FacebookTwitterLinkedIn

Marcată în 2021 de producții record, agricultura românească se zbate să-și mențină evoluția pozitivă, mai ales că viitorul apropiat sună destul de volatil din cauza majorării prețurilor la gaze, energie și inputuri.

De la aderarea la Uniunea Europeană și până în prezent, România și-a crescut de patru ori producția de cereale, iar în statisticile Uniunii Europene și ale Comisariatului pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene pentru anul 2021, țara noastră figurează cu o producţie estimată la 28 de milioane de tone. Numai pentru prima parte a lui 2021, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a anunțat o recoltă de cereale păioase de peste 15 milioane de tone, grâul şi orzul înregistrând valori record, de 11,4 milioane de tone, și respectiv 1,9 milioane de tone.

După astfel de cifre, într-un context cu totul nou și mult mai incert decât cel din 2021, succesul recoltelor fermierilor români depinde acum de mult mai mulți factori. 

Dacă, în general, anii agricoli erau caracterizați de o cursivitate generată de predictibilitate în ceea ce privește volumul recoltei, nivelul stabil al costurilor logistice și condițiile meteorologice la nivel local, anul agricol 2022 – 2023 stă sub semnul hazardului, dacă nu se va ține cont de mediul extrem de volatil. Potrivit lui Cezar Gheorghe, consultant senior și expert analist pe piața de cereale în cadrul Clubului Fermierilor Români, factorii de care depinde agricultura autohtonă în perioada următoare sunt cererea și oferta, vremea, mediul politic extern și intern și logistica. 

„În anul agricol 2022 – 2023, parametrul cererii și al ofertei va balansa negativ în dreptul ofertei. Nevoia de materie primă din zonele cu risc ridicat în asigurarea hranei va crește din motive demografice, și într-un context în care potențialul de producție internă nu se va corela cu necesarul de consum, efectele inflației se vor resimți accentuat”, explică Cezar Gheorghe. 

Practic, tendința inflaționistă a costurilor de înființare a unei culturi rămâne în continuare de actualitate, ceea ce înseamnă că volatilitatea guvernează și acest capitol din planul de business al unei ferme românești. Încă de anul trecut, criza europeană a energiei a determinat o explozie a preţurilor la îngrăşăminte, perturbând serios acest sector. Toate aceste costuri au început să se reflecte asupra întregului lanţ alimentar şi, într-un final și în coşul zilnic al consumatorului. Preţul îngrăşămintelor pe bază de azot a crescut de la 900 lei/tonă în 2020 la peste 4.000 lei/tonă în 2021, iar la toate acestea se adaugă și o creștere a prețului gazelor naturale cu 40%, a energiei electrice cu 19% şi a motorinei cu 21%.

De acest nou scenariu nu au fost ocoliți nici măcar fermierii cu ștate vechi. Dimitrie Muscă, directorul general al Combinatul Agroindustrial (CAI) Curtici, a recunoscut că, deși a avut grijă încă de anul trecut să-și finalizeze procesul de aprovizionare pentru tot ceea ce înseamnă zona de producție, a omis un detaliu – un detaliu care avea să-l coste triplu, peste numai câteva luni: achiziționarea de îngrășăminte. „Nu am cumpărat de anul trecut întreaga cantitate de îngrășăminte pentru activitățile combinatului și am ajuns acum să le achiziționez la prețuri mult mai ridicate. Spre exemplu, în loc să dau 1.200 -1.300 de lei pe tona de îngrășăminte, am fost nevoit să le cumpăr la tarife cuprinse între 3.400 și 3.500 de lei tona”, a mărturisit unul dintre cei mai cunoscuți fermieri români.

Există mulți fermieri, totuși, care au decis ca, în acest context al scumpirilor necontrolate la îngrășăminte, să reducă în acest an cantitatea pe care o utilizau.  Însă, potrivit specialiștilor, aceasta nu este  o soluție, mai ales dacă-ți dorești o evoluție ascendentă și constantă a business-ului. 

„Simpla reducere a utilizării îngrășămintelor nu este un parametru sănătos de urmat: pământul cere a produce, iar ca să produci, trebuie să cheltuiești. În acest fel, cheia problemelor actuale poate fi rezumată într-o singură frază: producție mai mare înseamnă cheltuieli mai mari, dar efectuate analitic”, subliniază Cezar Gheorghe, care afirmă că un plus pentru fermierii din țara noastră îl reprezintă chiar nivelurile de preț ale mărfurilor. 

Astfel, dacă tot suntem recunoscuți ca un stat-campion în ceea ce privește exporturile de materie primă, fermierii români pot profita de această situație în condițiile în care prețurile la cereale au crescut în mod galopant în ultimii doi ani. „Productivitatea la hectar surmontează costurile de înființare a unei culturi și astfel nivelul de profitabilitate pe un hectar de teren crește în cazul unei tehnologii adecvate”, susține Cezar Gheorghe. 

Laszlo Becsek, administratorul grupului Biofarm (Covasna), subliniază faptul că sectorul cartofilor este cel mai afectat de majorarea prețurilor la îngrășăminte și inputuri, în condițiile în care în acest segment se folosește cea mai mare cantitate de îngrășământ. „Acest nou context atrage după sine riscul ca în viitorul apropiat să vedem o micșorare a suprafețelor cultivate cu cartof. Ne așteptăm ca adevăratul efect al acestor schimbări să se vadă după recoltare, în prețul de vânzare al noii recolte”, precizează Laszlo Becsek. 

Potrivit acestuia, un preț mare va indica o aliniere la inflație, în timp ce un preț scăzut va necesita o regândire a strategiei de business a producătorilor. „Pe piața cerealelor (grâu, rapiță, porumb), prețurile indică deja că este acoperită inflația, în schimb lucrurile nu sunt încă foarte clare în sectorul de cartof, pentru care nu există bursă sau prețuri forward”, completează Laszlo Becsek, subliniind că sectorul de cartof va avea nevoie de intervenția autorităților prin acordarea de stimulente. 

Laszlo Becsek lucrează în prezent peste 1.000 ha de teren agricol și cultivă cartofi de consum, cartofi de sămânță, ceapă, rapiță, grâu, porumb și varză, iar cea mai rentabilă cultură pentru business-ul său este cartoful. Din totalul terenului lucrat, 40-50% este irigat, sursa fiind o apă curgătoare de suprafață. Laszlo Becsek are în prezent 72 de angajați și produce în fermă 10.000 de tone de cartofi pe an. Întreaga producție de cartofi și de ceapă o livrează în întregime în supermarketuri. 

Sunt și fermieri mai prevăzători, care nu au fost afectați de toate aceste schimbări apărute încă de anul trecut în sectorul agricol local. Un exemplu în acest sens este Pavel Vlad, directorul general LOCACOMBINE, companie agricolă înființată în anul 2005 în comunca Piscu. „Majorările de preț înregistrate anul trecut nu au avut un impact semnificativ asupra business-ului nostru, deoarece inputurile au fost achiziționate la prețul vechi”, recunoaște acesta. Astfel, se subînțelege de ce în 2021 producția fermei din comuna Piscu (județul Galați) s-a încadrat în media ultimilor ani – 6,5 tone la grâu, 3,5 tone la rapiță, 3 tone la floarea soarelui, 9 tone la porumb, și, respectiv 6 tone la orz.

Principala problemă de care-și amintește însă fermierul gălățean este cea a oricărui fermier român – lipsa unui sistem de irigații. „În zona noastră, începutul lui 2022 nu ne-a oferit premise favorabile din punct de vedere meteorologic, iar ultimele săptămâni au adus precipitații, astfel încât în momentul de față culturile noastre arată satisfăcător, susținute fiind și prin sistemul de irigații. Depunem eforturi însă să ținem sub control problema secetei”. 

În acest moment, producția LOCACOMBINE se realizează pe o suprafață de 1.500 hectare de cultură mare și numai în ultimii cinci ani, investițiile companiei în sistemul de irigații se ridică la trei milioane de euro. 

Capitolul investiții pare că a avut un aport semnificativ în dezvoltarea multor business-uri din domeniul agricol autohton, în ciuda perioadei incerte din ultimii trei ani. Privite, în prezent, ca un paradox, investițiile rămân totuși prima opțiune a antreprenorilor atunci când vine vorba despre strategia principală a business-ului. O strategie pe care a reiterat-o în ultimii doi ani unul dintre cei mai cunoscuți jucători din acest sector, Holde Agri Invest. Mai mult, oficialii grupului mizează pe aceeași rețetă și în 2022. În perioada ianuarie – aprilie 2022, compania a achiziționat două ferme: una în județul Teleorman și alta în județul Dâmbovița. În total, cele două tranzacții depășesc suma de 11,6 milioane de lei. „Planul nostru de extindere succesivă a suprafeței agricole exploatate continuă, iar odată cu alăturarea ultimei ferme în cadrul grupului, am ajuns la o suprafață totală de aproape 12.000 de hectare”, a punctat Liviu Zăgan, directorul general al Holde Agri Invest.

În anul agricol 2021-2022, compania și-a propus să cultive grâu pe o suprafață de 395 ha, rapiță pe 320 ha, floarea-soarelui pe 350 ha, porumb pe 415 ha și orz pe 620 ha, asta numai în cadrul fermei din comuna Conțești (județul Dâmbovița), achiziționață în luna aprilie a acestui an. Anul trecut, Holde Agri Invest a derulat un program investițional de aproximativ 53 de milioane de lei, finanțat din surse proprii și împrumuturi, respectiv credite bancare și contracte de leasing financiar.

În 2021, grupul a obținut 28.301 tone de culturi tehnice, dintre care 2.121 tone culturi ecologice de grâu, floarea-soarelui și mazăre, respectiv 26.180 tone culturi convenționale, de grâu, porumb, rapiță, floarea-soarelui și soia. Comparativ cu anul agricol 2019-2020, totalul producției realizate de Holde Agri Invest a crescut cu 18 procente.

Într-un astfel de tablou agricol realizat de o parte din fermierii români, întrebarea la care se așteaptă un răspuns în perioada aceasta este: cum prefigurează specialiștii recolta României în acest an agricol? Privind către culturile de toamnă, experții în sectorul agricol menționează că grâul a avut un start deficitar din cauza lipsei de precipitații în toamnă, ceea ce a condus la o prelungire a perioadei de semănat. Cu toate acestea, suprafața însămânțată a atins totuși un nivel de 2,15 milioane ha. „Intrarea în ianuarie 2022 ne indică un volum de circa 8,4 milioane de tone, cu aproximativ 2,9 milioane de tone mai puțin decât în 2021 și cu un minus de 1,2 milioane de tone față de o medie multianuală de 9,6 milioane de tone”, explică Cezar Gheorghe.

Potrivit acestuia, lipsa precipitațiilor din iarnă a favorizat apariția secetei pedologice pe un areal ce pleacă din zona Focșani, delimitat în est de Galați și Vaslui, iar în nord de județul Neamț. Însă, precipitațiile din primăvară au contribuit în mod definitoriu la o oarecare revenire în potențial volum. Astfel, conform estimărilor Clubului Fermierilor Români, România ar trebui să atingă anul acesta un volum de 9 milioane de tone în producție la nivel național, dacă nu chiar 9,2 milioane de tone.

În ceea ce privește cultura de rapiță, la fel ca și grâul, suprafața însămânțată de 417.000 hectare a suferit pierderi ce conduc la o reducere de 22-25.000 hectare la nivel național, precipitațiile din ultima vreme hrănind prognoza de volum de 1,18-1,2 milioane de tone. De cealaltă parte, orzul furajer va genera în mod normal o producție de 1,75-1,85 milioane de tone, de pe o suprafață de 320.000 hectare.

La categoria „culturi de primăvară”, cultura de porumb suferă deja o contracție la nivel de suprafață: dintr-o estimare de 2,63 milioane ha, România va înregistra aproximativ 2,58 milioane ha. „Acest lucru se întâmplă din două cauze principale. Prima este costul îngrășămintelor ce impactează economia fermelor. A doua este devierea acestor suprafețe înspre cultura de floarea-soarelui, care s-a dovedit extrem de profitabilă în 2021-2022. Dacă precipitațiile estimate vor mai sosi până la jumătatea lunii mai, vom putea genera minim 14,5-15 milioane de tone”, adaugă Cezar Gheorghe. 

Referitor la cultura de floarea-soarelui, se estimează o creștere a suprafețelor semănate de la un potențial de 1,15 milioane de ha până la 1,24-1,32 milioane de hectare, acesta fiind rezultatul reconversiei anumitor suprafețe din culturile de toamnă și al reducerii suprafeței de porumb. Ceea ce va conduce cu ajutorul factorului „vreme” la un potențial de 3,65-3,75 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui.

Cultura de soia își respectă asolamentul, așa încât specialiștii estimează că o suprafață de 175.000 de hectare va genera, cu ajutorul irigațiilor, o producție de 0,53-0,55 milioane de tone.

Anual, în România se cultivă aproximativ 9,2 milioane ha teren arabil, din care o pondere importantă o au culturile de bază: grâu, porumb, orz, rapiță, floarea-soarelui.

Grafice:

În ultima perioadă, prețul materiilor prime agricole a depășit dublul inițial în cazul grâului și al rapiței (cf. raport EURONEXT de trend-grafic pentru grâu, porumb și rapiță)