În 2013, Diana Popescu a făcut ceva pe care puțini manageri cu 13 ani de banking în spate l-ar fi luat în calcul: a plecat. Nu pentru că trebuia, nu pentru că nu mai mergea, ci pentru că devenise clar că un proiect în care investise mult mai mult decât bani cerea un lucru pe care nu-l mai putea face pe jumătate. Implicare totală.
Hotelul Epoque, boutique hotel de 5 stele în centrul Bucureștiului, era deja al familiei. Deschis în 2010, după o investiție de peste opt milioane de euro și după un pivot complet față de planul inițial, criza din 2008 transformase proiectul de rezidențe de lux în ceva cu totul diferit. Un hotel. Independent. Cu apartamente spațioase, servicii personalizate și o viziune gastronomică clară. Un produs de nișă, gândit să concureze pe altă axă decât prețul sau scala. Ceea ce a urmat este povestea a ceea ce se construiește când ai răbdare, disciplină și o idee despre care ești convinsă.
Bancherul care a ales ospitalitatea
Diana Popescu, cofondatoare și CEO al Hotelului Epoque din București, primul hotel din România afiliat Relais & Châteaux, nu a intrat în HoReCa dintr-un impuls romantic față de lumea ospitalității. A venit cu un bagaj precis: aproape 13 ani în banking, ultimii șapte în management regional, cu echipe mari și structuri complexe în grijă. Rigoare, analiză, disciplină. Lucruri pe care, spune ea, bankingul le predă bine. „Bankingul te învață rigoare, analiză și disciplină, dar ospitalitatea te obligă să fii mult mai flexibil și să gândești ca un antreprenor”, spune Popescu. Nu o formulare care pune cele două lumi în opoziție, ci una care descrie exact complementaritatea pe care a descoperit-o în timp. Schimbarea a fost majoră, recunoaște. Dar nu neapărat în felul în care te-ai aștepta. Cel mai valoros transfer nu a fost financiar sau strategic, ci despre oameni. „Ospitalitatea este, în esență, o industrie a oamenilor. Standardele, reputația și experiența oferită oaspeților depind direct de echipă.” Iar echipele, ea știa deja cum să le construiască. Ultimii ani din banking fuseseră, în esență, despre asta: management regional, oameni distribuiți geografic, culturi organizaționale de aliniat. O pregătire pe care nu și-o planificase pentru ospitalitate, dar care s-a dovedit mai relevantă decât orice curs de ospitalitate. Dar motivația reală a venit din altceva. „Adevărata motivație era pasiunea pentru ideea de travel as experience – acea formă de ospitalitate în care hotelul devine parte din povestea călătoriei.” Nu cazare. Nu servicii. O experiență care rămâne.
15 ani de consecvență
Hotelul Epoque impresionează prin caracter, iar asta se simte imediat ce intri. 37 de camere și apartamente, fiecare cu o personalitate proprie. Spații generoase, finisaje atent alese, o atmosferă care îmbină căldura unui interior privat cu rafinamentul unui hotel de cinci stele. Nu grandios, nu rece, nu impersonal. Cozy și sofisticat simultan, o combinație mai greu de obținut decât pare și mai rară decât ar trebui. Restaurantul L’Atelier, parte integrantă din proiect de la început, a crescut odată cu hotelul și a devenit unul dintre locurile de referință din București pentru gastronomie serioasă. Nu un restaurant de hotel în sensul obișnuit al cuvântului, ci un concept propriu, cu identitate distinctă, care aduce oaspeți din afara hotelului și care contribuie la reputația întregului brand. Această coerență între spațiu, gastronomie și serviciu nu e întâmplătoare. E rezultatul a 15 ani de decizii mici luate corect, al unei echipe care a ales să rămână și al unui management care a înțeles că, într-un boutique hotel, fiecare detaliu e vizibil.
Există un cuvânt pe care Diana Popescu îl folosește mai des decât oricare altul când vorbește despre Epoque: consecvență. „Cea mai importantă decizie strategică a fost consecvența în poziționare. Nu am încercat să devenim un hotel mare sau un produs de masă. Am rămas un boutique hotel cu servicii foarte personalizate.” E o poziție ușor de declarat și greu de susținut. Presiunea să crești, să te extinzi, să adaugi, să bifezi e permanentă în orice industrie. În ospitalitate, unde comparațiile se fac în timp real, pe platforme cu milioane de utilizatori, tentația de a reacționa la fiecare trend e și mai mare.
În paralel cu consecvența în poziționare, Diana Popescu a investit constant în două direcții: reputația internațională a hotelului și experiența gastronomică. Nu campanii de marketing agresive, nu reduceri de preț pentru a umple camerele în sezoanele slabe, ci construcția lentă și metodică a unui brand în care oaspeții au încredere și pe care îl recomandă mai departe.
Rezultatul, în 2024: aproape 16.000 de oaspeți, o rată de ocupare de peste 60% și o cifră de afaceri de 2,9 milioane de euro. Nu cifre de lanț hotelier internațional, dar cifre serioase pentru un boutique hotel independent care nu a compromis niciodată nișa în care a ales să existe. „În ospitalitate, performanța nu vine dintr-o singură decizie spectaculoasă, ci din consistență: o echipă stabilă, servicii impecabile și capacitatea de a construi un brand în care oaspeții au încredere.”
Confirmarea care a durat șapte ani
Există momente în construcția unui brand care nu se pot grăbi. Diana Popescu știa asta de la început. Și totuși, când a venit confirmarea, a contat. Afilierea la Relais & Châteaux, în 2017, a făcut din Epoque primul hotel din România în această rețea de referință a ospitalității mondiale. O rețea fondată în 1954, cu peste 580 de membri în 68 de țări, care reunește hoteluri și restaurante independente definite printr-un standard comun: caracter, curtoazie, calm, bucătărie și cadru: cele cinci valori fondatoare ale asociației, cunoscute în industrie drept cele cinci C. A fi invitat în Relais & Châteaux nu înseamnă să aplici și să fii acceptat. Înseamnă să fii observat, în timp, de oameni care știu exact ce caută, și să fii găsit vrednic. Un proces care a durat șapte ani de la deschiderea Epoque, nu pentru că nu au încercat mai devreme, ci pentru că maturitatea necesară nu se poate simula. „În 2010, România nu era încă pregătită pentru nivelul de maturitate și rafinament pe care această rețea îl presupune”, spune Diana Popescu direct, fără nostalgie și fără scuze. „De aceea, momentul din 2017 a fost cu atât mai special.”
Pentru echipă, spune Diana Popescu, confirmarea a însemnat mai mult decât o afiliere la un brand internațional. „Această afiliere nu recunoaște doar un hotel, ci întreaga cultură a serviciului pe care o construiești în timp.” O cultură care nu se vedea în presă sau campanii de promovare, ci în felul în care fiecare oaspete era primit, în felul în care o problemă era rezolvată, în felul în care un detaliu despre preferințele unui client revenea la suprafață la a doua vizită.
Luxul ca anticipare
Când o întreb cum definește luxul în 2026, Diana Popescu nu menționează marmura, suita sau room-service-ul. „Dacă înainte luxul era asociat mai ales cu opulența, astăzi este mult mai discret și mai personal. Oaspeții caută autenticitate, spațiu, liniște și experiențe memorabile.” E o schimbare pe care industria o resimte la nivel global, dar care în boutique hoteluri de dimensiunea Epoque e mai vizibilă decât oriunde. Clientul de lux din 2026 nu mai vrea să fie impresionat. Vrea să se simtă înțeles. Vrea ca hotelul să știe, fără să fie nevoie să spună, că preferă liniștea dimineții față de brunch-ul animat, că apreciază o carte lăsată pe noptieră mai mult decât un minibar plin sau că o cameră cu lumină naturală bună contează mai mult decât orice altă facilitate. Anticiparea asta, subtilă, discretă, aparent fără efort, e cea mai greu de livrat și cea mai ușor de simțit. Și e produsul direct al stabilității echipei. „Adevăratul lux este, în cele din urmă, capacitatea unei echipe de a anticipa nevoile oaspeților și de a crea o experiență care pare naturală și autentică”, spune Diana Popescu. „Suntem o echipă foarte stabilă și foarte implicată, iar atmosfera este mai apropiată de cea a unei familii decât de cea a unei organizații clasice. Cred că această cultură se simte imediat de către oaspeți.”
Înainte să terminăm, o întreb ce i-ar spune celei care, în 2013, tocmai renunța la banking pentru a se arunca în ospitalitate, iar răspunsul său a venit direct: „Că drumul va fi mai dificil decât pare. Ospitalitatea este una dintre cele mai complexe industrii, pentru că lucrezi simultan cu oameni, emoții, operațiuni și reputație. Dar i-aș mai spune și că merită. Pentru că, dincolo de indicatorii financiari, ospitalitatea îți oferă ceva foarte rar: satisfacția de a crea experiențe care rămân în memoria oamenilor. Iar asta este, până la urmă, forma cea mai frumoasă de business”, mărturisește Diana Popescu.
Fraza asta, spusă simplu la finalul unui răspuns care putea rămâne la cifre și strategii, spune tot ce trebuie știut despre Diana Popescu și despre Epoque. Nu e un hotel construit pentru a maximiza RevPAR sau a scala rapid. E un proiect construit pentru a lăsa ceva în memoria oamenilor. Iar după 15 ani, un Relais & Châteaux și aproape 16.000 de oaspeți pe an, se pare că funcționează.
