Ultima parte a interviului realizat cu cei trei fondatori ai agenției Headvertising: Șerban Alexandrescu, Mihai Cocea și Mircea Stăiculescu. Viața de antreprenor în România: „Tot ce am avut la sfârșitul anilor ’90, noi am mizat pe România. Una peste alta, România ne-a dat mai repede decât am fi crezut, dar mai puțin decât ne-am fi dorit.”
Episodul 4
Forbes: Ce-a însemnat viața voastră de antreprenori în România?
Mircea Stăiculescu: La început, pentru mine, viața de antreprenor era incredibil de frustrantă, pentru că nu știam business. Mihai știa, pentru că avusese până atunci mai multe afaceri.
În primul an și jumătate după ce am început Headvertising, pur și simplu nu puteam să dorm noaptea înainte să plătim salariile.
În mod regulat îl sunam pe Mihai: „Mihai, poți să mai virezi niște bani în firmă pentru că nu intraseră facturile ca să plătim salariile!” (Râde.) Eu nu înțelegeam cu este cu TVA-ul și cu taxele.
Eram în spume când venea contabila și ne spunea că avem de plătit nu știu câte taxe. De unde atâția bani pentru taxe? – țipam. Venea Mihai și ne spune că, dacă vom plăti, o să ne fie mai bine.
Lumea a plecat din agenții ca să se facă freelancer full-time. Nu mai ai „parașuta” agenției unde ești angajat
Mihai Cocea: Am avut controale de la ANAF, dar nu ne-am numărat printre firmele cu probleme și pentru că cifrele noastre au arătat destul de bine. N-am fost niciodată pe lista de control de la ANAF așa cum s-a întâmplat cu agențiile mai mari. N-am avut de suferit din acest punct de vedere.
Odată, am încercat să participăm la o finanțare pe fonduri europene ca să ne luăm echipamente. A durat vreo doi ani de zile până când am primit răspunsul. Acesta e venit într-o perioadă foarte interesantă: între Crăciun și Anul Nou, pe 27 decembrie.
Citește Episodul 3 din interviul cu Headvertising
Răspunsul a constat într-o invitație la minister ca să semnați actele. M-am dus, era aglomerație, era o nebunie, și în timp ce semnam actele, am aflat că trebuie să cumpăr exact computerele pe care le-am pus pe listă, în urmă cu doi ani de zile… Dar acestea nu mai existau pe piață, fiind expirate! Mi s-a transmis de la minister că trebuie să fac o altă hârtie, cu prețuri actualizate, altă birocrației… Bine! Lasă! Gata! Am renunțat.
Niciodată, noi n-am cerut returnări de TVA, ne-am văzut de treaba noastră de aici.
Șerban Alexandrescu: Eu nu știu dacă sunt foarte antreprenor. Uite, în ultima vreme, agențiile au fost lovite foarte tare de „magia” freelancing-ului. Înainte, mulți făceau freelancing, dar după orele de program. Treaba este mult mai asumată acum.
Lumea a plecat din agenții ca să se facă freelancer full-time. Nu mai ai „parașuta” agenției unde ești angajat. Asta, în timp, este o mare cărămidă în cap pe care ți-o iei, apropo de relația ta cu ANAF-ul, cu statul român, cu contabilul și toate aceste lucruri. Dar nimic nu i-a pregătit pe oameni pentru această parte a antreprenoriatului!
Foarte mulți dintre ei sunt cumva frustrați de această chestie care n-a fost scrisă niciodată cu litere mari și fluorescente: „Vedeți că freelancing-ul este cu tot felul de taxe și impozite!” Acesta este unul dintre avantajele agenției, a unei structuri organizate.
Într-o agenție, știi măcar că „în poartă” stă unul care știe ce face și, la rândul său, acesta știe că „în careul de 16 metri” este altcineva, care știe și el bine ce face. Ar fi contraproductiv ca și eu să fiu un „as” într-ale ANAF-ului. Eu trebuie să fiu „as” în alte chestii.
Ce fac eu acum este o mică pledoarie pentru o „organizație” care în ultima vreme este bătută de toți cu pietre, anume organizația numită „agenție de publicitate”. Într-una bună poți avea încrederea că știi că pe orice poziție importantă ai un om competent, și deci poți să-ți vezi strict de treaba ta, cea care îți place ție și pe care vrei s-o faci.
Citește Episodul 1 din interviul cu Headvertising
Cu siguranță am influențat, la propriu, optica despre rolul și importanța departamentelor de creație din agențiile românești
Forbes: Acest sediu al agenției este proprietatea voastră? (o clădire veche de peste 110 ani, cu o suprafață de 2.500 mp, care a fost reabilitată împreună cu agenția DC Communication – nota red.)
Mihai Cocea: Da, suntem asociați cu DC Communication în această clădire – The Ark, fosta Bursă de Mărfuri din București – dar si cu alti parteneri privati. Este un proiect al nostru, ca să avem spațiul nostru. S-a invit această clădire pe care am dus-o până la capăt cu reabilitarea.
Ne-am pus parte din profitul nostru în acest proiect. L-am terminat chiar când a început criza in 2008. Am avut un noroc fantastic! Am dorit să facem și alte lucruri decât agenție de publicitate.
Forbes: Primul sediu?
Mihai Cocea: Intrarea Caragiale, numărul 6. O casă foarte frumoasă. Aveam o sufragerie spațioasă… Am început bine. Cine venea la noi, la vrea aceea, erau impresionați: ce bine vă merge! Am avut noroc cu sedii frumoase, în general.
Șerban Alexandrescu: N-am stat mult pe Intrarea Caragiale. Printre altele, aveam o vecină, o bătrână care obișnuia să apară dezbrăcată și să se plimbe prin fața geamurilor ei deschise.
Mihai Cocea (râde): Uite ce ți-a rămas în minte!
Citește Episodul 2 din interviul cu Headvertising
Șerban Alexandrescu: Etajul nostru avea un balcon pe toată lungimea. Uneori, ieșea bătrâna dezbrăcată. Nu avea niște ore regulate. Așa că nu știam când va apărea și deci nu puteam să fixăm o întâlnire cu vreun client astfel încât să-l ferim, când ieșea la o țigară pe balconul nostru, să dea cu ochii de ea!
Mihai Cocea: Era un spațiu interbelic, foarte frumos, a rămas o amintire plăcută în istoria agenției.
Mircea Stăiculescu: Pentru mine, antreprenoriatul a fost un pariu. Îmi doream foarte mult să reușească agenția și, la început, ne-am zbătut foarte tare. N-a fost atât de evident că o s-o ia din prima. Cred că după doi ani și jumătate am zis: OK, pare că s-a așezat pe șine și agenția pare să meargă.
Forbes: Cu riscul de a vă „ridica mingea la fileu”, credeți că ați fondat o școală de publicitate Headvertising? Sau, altfel spus, ați influențat piața din România în cei 25 de ani de la lansarea agenției?
Mircea Stăiculescu: Eu am văzut campaniile pe care le-au făcut alții și îmi era evident că „acolo e cineva care a trecut pe la noi”. Adică, simțeam ceva, de exemplu, un art-director care a trecut pe la noi.
Șerban Alexandrescu: Nu știu dacă poți să-i spui „școală”. O „școală” implică faptul că ai fost pe-aici, eu te-am învățat niște lucruri, tu te-ai dus în altă parte… Nu cred că am fost o „școală” din acest punct de vedere, și iată de ce.
Noi am fost o organizație mică, mai degrabă. Noi am „rulat” relativ puțini oameni. Și, culmea, într-o măsură destul de mare, aceștia au fost oameni care, după ce-au plecat de la noi, s-au lăsat de publicitate. Nu plecau neapărat pentru altă agenție, ci pentru a face altceva. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, cu siguranță am influențat, la propriu, optica despre rolul și importanța departamentelor de creație din agențiile românești, sau cum se poartă astăzi șefii cu oamenii de creație din agențiile capabile.
Într-o măsură destul de mare, cred că am fost un fel de reper, de la care cei care au vrut, au avut ce să învețe și au învățat. Probabil că am influențat, dar n-am fost o „școală”.
Mihai Cocea: Nici eu nu cred că am fost o școală! Cred că am fost un punct de întâlnire pentru oamenii buni din piață. Din această perspectivă, cred că am avut șansă să alegem dintre cei mai buni.
În continuare, vin spre noi oameni care doresc să facă altfel de publicitate. Cred că aici am reușit să strângem oameni valoroși.
Să fiu bine înțeles: n-am reușit să ducem această agenție doar noi trei! Atenție! Aici au muncit și muncesc oameni valoroși și foarte buni. Acestora le-am pus la dispoziției lucruri astfel încât să-și facă treaba foarte bine.
Șerban Alexandrescu: Headvertising a încercat să fie unul dintre locurile pentru oamenii care sunt „altfel”. Și asta am colecționat noi multă vreme, cu bune și cu rele.
Tot ce am avut la sfârșitul anilor ’90, noi am mizat pe România
Forbes: Dacă n-ar fi existat acest loc, Headvertising, ce ați fi preferat să faceți?
Mircea Stăiculescu: Dacă Mihai n-ar fi existat, în mod sigur, această firmă n-ar fi existat. Pentru că nici eu și nici Șerban nu ne pricepem la finanțe și la cash flow. Mihai avea experiență de la firmele la care lucrase înainte…
Mihai Cocea: Este valabil în aceeași măsură pentru noi toți! Această firmă n-a stat doar în faptul că din punct de vedere contabil a mers bine.
Șerban Alexandrescu: Deși, știu eu vreo trei momente în care ne-a pândit falimentul.
Mihai Cocea (râde): Norocul nostru a fost că am avut ce vinde!
Mircea Stăiculescu: Încă din timpul facultății, eu cu Șerban voiam să facem o firmă împreună. Eu eram convins că va fi o firmă de producție de film. Clar: voiam să facem film, nu altceva! N-a fost chestia aia, uite că s-a întâmplat Headvertising!
Pentru mine, dacă n-ar fi ieșit Headvertising, ar fi fost acea firmă de producție de film.
Șerban Alexandrescu: Nu prea aveam o altă opțiune serioasă în afara publicității. Imediat după ce am terminat facultatea, mi-am pus problema: bun, acum ce fac? Eu am terminat scenaristica.
În 1994 era destul de clar că pentru a face scenaristică la modul profesionist trebuia să emigrez. Asta era alegerea cu care mă confruntam la acea vreme. Dar fix atunci am primit un telefon de la Graffiti BBDO, și am rămas.
Mihai Cocea: Eu am făcut școala pe afară și am vrut să mă întorc în România. Dacă nu era Headvertising, pesemne că ar fi fost alte firme. Eu n-am vrut să emigrez niciodată. Am zis că mi-e mai ușor aici, în România, să fac lucruri decât să mă duc acolo.
Eu n-am plecat pentru că am vrut să rămân, Șerban n-a plecat pentru că l-a sunat Graffiti BBDO și Mircea a plecat, dar s-a întors.
Șerban Alexandrescu: Tot ce am avut la sfârșitul anilor ’90, noi am mizat pe România. În ce măsură România ne-a dat înapoi? Cred că ne-a dat. Una peste alta, cred că ne-a dat mai repede decât am fi crezut, dar mai puțin decât ne-am fi dorit.
Mircea Stăiculescu: Mi-ar fi plăcut ca la începutul anilor 2000 să fi venit cineva la mine și să-mi spună să nu mai fiu atât de încrâncenat într-un mod prost și să stau liniștit pentru că lucrurile se vor așeza.
Mihai Cocea: Putea să fie mai bine? Poate că da. Suntem mulțumiți? Eu, cel puțin, sunt. Dacă cineva ne-ar fi spus, în urmă cu 25 de ani, că vom ajunge aici cu Headvertising ne-ar fi dat o veste bună.
(3 februarie 2023)
Fotografia de deschidere este realizată de Ionuț Macri.