum l-a ales pe Edvard Munch.
„Ah, Munch a fost un caracter neînțeles și atât de formidabil! Mi-a plăcut totul la el. A avut dificultăți și provocări, temeri și vulnerabilități. Este un caracter sensibil și e destul de greu să aduci la viață un astfel de personaj despre care oamenii au deja o percepție. Nu vrei să superi pe nimeni, dar trebuie în același timp, să fii onest. Munch era poate obraznic și arogant, dar era și amuzant și foarte generos. În plus, am pictat întotdeauna, deci pentru mine a fost o adevărată plăcere să mă dizolv în povestea asta. Iar când Johanna începe să picteze abia atunci totul începe să capete culoare, la propriu și la figurat.“
Lisa cea îndrăgostită de familie, de Norvegia și de grădinărit
Lisa vorbește cu multă dragoste despre familia ei și despre Norvegia, recunoscând că cel mai mult îi place să petreacă timp acasă sau în grădină: „M-am mutat la casă anul trecut și am moștenit grădina unei doamne care a îngrijit-o timp de 25 de ani, iar grădinăritul este un alt fel de terapie. Fac yoga atunci când pot. Sunt destul de simplă și plictisitoare, de fapt. Ce mai fac? Scriu versuri pentru muzica fiicei mele – soul și R&B.“
Rutina de scris a Lisei înseamnă timp de documentare și scris în fiecare zi de la 9 până la 4. „Îmi aprind o lumânare parfumată și apoi citesc un mic paragraf din Virgina Woolf. Felul în care scrie este extraordinar, dar citind o carte întreagă, nu pot să-mi dau seama despre ce e vorba. Așa că îi folosesc frazele doar pentru a mă inspira.“
Scrierea cărții „Fata cu fragi“ i-a luat Lisei aproape 18 luni, a terminat-o la începutul lui 2014 și a fost publicată în 2016, însă nu și-a închipuit nici o clipă că va fi atât de bine primită.
Cu Lisa poveștile curg de la sine, fără efort. Aflu că pe biroul ei aș găsi în acest moment o mulțime de cărți despre Alfred Nobel, pentru că tocmai a terminat o carte despre el. Lângă patul Lisei, pe noptieră, aș găsi o autoare canadiană, un Karl Ove Knausgård și câteva cărți de Niall Williams, unul dintre prietenii si profesorii ei.
Citește și Otilia Sava – Alchimia poveștilor cu uniformă
Ce-i place cel mai mult în Norvegia?
„Este foarte curat și frumos, iar cei de aici au un sistem extraordinar. Oamenii sunt însă foarte rezervați, iar mie mi-a luat ceva vreme să înțeleg de ce. Eu sunt expansivă, jovială dar pentru ei contează foarte mult spațiul personal. Britanicii sunt foarte deschiși și vorbăreți, iar când m-am mutat a trebuit să mă obișnuiesc cu această trăsătură a norvegienilor.“
Când vorbim despre locuri preferate din Norvegia, lucrurile se limpezesc. După câteva momente de gândire, Lisa îmi povestește despre un loc imposibil de pronunțat: Bygdøy, una dintre rezidențele regelui, unde se află și Muzeul Vikingilor.
Printre cele mai mari vise ale Lisei se numără și modificarea sistemului educațional. Deloc întâmplător Lisa este creativity coach în Norvegia, ceea ce înseamnă că ea te ajută să treci prin procesul creativ: „Când ești creativ, ești vulnerabil, emotiv, poți deveni ușor expus. În procesul nostru, vedem cum anume putem să depășim toate momentele de burnout sau de tristețe și cum poți avea o viață creativă care să te împlinească, nu să te frustreze.“
Lisa îmi șoptește că este în ultimul stadiu de editare al cărții despre Alfred Nobel și crede că următoarea va fi despre era vikingilor, pentru că este fascinată de o descoperire arheologică recentă: un set de piese de șah despre care nimeni nu știe cine le-a făcut, de ce și cu ce scop. „Într-un sens literar și nu numai, toate cărțile sunt călătorii. Cât timp am scris despre Alfred Nobel, am mers peste tot pe unde a fost el, unde a locuit, am învățat chimie și așa mai departe. Pentru mine fiecare carte pe care o scriu trebuie să fie diferită de cea dinainte.“
După 15 ani în care s-a străduit să scrie și i-au fost respinse ideile, Lisa este în sfârșit încântată și copleșită de succesul pe care l-a avut prima carte publicată. „A fost un proces foarte lung. Prima carte a fost o încercare, a doua a fost puțin mai bună, a treia și mai bună și tot așa. Dacă la început crezi că trebuie să scrii ca alți autori, pe măsură ce trece timpul, începi să înțelegi că pentru a reuși ai nevoie de propria ta voce autentică“.
„Totul la găsirea poveștii este mistic. Se petrec lucruri ciudate, dar asta e magia artei și a creativității.“ Lisa Strømme
Citește și Universul diafan al colecțiilor JUNIPER BOOKS – UP by Forbes