Oficial, am intrat în sezonul vacanțelor. Mai mult copiii decât părinții, într-adevăr, dar să nu ne abatem de la subiect, ci hai să povestim – cu sinceritate – despre vacanțele cu cei mici.
Ce așteptări avem când plecăm la drum și cum ne este experiența în realitate? Este greu, obositor și frustrant sau plăcut, benefic și energizant? Sau, poate, din toate câte puțin și minunat așa cum este! Vacanță fără prea multe așteptări, dar cu bucurii o mie vă dorim!
de Tina Solonaru
Simona Pătruleasa, prezentatoare Știrile Kanal D: „Toate vacanțele le gândim în funcție de ea și de nevoile de distracție specifice vârstei ei“
De când o avem pe Ingrid în viața noastră, toate vacanțele le gândim în funcție de ea și de nevoile de distracție specifice vârstei ei. Am luat-o mereu cu noi și îmi amintesc că prima oară am fost în Grecia, când ea avea șapte luni. Am avut ceva emoții, dar când am ajuns acolo ne-am dat seama că temerile noastre nu erau justificate. Până a mai crescut, am mers în vacanțe pregătiți cu tot ce ar putea avea nevoie un copil mic.
În general, alegem hoteluri care să fie foarte curate, suntem foarte atenți la review-uri și neapărat trebuie să aibă o piscină. O sigură dată ni s-a întâmplat să fim dezamăgiți de ceea ce am descoperit când am ajuns la locul de cazare, hotelul era mai vechi și nu arăta chiar ca în poze, însă asta nu ne-a stricat buna-dispoziție. De cele mai multe ori nu apelăm la serviciile agențiilor de turism. Ne plac vacanțele în care putem să ne relaxăm, atât noi, cât și Ingrid, cu activități atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici, organizate la hotel, dar și să putem vizita locuri și să descoperim lucruri frumoase.
Ioana Ginghină, actriță la Teatrul Ion Creangă: „Ruxi e cel mai bun partener de plecat în vacanțe“
Întotdeauna am adorat să plec în vacanță cu fiica mea Ruxi și-am să vă spun și de ce. Încă de când s-a născut am decis să o iau cu mine peste tot, indiferent de destinația sau durata vacanței.
Pe când Ruxi avea doar 2 ani, am luat-o în Turcia, aveam filmări, dar pregătisem și o listă cu obiective de vizitat. Și, deși mă așteptam la tot ce-i mai rău, am fost plăcut surprinsă că am reușit să bifăm toate obiectivele de pe listă. Evident, cele mai îndrăgite momente, de mine cel puțin, au fost cele de relaxare pe plajă sau în apă, iar seara, oboseala își spunea cuvântul și adormeam cu gândul la ziua de mâine. Obișnuiam să luăm un cărucior sport pentru momentele în care Ruxi obosea, dar după vârsta de 4 ani nu am mai avut nevoie de el.
Acum 3 ani am plecat într-un city-break la Roma și-am vizitat tot ce ne-am propus, pentru că zilele începeau de dimineață și se terminau seara târziu. A fost atât de plăcut și n-am simțit pic de oboseală.
Ruxi e cel mai bun partener de plecat în vacanțe și abia așteptăm următoarea plecare!
Ela Crăciun, prezentatoare TV și blogger: „Vacanța este timp prețios petrecut doar cu cei mici“
Visăm la mult-așteptata vacanță multe luni. Abia așteptăm să nu mai sune ceasul cu noaptea în cap, să stăm pe șezlong și să savurăm în liniște cafeaua, să citim la umbră un roman care stă de luni de zile pe noptieră, să luăm o pauză de la gătit și să ne plimbăm seara, la apus, pe faleză, cu soțul pe care în ultimul timp l-am cam neglijat.
În realitate, nu mai sună ceasul, dar te trezește copilul. Dacă în timpul școlii trag de ei la 7.30 să se trezească, acum la maximum 7.00 sunt în picioare, cu o energie pe care nu știi unde au ținut-o ascunsă. Cafeaua este tot pe fugă, pentru că cei mici vor la piscină sau la plajă, iar cartea rămâne în bagaj până la întoarcere. Pe plajă construim castele sau ne jucăm în apă, iar seara, în loc de plimbarea frumoasă la apus mergem să distrăm copiii.
Vacanța cu copiii, mai ales atunci când sunt mici, nu este chiar vacanță, însă este un timp de care ne bucurăm doar pentru că suntem cu ei. Bucurați-vă cât încă mai vor să meargă cu mami și tati, pentru că vine vremea în care-ți vor spune: „Eu nu mai vin cu tine“, și atunci te vei gândi cu jind la cât de bine era când abia aștepta să stea cu tine o săptămână întreagă.
Miruna-Petra Ioani, medic dentist & blogger SiBlondeleGandesc.ro: „Putem avea un concediu fabulos cu copiii, dacă ne setăm așteptările corecte de la început“
După primul concediu cu doi copii, te sună soacra:
„Ce faceți, cred că sunteți așa odihniți și relaxați.“
După primul concediu cu doi copii, te sună mama:
„Ce faceți, să vin la voi un weekend, să vă puteți odihni?“
Râdem și glumim, doar că e cam așa. Sigur că putem avea un concediu fabulos cu copiii, dacă ne setăm așteptările corecte de la început. Știi cum se spune: „așteptări joase, rezultate spectaculoase“. Adică, îți poți lua și un roman cu tine, doar să nu ai pretenția să îl și citești. Poți lua soțul cu tine, doar să nu ai pretenția să porți o conversație neîntreruptă cu el. Cam asta e. În concediu, ești în continuare părintele copiilor tăi și asistentul lor personal. Sigur că depinde câți ani au acești copii. Pe măsură ce cresc și încep să se spele și îmbrace singuri, poate fi mai simplu. Deși apar complicații pe alte părți. Însă tot nu i-aș lăsa acasă. Da, concediile cu copii nu mai pot fi ca taberele la Costinești din liceu. Dar pot fi spectaculoase în cu totul alt fel. Pentru copii, orice călătorie e un curs de dezvoltare personală. Îi iubesc atât de mult, încât abia aștept să le arăt lumea din jur. Asta e marea, măi, copii. Ăsta e răsăritul, puilor dragi. Ăsta e un crevete fițos în sos de usturoi. Ăsta e un nisip din care putem face cel mai tare joc. Mirosiți apa. Închideți ochii și simțiți muntele. Închideți muzica și ascultați vântul. Avem atât de multe lucruri frumoase să le dăm mai departe.
Sigur că e complicat, fiindcă avem și noi găletușe de umplut cu energie, oase de odihnit și piele de hidratat. Putem însă găsi un echilibru. Facem echipă cu celălalt părinte. Luăm niște prieteni sau bunici la pachet. Setăm așteptările spre zero barat. O să-i duc cu mine peste tot până n-or mai vrea să vină ei. Și stați liniștiți, că nu mai durează mult.
Cu indulgență, încă 10 ani?
După care, să te pregătești, că o să Costinești.