Ce se întâmplă atunci când un copil continuă să creadă în poezie, într-o lume grăbită, care pare să aibă tot mai puțin timp pentru versuri și emoție? Pe 1 septembrie, de la ora 20:00, la Sala Dalles din București, spectacolul „Nepotul meu se crede poet” aduce din nou în fața publicului o poveste despre familie, literatură și acele lucruri prețioase care se transmit de la o generație la alta.

În centrul spectacolului se află întâlnirea dintre două generații și două prezențe aparte: Magda Catone, cu umorul și sensibilitatea care o caracterizează, și Rareș Prisacariu, copilul care a cucerit publicul prin pasiunea și talentul cu care recită poezie.

Alături de ei urcă pe scenă Anda Sârbei, Mihai Bercaru și Alecsandru Dunaev. Regia este semnată de Magda Catone, iar muzica interpretată live de Petru Cioacă și Nil Mladin completează atmosfera spectacolului.

Poezia, privită prin ochii unui copil

„Nepotul meu se crede poet” este mai mult decât o comedie. Cu umor și emoție, spectacolul vorbește despre relațiile dintre generații, despre literatură și despre curajul de a păstra vie o pasiune într-o lume în care timpul acordat poeziei pare tot mai scurt.

Este, în același timp, o invitație adresată părinților și copiilor de a descoperi împreună că versurile pot crea punți între vârste și pot spune, uneori, ceea ce cuvintele obișnuite nu reușesc.

O seară pentru copii, părinți și bunici

Spectacolul revine la Sala Dalles pe 1 septembrie, de la ora 20:00, chiar în apropierea începutului de an școlar. Un moment potrivit pentru o întâlnire cu literatura altfel decât între paginile unui manual: vie, amuzantă și emoționantă.

O seară în care se va râde, poate se va lăsa și câte o lacrimă, iar la final este foarte posibil ca fiecare să plece acasă cu un vers în minte.

Pentru că poezia nu are vârstă. Iar unele dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem transmite copiilor sunt tocmai cele care nu se măsoară în note.

Biletele sunt deja în vânzare: https://www.iabilet.ro/bilete-nepotul-meu-se-crede-poet-129643/

Veniți cu copiii. Veniți cu părinții. Sau veniți pur și simplu, pentru bucuria de a vă aminti că poezia încă ne privește pe toți.

The post Când poezia unește generații: „Nepotul meu se crede poet” revine la București appeared first on Forbes Romania.

La doar 15 ani, Alex Urzică pășește cu succes pe urmele tatălui său, marele campion Marius Urzică.  Crescut în sala de gimnastică, printre medalii, visuri și sacrificii, Alex nu vede în această moștenire o povară, ci un punct de plecare. Cu ambiție, disciplină și o maturitate surprinzătoare, tânărul gimnast își construiește propriul drum spre performanță, în care visul suprem este aurul olimpic.

Alex Urzică este un băiat pentru care performanța nu este doar un obiectiv, ci un mod de viață. Cu o maturitate surprinzătoare pentru vârsta lui, își urmează visul cu seriozitate și pasiune. L-am întâlnit în sala de gimnastică, acolo unde își petrece cea mai mare parte din timp, iar discuția noastră a dezvăluit nu doar un sportiv în devenire, ci și un tânăr care știe exact ce își dorește de la viitor.

Alex, îți amintești primul moment în care ai intrat într-o sală de gimnastică? Ce ai simțit atunci?

Primul meu gând atunci când am pășit în sala de gimnastică a fost unul de fascinație. Vedeam în jurul meu tot felul de aparate, fiecare în culori diferite, iar acest lucru mi-a transmis o emoție foarte puternică. A fost momentul în care am simțit că acolo este locul meu.

Ai crescut practic printre medaliile și trofeele tatălui tău. Cum te-au influențat ele și ce ai visat când le priveai?

De mic, tata mi-a arătat medaliile și cupele sale. La început nu înțelegeam cu adevărat importanța lor, dar pe măsură ce am crescut am realizat câtă muncă stă în spatele acelor rezultate. De fiecare dată când le privesc, mă văd pe mine pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, cu medalia de aur la gât. Ești fiul unui campion olimpic. Simți că acest lucru este o presiune sau mai degrabă o motivație pentru tine? Când eram mai mic, simțeam acest lucru ca pe o presiune. Acum, însă, îl văd ca pe o motivație în plus. Mă împinge să demonstrez că și eu pot ajunge acolo.

Spui că vrei să devii următorul campion olimpic la gimnastică. Cum arată, pentru tine, acest vis?

Visul a început din primele mele momente în sala de gimnastică. De fiecare dată când văd fotografia tatălui meu de la Sydney, mă pun în locul lui și mă gândesc la bucuria pe care aș simți-o dacă aș obține același rezultat.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta, între școală și antrenamentele de gimnastică?

Programul meu este destul de încărcat. Dimineața merg la școală până în jurul orei 14:00, iar apoi merg direct la antrenamente, unde stau aproximativ 3-4 ore. În unele zile includ și sesiuni de recuperare, pentru a trata durerile apărute în urma efortului.

Dedici multe ore pe zi antrenamentului. Care este cea mai grea parte din drumul spre performanță?

Cele mai dificile sunt zilele în care lucrurile nu ies așa cum îmi doresc. Atunci când nu reușesc elementele, starea mea se schimbă, dar învăț să fiu puternic și să merg mai departe, indiferent de obstacole.

Aparatul tău preferat este calul cu mânere, exact proba la care tatăl tău a devenit celebru. Ce îți place cel mai mult la acest aparat?

Este un aparat de finețe, care cere mult control și precizie. Spre deosebire de alte aparate, nu se bazează pe forță explozivă, ci pe eleganță și tehnică.

Care a fost până acum competiția care ți-a rămas cel mai mult în suflet și de ce?

Competiția care mi-a rămas cel mai mult în suflet este prima mea Balcaniadă. Eram foarte mic și nu știam exact la ce să mă aștept, iar momentul în care am câștigat medalia de aur mi-a oferit o satisfacție uriașă.

Spui că succesul înseamnă 95% muncă și 5% talent.  Ce te ajută să rămâi motivat în fiecare zi?

Visul meu de a deveni campion olimpic este cea mai mare sursă de motivație. Este ceea ce mă împinge zi de zi să-mi depășesc limitele.

Ce sacrificii trebuie să facă un copil care vrea să ajungă campion la gimnastică?

Unul dintre cele mai mari sacrificii este renunțarea la timpul liber. Nu prea există timp pentru joacă sau pentru ieșiri cu prietenii. Este nevoie de multă disciplină și dedicare.

Cum este relația cu tatăl tău atunci când sunteți în sala de antrenament? Este mai mult antrenor sau mai mult tată?

În sală nu îl văd ca pe un antrenor, ci tot ca pe tatăl meu. Cred că acest lucru ne ajută să avem o comunicare mai bună. Desigur, sunt momente în care este mai exigent, dar pentru mine rămâne, înainte de toate, tată.

Dacă ai putea transmite un mesaj copiilor care visează să devină sportivi de performanță, care ar fi acela?

Le-aș spune să nu renunțe niciodată la visul lor. Chiar dacă apar momente dificile, trebuie să rămână ambițioși și să fie dedicați 100% scopului lor.

Palmares

Campionate Naționale (din 2022 până în prezent)

• Campion național la individual compus

• + 6 medalii de aur la fiecare ediție

America 2025 –
Cupa Kazuki Makamori

• 5 medalii de aur

• 1 medalie de argint

Germania 2024 – ZAG Cup

• 1 medalie de aur

• 1 medalie de argint

• 1 medalie de bronz

Balcaniadă 2025

• 2 medalii de aur

• 2 medalii de argint

• 2 medalii de bronz

The post Alex Urzică: „Performanța nu este ușoară, dar merită sacrificiul˝ appeared first on Forbes Romania.

Totul a început în curtea școlii. Curiozitatea s-a transformat rapid în pasiune, iar pasiunea în performanță. Astăzi, Adrian Vilău este unul dintre cei mai buni jucători de kendama din Europa, cu titlul de Campion European și podiumuri la competiții mondiale. O discuție cu el ne va arăta cum un joc aparent simplu poate deveni drumul spre disciplină, încredere și visuri îndrăznețe, dar și ce înseamnă să  ajungi la performanță făcând ceea ce iubești.

Adrian, îți amintești momentul în care ai ținut pentru prima dată o kendama în mână? Ce te-a fascinat la acest obiect?

Prima dată când am ținut o kendama în mână a fost la începutul anului 2017, când am văzut-o la un coleg de la școală și l-am rugat să mă lase să încerc și eu. Am fost fascinat de câte lucruri poți face cu ea. Există posibilități infinite și îmi place să mă distrez căutându-le.

Pentru copiii care văd pentru prima dată o kendama, cum ai explica ce este și de ce poate deveni atât de captivantă?

Pentru cei care văd kendama prima dată, aș încerca să le arăt cât de multe posibilități există în a te juca cu ea și, cu cât încerci mai mult, cu atât e mai distractiv.

Spuneai că totul a început în curtea școlii. Cât de important crezi că este jocul pentru a descoperi pasiuni care pot deveni, în timp, performanță?

Cred că primul pas către performanță este să te distrezi și să îți placă ceea ce faci. Eu, de fiecare dată când concurez, mă distrez și sunt foarte fericit că sunt acolo și pot face ce îmi place. Mi se pare foarte important să găsești bucurie în ceea ce faci.

Au existat momente în care ai vrut să renunți sau ai simțit că nu progresezi? Cum ai trecut peste acele perioade?

Bineînțeles, au fost perioade în care am stagnat și în care nu am simțit că progresez și nu am mai vrut să pun mâna pe kendama, dar am continuat să ies cu prietenii, să învăț lucruri noi și să continui să mă distrez, iar asta a contat foarte mult.

Cât timp petreci antrenându-te? Cum arată o zi obișnuită de antrenament pentru un jucător de kendama de top?

Dacă am o competiție care se apropie, încerc să mă antrenez cât de mult pot, dar totodată fără să simt că e prea mult, încât să nu mai simt bucuria de a mă juca. De obicei, într-o zi normală mă joc totuși 4-5-6 ore, dar am kendama la mine constant.

În 2024 ai câștigat Campionatul European. Ce a însemnat acel moment pentru tine?  Ți-a schimbat perspectiva asupra performanței?

Pentru mine înseamnă foarte mult să fiu Campion European și, din acel moment, am știut că îmi doresc să ajung și mai departe și să fiu Campion Mondial. Asta poate fi o schimbare a perspectivei. Nu-i așa?

Cum a fost experiența de la  World Cup și ce ai simțit acolo, printre cei mai buni jucători din lume?

Probabil realizările de care sunt cel mai mândru, pe lângă titlul de campion european din 2024, sunt podiumurile la ambele campionate mondiale, reprezentând toată comunitatea din România și din Europa. Am fost foarte aproape să câștig, dar știu că mai am de exersat și în 2026 voi merge pregătit să câștig titlul de Campion Mondial.

Kendama pare un joc, dar în spatele performanței există multă disciplină. Ce calități trebuie să ai ca să devii foarte bun la kendama?

Pentru mine, kendama nu mai este un joc de mult, a devenit un stil de viață și face parte din rutina mea zilnică. Nu există o zi în care să nu am kendama în mână. Nu cred că cineva are nevoie de anumite calități pentru a deveni bun la kendama. Cel mai important lucru este să îți placă ceea ce faci, ca în orice sport, și automat, vei progresa.

Mulți copii sunt atrași de kendama pentru distracție. Crezi că oricine poate ajunge la nivel de performanță dacă exersează suficient?

Bineînțeles, cu cât exersezi mai mult, cu atât te vei diferenția de alții și vei ajunge din ce în ce mai bun.

Care este cel mai dificil trick pe care l-ai învățat și cât timp ți-a luat până să-l stăpânești?

Pentru mine, cel mai greu nu mi-a fost niciodată să perfecționez un trick, ci să îmi perfecționez stilul de joc. Vreau ca oamenii care se uită la mine să simtă bucuria pe care o simt eu când mă joc și când văd un videoclip cu mine sau când mă văd în viața reală să zică: „Ce tare, vreau și eu să mă joc acum!”. Asta mi se pare cel mai important și ce aș vrea eu să reușesc cu kendama.

Dacă ai da un singur sfat copiilor care își doresc să înceapă kendama, care ar fi acela?

Durează timp să ajungi unde vrei să ajungi, dar cel mai mult contează drumul către destinația finală. Niciodată să nu te compari cu alții.

Privind spre viitor, care este visul tău în acest sport și cum ai vrea să influențezi noua generație de jucători?

Visul meu este să devin primul european care câștigă Campionatul Mondial de Kendama (KWC) și să împărtășesc din bucuria pe care o simt când mă joc și când le arăt oamenilor kendama.

The post De la joacă la performanță.  Povestea unui campion european de kendama appeared first on Forbes Romania.

Bianca (stânga) și Isabela (dreapta)

Există povești care cresc în timp, în liniște, dincolo de reflectoare, și care se construiesc prin disciplină, răbdare și încredere. Povești despre copii care își descoperă devreme drumul și au curajul să îl urmeze. Bianca și Isabela Georgescu sunt un astfel de exemplu – două surori gemene pentru care ju-jitsu-ul nu este doar un sport, ci o parte din identitatea lor.

„Suntem Bianca și Isabela Georgescu și ju-jitsu-ul este parte din cine suntem. Avem 17 ani, suntem surori gemene și practicăm acest sport de la vârsta de 6 ani. Privind în urmă, ne dăm seama că parcursul nostru nu vorbește doar despre medalii sau competiții, ci despre disciplină, muncă în echipă și oamenii care au crezut în noi încă de la început.

Suntem eleve în clasa a XI-a la Colegiul Național „Emil Racoviță” din București, membre ale lotului național de ju-jitsu și ne antrenăm la Clubul de Arte Marțiale Budo Seishin. Am crescut împreună pe saltea, ne-am motivat una pe cealaltă și am învățat ce înseamnă performanța adevărată.

Îl însoțeam pe fratele nostru mai mare, Alexandru, la antrenamente. La final, sportivii făceau jocuri și exerciții care ne fascinau. Într-o zi, antrenorul Hanshi Doru Galan ne-a invitat pe saltea. La început a fost o joacă, dar ne-am dat seama rapid că sportul acesta este interesant. Curiozitatea copilăriei s-a transformat într-o pasiune care avea să ne definească.

Foarte repede, ju-jitsu-ul a devenit mai mult decât o activitate de timp liber, s-a transformat într-un mod de viață. Am învățat că nu contează doar talentul, ci constanța, responsabilitatea și respectul pentru muncă. Ne antrenăm sub îndrumarea Shihan Genoveva Dobre și Ionuț Dobre, sub coordonarea lui Hanshi Doru Galan, într-un mediu în care excelența nu este o excepție, ci un standard.

Printre cele mai importante reușite se numără titlurile mondiale obținute în 2023, la Astana, în 2024 la Heraklion și în 2025, la Bangkok, precum și multiple titluri europene, inclusiv în Franța, Cipru și România. Dincolo de medalii, ceea ce ne definește este mentalitatea. Victoriile ne bucură, dar sunt miza noastră, iar înfrângerile, deși dor, ne ajută să creștem. Reușim să îmbinăm sportul de performanță cu școala prin organizare, disciplină și multă muncă.

Drumul nostru nu ar fi fost posibil fără susținerea familiei și fără mentorii care ne-au ghidat pașii. Povestea noastră nu este doar despre sport, ci despre cum un joc din copilărie poate deveni un parcurs de elită atunci când pasiunea întâlnește disciplina și viziunea.

Rezultatele au venit ca o confirmare a muncii

Până acum, am obținut 107 medalii naționale și internaționale, dintre care 4 titluri de campioane mondiale, 4 titluri de campioane europene și 2 titluri de vicecampioane europene, la categoriile Duo și Show. Am concurat și la categorii superioare de vârstă, experiențe care ne-au testat limitele și ne-au ajutat să ne maturizăm sportiv și mental. În decembrie 2025, am fost desemnate sportivele anului de către Federația Română de Arte Marțiale.

The post Bianca și Isabela Georgescu, campioane mondiale la ju-jitsu, două surori, un singur drum appeared first on Forbes Romania.

Natalia Stanciu, actriță

Sunt copii care își caută drumul și copii care par să știe, de foarte devreme, cine sunt. Natalia Stanciu este unul dintre acei copii care nu au avut nevoie de mult timp pentru a-și descoperi vocația. Cu o naturalețe rară și o siguranță care surprinde, Natalia urcă pe scenă nu ca să demonstreze ceva, ci pentru că acolo se simte acasă. Iar povestea ei merită spusă chiar de ea.

„Mă numesc Natalia Stanciu și am 10 ani. Aveam doar 7 ani când le-am spus părinților că vreau să fac teatru. Nu știam ce urmează, dar știam sigur că vreau să fiu pe scenă. Așa am ajuns la cursurile de actorie de la Kids Art Theatre by Nouria Nouri, un loc unde am învățat că jocul poate deveni artă.

Îmi plăcea foarte mult să fac exercițiile de actorie și jocurile teatrale. De multe ori, profesorii mă dădeau exemplu colegilor mei, iar eu eram foarte mândră. La scurt timp, am urcat pe scenă pentru prima dată cu un monolog. Nu m-au speriat nici emoțiile, nici faptul că eram la început. Simțeam că pot face asta.

Au urmat multe concursuri și festivaluri, iar fiecare experiență m-a ajutat să am mai multă încredere în mine. Am câștigat premii importante, inclusiv Premiul pentru cea mai bună interpretare a unei poezii, la categoria mea de vârstă, la Artistique Theatre Festival, la București. A fost un moment foarte special pentru mine.

Pot trece ușor de la roluri comice la cele dramatice, dar cel mai mult îmi place comedia. Mă simt liberă, pot să mă joc și să aduc bucurie oamenilor. Un rol care m-a făcut foarte fericită a fost Colette din sceneta „Gaițele” de Al. Kirițescu. Aplauzele publicului m-au făcut să înțeleg că sunt pe drumul meu.

Am participat la festivaluri pentru copii și am apărut și în emisiuni de televiziune. Nu mi-e teamă să-mi spun punctul de vedere, pentru că știu cine sunt și ce îmi doresc. Vreau să continui să fac teatru, să învăț, să cresc și să fiu, în continuare, copilul care urcă pe scenă cu inima deschisă.”

Olympus Unciuleanu, campion la karting

Olympus Unciuleanu iubește competiția, dar o și înțelege La doar 13 ani, vorbește despre karting electric, strategie și probleme tehnice, demonstrând că performanța adevărată se construiește. Povestea lui ne vorbește despre cum câștigi o competiție în care contează lupta cu fiecare secundă.

„Mă numesc Olympus Unciuleanu, am 13 ani și sunt pilot de karting electric. Din 2021 până în prezent am participat la patru sezoane competiționale complete, fiecare cu șase etape desfășurate în orașe precum București, Constanța, Râmnicu Vâlcea, Bacău, Crevedia și Ploiești. Unele dintre cele mai frumoase experiențe le-am trăit în cadrul cantonamentelor internaționale din Sicilia, iar Brolo, locul unde se află circuitul de eKarting și fabrica LenzoKart, este un loc în care mi-ar plăcea chiar să trăiesc.

Am concurat în Campionatul Național de Karting Electric la categoriile MicroWatt, MiniWatt și SuperMiniWatt. În 2024 am devenit Campion Național Absolut, atât la Slalom, cât și la Viteză, iar în 2025 am câștigat titlul de Campion Național la Slalom, obținând locul I la toate etapele, și Vicecampion Național la Viteză. Tot în 2024 am fost desemnat Pilotul Anului și am primit SuperCupa României la Karting Electric.

Deși îmi plac toate probele, Time Attack mă entuziasmează cel mai mult, iar Slalomul mă provoacă cel mai tare. Este proba care cere precizie, strategie și multă concentrare.

Învăț la o școală internațională, iar materia mea preferată este Humanities. Sunt pasionat de istorie alternativă, șah, jocuri de strategie și îmi doresc să devin game developer. Îmi admir antrenorii, Tina și Robert Drăgan, pentru stilul lor onest, iar anul acesta îmi propun să particip la Campionatul European din Germania și la Campionatul Mondial din Italia. Îmi place să duc lucrurile până la capăt — pe circuit și dincolo de el.”

Thomas Matei, pianist

Unii copii descoperă foarte devreme un limbaj care îi ajută să se exprime dincolo de cuvinte. Pentru Thomas Matei, acest limbaj este muzica clasică. La doar 9 ani, pianul nu este doar un instrument, ci un spațiu de concentrare și de emoție, în care energia copilăriei se transformă în sunet.

„Mă numesc Thomas Matei și am 9 ani. Sunt un copil ca toți ceilalți, dar am un mare noroc: sunt pe un drum frumos, drumul muzicii clasice.

Ca în multe povești despre vocație, totul a început devreme. Prima mea întâlnire cu pianul a fost la 5 ani și jumătate. Nu a fost dragoste la prima vedere. Pianul cere multă muncă, așa că este o iubire dulce-amară. Pe atunci eram foarte energic și cam împrăștiat. Mama s-a gândit că pianul m-ar putea ajuta să mă concentrez mai bine. Să-mi adun gândurile. Și să-mi folosesc energia pentru ceva frumos. Primul meu profesor a fost Robert Marton. Apoi am studiat cu Alexandru Tănase și Florentina Runceanu.

Adevărata aventură a început însă în clasa I, când am întâlnit-o pe profesoara mea de la Colegiul Național de Muzică „George Enescu“, Carmen Asfadurian. Cu ea trăiesc o călătorie intensă, ore în șir, în lumea lui Mozart, Debussy, Beethoven, Haydn, Schitte, Schumann, Kabalevcky, Jora, Händel, Ceaikovski, printre Sarabande, Sonatine și Sonate.

Am cântat în zeci de orașe. Am avut peste 100 de apariții pe scenă: concursuri, gale și recitaluri. De fiecare dată am avut emoții. Știu că premiile, trofeele, diplomele, bursele și aplauzele sunt importante. Și am primit din toate. Dar pentru mine, concursurile sunt mai ales un antrenament. Să cânt ca să pot transmite oamenilor emoția pe care compozitorul a vrut să o creeze.

Prin muzică pot atinge inimile oamenilor. Toate genurile muzicale sunt frumoase. Dar cred că anumite trăiri pot fi simțite doar prin muzica clasică. Visul meu este să o aduc mai aproape de oameni, prin clapele pianului.

Unul dintre cele mai frumoase momente a fost când am cântat la un concert caritabil. Se strângeau bani pentru taberele unor copii vulnerabili. Mi-am dorit foarte mult să reușească. Așa că am cântat cât de bine am putut.

Pentru mine, cei 4 ani de pian înseamnă să-mi descopăr curajul, să-mi fac prieteni, să învăț să rezist perioadelor solicitante, să apreciez echipa care mă sprijină și să mă bucur de o jucărie superbă: pianul mecanic.”

The post Visuri mici, pași mari appeared first on Forbes Romania.

Primăvara este anotimpul renașterii. Pentru mulți dintre noi, ea nu vine doar cu mai multă energie, ci și cu oboseală, lipsă de concentrare și o stare generală de moleșeală. Acest fenomen poartă numele de astenie de primăvară și afectează atât adulții, cât și copiii. Deși nu este o boală în sine, astenia de primăvară este o reacție a organismului la schimbările de mediu și de ritm biologic, care apar odată cu trecerea de la iarnă la sezonul cald. Înțelegerea acestui fenomen ne poate ajuta să îl gestionăm mai bine și să ne recăpătăm energia exact atunci când avem mai multă nevoie de ea.

articol de Viorica Rusu

Ce este, de fapt, astenia de primăvară

Astenia de primăvară este o stare temporară de oboseală fizică și mentală care apare la începutul primăverii. Ea este cauzată de adaptarea organismului la schimbările de temperatură, lumină și activitate hormonală.

Pe timpul iernii, corpul nostru funcționează într-un ritm mai lent. Expunerea redusă la lumină naturală influențează producția unor hormoni importanți, precum melatonina – hormonul somnului – și serotonina, responsabilă de starea de bine. Odată cu venirea primăverii, organismul trebuie să își recalibreze aceste mecanisme. Această tranziție poate produce temporar senzația de epuizare, iritabilitate sau lipsă de motivație.

De ce apare la sfârșitul iernii

La prima vedere, pare paradoxal: natura devine mai energică, dar noi ne simțim mai obosiți. Explicația ține de modul în care corpul reacționează la schimbările rapide de mediu. Creșterea duratei zilei modifică ritmul circadian, adică ceasul biologic intern. Organismul trebuie să ajusteze producția de hormoni, nivelul de energie și chiar metabolismul. În același timp, după lunile de iarnă, multe persoane au rezerve mai scăzute de vitamine și minerale, mai ales vitamina D, vitamina C și fier.

Alimentația mai săracă în produse proaspete din sezonul rece poate contribui la această stare de epuizare. De asemenea, variațiile de temperatură și de presiune atmosferică pot influența tensiunea arterială și nivelul de energie al organismului.

Semnele asteniei de primăvară

Simptomele pot varia de la o persoană la alta, dar cele mai frecvente includ:

• oboseală persistentă
• dificultăți de concentrare
• somnolență sau, dimpotrivă, tulburări de somn
• iritabilitate și schimbări de dispoziție
• scăderea motivației
• dureri de cap sau amețeli ușoare

La copii și adolescenți, astenia se poate manifesta prin scăderea atenției la școală, lipsa de energie pentru activitățile obișnuite sau schimbări de dispoziție.

Este important de reținut că aceste simptome sunt de obicei temporare și dispar pe măsură ce organismul se adaptează la noul sezon.

Adaptarea la ritmul naturii

Astenia de primăvară este, în esență, un semn că organismul nostru este în proces de adaptare. La fel cum natura are nevoie de timp pentru a înflori după iarnă, și corpul uman trece printr-o perioadă de ajustare.

Cu puțină răbdare și câteva schimbări simple în stilul de viață, această perioadă poate fi depășită rapid. În scurt timp, energia primăverii începe să se simtă și în organismul nostru.

Iar atunci când ritmul naturii și ritmul corpului se sincronizează din nou, primăvara devine exact ceea ce ar trebui să fie: un sezon al vitalității, al ideilor noi și al începuturilor pline de energie.

5 sfaturi pentru refacerea energiei

Există câteva obiceiuri simple care pot reduce efectele asteniei de primăvară.

• Mai multă lumină naturală.

Expunerea la lumină naturală ajută la reglarea ceasului biologic și stimulează producția de serotonină. Chiar și o plimbare de 20–30 de minute pe zi poate face o diferență semnificativă.

• Mișcare în aer liber.

Activitatea fizică moderată crește nivelul de energie și îmbunătățește starea de spirit. Sportul stimulează circulația și oxigenarea creierului.

• Alimentație bogată în vitamine.

Primăvara este momentul ideal pentru a introduce în alimentație legume și fructe proaspete. Verdețurile, citricele, ouăle, peștele și nucile pot contribui la refacerea rezervelor de nutrienți.

• Somn de calitate.

Menținerea unui program regulat de somn ajută organismul să se adapteze mai ușor la schimbările de sezon.

• Hidratare și reducerea stresului.

Consumul adecvat de apă și limitarea timpului petrecut în fața ecranelor pot contribui la creșterea nivelului de energie.

The post Astenia de primăvară. Când energia naturii nu se sincronizează cu noi appeared first on Forbes Romania.

Vremea călduroasă vine cu mai multă lumină, cu dorința de a sta afară și cu energia aceea bună care îi face pe copii să se miște mai mult, să exploreze și să se joace. După lunile reci, timpul liber capătă un sens nou: devine o ocazie de a descoperi natura, de a lega prietenii și de a crea amintiri simple, dar valoroase. Iată câteva idei de activități potrivite pentru acest anotimp, pe care copiii le pot face singuri sau împreună cu familia.

Mișcare și libertate

Primăvara este momentul ideal pentru activități care presupun mișcare și libertate. Copiii simt nevoia să alerge, să sară, să își consume energia și să fie din nou conectați cu spațiul din jurul lor. Jocurile cu mingea, badmintonul, rolele, bicicleta sau alergatul în parc nu sunt doar forme de distracție, ci și moduri naturale prin care copiii își dezvoltă coordonarea, rezistența și încrederea în propriul corp. Chiar și jocurile clasice, precum „elasticul”, „șotronul” sau „leapșa”, revin în forță în acest sezon, aducând cu ele bucuria jocului simplu, fără reguli complicate.

Explorare și cunoaștere

Primăvara oferă un cadru perfect pentru explorare. Copiii pot transforma plimbările obișnuite în adevărate aventuri, observând florile care apar, copacii înfloriți, insectele sau păsările care revin.

Colectarea frunzelor, realizarea unui mic jurnal de natură sau notarea schimbărilor observate de la o zi la alta, îi ajută să fie mai atenți la mediul înconjurător și să își dezvolte spiritul de observație.

Pentru copiii mai mari, fotografia sau desenul în aer liber pot deveni hobby-uri de primăvară, care îmbină creativitatea cu timpul petrecut afară.

Imaginație și creativitate

Sosirea primăverii stimulează și imaginația. Desenatul cu cretă pe asfalt, pictura în parc sau construirea de mici obiecte din materiale naturale – bețe, pietricele, frunze – sunt activități care încurajează exprimarea liberă și gândirea creativă. Aceste momente pot fi trăite individual, dar devin și mai valoroase atunci când sunt împărtășite cu alți copii, învățându-i să colaboreze și să își respecte ideile unii altora.

Grădinărit, picnicuri și ieșiri în familie

Plantarea florilor sau a legumelor, fie în grădină, fie în ghivece pe balcon, este o activitate de primăvară care îi învață pe copii răbdarea și grija. Urmărirea creșterii unei plante devine o lecție despre timp, responsabilitate și perseverență.

În același timp, picnicurile și ieșirile în familie sunt ocazii excelente de relaxare și conectare. Un picnic de primăvară, chiar și într-un parc din apropiere, combină joaca, mișcarea și timpul petrecut împreună. Copiii se pot implica în pregătirea gustărilor, alegerea locului sau organizarea jocurilor, simțindu-se parte activă din experiență.

Sport și competiție prietenoasă

Primăvara este sezonul ideal pentru sporturi în aer liber: tenis, fotbal, înot, alergare sau drumeții ușoare. Competițiile prietenoase, fără presiunea performanței, îi ajută pe copii să învețe spiritul de echipă, respectul pentru reguli și fair-play-ul. Mai mult decât rezultatul, contează experiența și bucuria de a participa.

Timpul liber petrecut primăvara nu înseamnă doar distracție, ci și dezvoltare.

Prin mișcare, joacă și explorare, copiii învață să se bucure de prezent, să fie activi și să construiască relații frumoase. Iar aceste experiențe simple devin, de multe ori, cele mai prețioase amintiri ale copilăriei.

Distracție fără reguli

După ploaie, începe una dintre cele mai haioase aventuri ale primăverii. Bălțile devin teren de explorare, norii se retrag, iar aerul curat îi invită pe copii să iasă la joacă, fără grabă și fără reguli stricte. Cu cizme de cauciuc și pelerine colorate, săritul în bălți, alergatul pe alei ude sau căutarea melcilor și a urmelor lăsate de ploaie se transformă în activități care stârnesc râsete și bucurie pură. Este un timp al libertății, în care copiii se murdăresc, se amuză și învață că joaca adevărată nu are nevoie de planuri, ci doar de curajul de a se bucura de moment.

Top 10 activități de primăvară pentru copii

1. Plimbări cu bicicleta sau rolele în parc ori pe alei sigure

2. Jocuri clasice în aer liber: șotron, elastic, leapșa

3. Picnic cu familia sau prietenii, chiar și aproape de casă

4. Desen și pictură în aer liber, cu cretă sau acuarele

5. Plantarea florilor sau a legumelor în grădină ori în ghivece

6. Explorarea naturii: observarea florilor, copacilor și insectelor

7. Jocuri cu mingea: fotbal, baschet, badminton

8. Drumeții ușoare sau plimbări pe trasee prietenoase pentru copii

9. Fotografie de primăvară – surprinderea naturii în imagini

10. Construcții creative din materiale naturale (pietre, bețe, frunze)

The post Joaca, mai importantă ca oricând appeared first on Forbes Romania.

Etapa zonală a Cupei Tymbark Junior – un moment esențial în parcursul competiției, aduce față în față cele mai bune echipe calificate din fazele anterioare, aflate acum într-un moment decisiv în parcursul lor către etapa finală. În această fază,peste 3.300 de elevidin toată țara, fete și băieți, dau pe terenul de fotbal tot ce au mai bun pentru a-și împlini visul de a deveni campionii acestei ediții a Cupei Tymbark Junior.

Devenită o tradiție a sportului școlar din România, Cupa Tymbark Junior a reunit, din 2016 și până în prezent, aproximativ 930.000 de participanți din întreaga țară, copii cu vârste între 6 și 12 ani, fete și băieți. Competiția, organizată de către Federația Română de Fotbal în parteneriat cu Ministerul Educaţiei și Cercetării, cu brandul Tymbark ca sponsor principal, promovează mișcarea și pasiunea pentru sport în rândul copiilor, oferindu-le oportunitatea de a experimenta bucuria jocului într-un cadru organizat. Apa Bucovina asigură hidratarea micilor fotbaliști.

Mai mult decât o fază a competiției, etapa zonală a Cupei Tymbark Junior reflectă energia și entuziasmul copiilor pentru fotbal, pasiunea lor pentru joc și dorința de a se autodepăși. În plus, odată cu etapa zonală, elevii sunt tot mai aproape de Marea Finală și de visul de a deveni campioni într-una dintre cele mai importante competiții de fotbal dedicate vârstei lor. Fiecare meci disputat îi apropie de performanță, dar și de o experiență care le poate influența parcursul sportiv pe termen lung. Pentru mulți dintre ei, acest moment reprezintă un pas important spre dezvoltarea lor ca sportivi și spre construirea încrederii în propriile visuri.

“La FRF, misiunea noastră nu este doar să gestionăm echipele naționale, ci să construim fundamentul pe care se va sprijini viitorul sportului nostru. Cupa Tymbark Junior este terenul unde pasiunea se întâlnește cu educația. Pe terenul de joc, acești copii nu învață doar să șuteze sau să paseze; ei învață lecții esențiale de viață: fair-play-ul, respectul față de adversar și bucuria de a face parte dintr-o echipă. Felicit toți copiii, antrenorii și profesorii care fac posibilă această mișcare națională. În mod special, vreau să transmit felicitările mele micilor fotbaliști de la categoria U8, care au încheiat astăzi parcursul lor în această ediție. Pentru toți ceilalți, drumul continuă spre Marea Finală de la Târgu Jiu, un moment în care sperăm să vedem cât mai multă bucurie și determinare”, a declarat Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal.

Ediția 2025–2026 marchează un nou record de participare, cu aproape 160.000 de copii înscriși – cea mai mare prezență din istoria competiției. Acest interes crescut confirmă rolul important pe care Cupa Tymbark Junior îl are în dezvoltarea sportului de masă și în descoperirea viitoarelor talente ale fotbalului românesc.

Din 2016, Cupa Tymbark Junior inspiră generații întregi de elevi să adopte un stil de viață activ și sănătos, consolidând în același timp valorile fundamentale ale sportului: fair-play, respect și perseverență.

„Suntem mândri că, împreună cu partenerii noștri, am construit o competiție care inspiră mii de copii. Cupa Tymbark Junior reprezintă un prim pas spre visul lor de a face performanță în fotbal. Participând la competiție, copiii își descoperă pasiunea pentru fotbal, includ sportul în rutina zilnică , învață ce înseamnă munca în echipă și perseverența. Fiecare experiență din cadrul Cupei Tymbark poate deveni un punct de plecare pentru viitorii mari fotbaliști ai României. Credem în puterea fotbalului de a forma caractere, de a uni echipe și de a încuraja performanța, iar fiecare ediție ne confirmă impactul pozitiv pe care acest proiect îl are asupra noilor generații”, a declarat Grzegorz Grabowski, CEO Maspex Romania.

Etapa zonală a Cupei Tymbark Junior are loc în 22 de locații din întreaga țară.

La zonala de la București, peste 400 de copii, fete și băieți, au jucat fotbal cu pasiune pe terenul de la Liceul cu Program Sportiv ”Mircea Eliade” pentru a se califica în Marea Finală care se va disputa în poerioada 21- 24 mai 2026 pe stadionul ”Constantina Diță Tomescu” de la Târgu Jiu. Pentru categoria U8 aceasta a fost etapa finală, îi felicităm pe participanți și pe câștigătorii acestei ediții.

Micii fotbaliști de la București au fost susținuți de Miodrag Belodedici – Ambasador al competiției încă de la prima ediție,care a urmărit cu interes și bucurie jocul.

The post Cupa Tymbark Junior aduce pasiunea și bucuria fotbalului în toată țara appeared first on Forbes Romania.

Performanță remarcabilă pentru tânăra patinatoare Cătălina Stănescu, deja cunoscută publicului Forbes Kids după premiul obținut la Gala Forbes România „20 sub 20”, unde au fost premiați tineri cu rezultate excepționale în domeniile lor.

Sportiva confirmă încă o dată că este una dintre cele mai promițătoare prezențe ale patinajului artistic românesc.

În perioada 20–21 martie 2026, pe patinoarul Allianz-Țiriac Arena din Otopeni, a avut loc Campionatul Național de Patinaj Artistic, una dintre cele mai importante competiții ale sezonului.

Cătălina Stănescu a obținut locul 1 și titlul de campioană națională la categoria Intermediari, categorie la care a concurat în acest sezon, demonstrând o evoluție excelentă și o stăpânire impresionantă a programului.

În paralel cu această competiție, s-a desfășurat și Cupa Primăverii, unde tânăra sportivă a reușit să urce din nou pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, obținând locul 1.

Dubla performanță confirmă nu doar talentul, ci și disciplina și determinarea unei sportive care continuă să crească de la o competiție la alta.

Rezultatele obținute la Otopeni marchează un nou pas important în parcursul său sportiv și o poziționează ca una dintre sportivele de urmărit în anii următori.

Felicitări, Cătălina!

The post Cătălina Stănescu, dublă victorie pe gheață: campioană națională și câștigătoare a Cupei Primăverii appeared first on Forbes Romania.

Fete care practică boxul și te uimesc la fiecare pas pe care îl fac în ring nu găsești ușor.  Povestea lor, junioarele și senioarele lotului național al României de box feminin,  începe cu încrederea în sine și continuă cu susținerea familiei, puterea de a nu renunța,  mai ales atunci când ceilalți cred că vei lăsa garda jos în fața greutăților. Mărturiile lor ne vorbesc despre puterea visului de a urca tot mai sus în ierarhia sportivă, despre tăria de a-ți urma visul. Federația Română de Box feminin este susținută cu generozitate de Red Women Foundation, a cărei președintă este Romina Gingașu. Prin acest sprijin, boxul feminin românesc se afirmă tot mai mult în competițiile internaționale și confirmă că fetele pot lupta cu succes împotriva discriminării de gen. Text de Viorica Rusu/Fotografii de Matei Buță

Alice Maria David: „Antrenorul a spus:  două săptămâni. Atât rezistă!”

Mă numesc Alice  Maria David, am  15 ani  și sunt sportivă legitimată la clubul Dinamo București. Visul meu? Să ajung campioană mondială și, într-o zi, să urc în ring, sub culorile României, la Jocurile Olimpice.

Am început, culmea, cu…

… kickboxing. Aveam 8 ani, eram firavă. Genul de fetiță pe care o vezi la balet, nu într-o sală de kickboxing. Părinții mei au decis să mă ducă la o ședință de kickboxing, să vadă cum mă simt. Antrenorul s-a uitat la mine și le-a spus: „Două săptămâni. Atât rezistă!”. Nu a durat mult și au apărut rezultatele: între 2018-2023 am fost campioană națională la kickboxing. În 2023, am ieșit campioană mondială K1 în Italia și vicecampioană la box și kickboxing. Antrenorul, care m-a primit cu multă rezervă, a înțeles că sunt o luptătoare.

În martie 2023, împreună cu părinții mei, am ajuns la sala de box a clubului Dinamo. M-au primit cu brațele deschise. Și n-am dezamăgit. În 2023 și 2024 am devenit Campioană Națională la categoria 48 de kg. Am participat și la Campionatele Europene, unde m-am clasat pe locul 5. N-a fost podium, dar a fost o experiență utilă. Anul acesta am câștigat locul II la Campionatul Internațional Dracula și locul I la Essf Combat, competiție internațională  Școlară.

Câteva gânduri care spun tot

• Unii spun că boxul nu e pentru fete. Că fustele, nu fâșurile, ar trebui să fie în garderoba unei adolescente. N-am nimic împotriva fustelor. Îmi place să fiu cochetă, dar în ring port altă „uniformă”, care îmi dă încredere, curaj și libertate.
• Școală, teme, competiții… Nu-i simplu, dar când iubești ce faci, greul devine parte din poveste. Pentru unii copii, poate părea mult. Pentru mine, e exact cât trebuie.
• Comentariile răutăcioase? Nu prea apar. Oamenii simt când cineva pune suflet. Și eu pun TOT sufletul.
• Familia mea – părinții și surorile – sunt stâlpii mei. Ei sunt în tribună, în gândurile mele și în lacrimile de bucurie după fiecare victorie. Fără ei, n-aș fi reușit.
• Viitorul? Mi-l văd clar. Vreau să fiu medaliată la competiții internaționale, să urc pe podiumuri europene, mondiale, olimpice.

Poate într-o zi, după o medalie de aur, o să dau un alt interviu și o să spun: „Totul a început cu o rochiță și o privire care spunea că n-am să rezist două săptămâni. Și iată-mă aici.” Până atunci, mă antrenez. Visez. Și lupt.

Natalia Maria Constantin: „Visul meu are forma unui ring”

Sunt Natalia Maria Constantin, am 15 ani și practic boxul cu succes. Încă de mică, pașii mei s-au legat de muzică, apoi de ring, iar astăzi trăiesc pentru sport.

Am început cu…

…dansuri moderne, la 3 ani. Pe atunci, așteptam emoționată să intru în scenă. Fiecare spectacol era o adevărată sărbătoare. Dansul m-a învățat disciplina, grația și bucuria de a mă exprima prin corpul meu. Am participat la multe competiții și spectacole, iar aplauzele îmi umpleau sufletul.

Dar la 12 ani am simțit că vreau altceva. Mișcarea nu trebuia să însemne doar eleganță, ci și forță. Și atunci mama m-a îndrumat către kickbox. A spus simplu:

– „Natalia, ești fată, și fetele trebuie să știe să se apere.”

La început mi s-a părut o lume complet diferită de tot ce cunoscusem până atunci. Dacă dansul însemna zâmbete și lumină, kickboxul era despre putere, concentrare și rezistență. După primele antrenamente, am simțit că locul meu e acolo. Mă atrăgea provocarea, îmi plăcea să descopăr cât de puternică pot fi.

5 ani de performanță…

… înseamnă mult. Am muncit, am văzut cum este să nu renunți, să-ți înfrunți fricile și să urci pe podium: locul întâi la Cupa României 2022 și 2023, locul 2 Cupa României 2024, locul 2 la Cupa Mondială 2023, 2024, campioană națională 2023, 2024, 2025, locul 4 Campionatul Mondial din 2024. Fiecare medalie a însemnat enorm.

Totuși, într-o zi…

…antrenorul meu mi-a spus ceva ce mi-a rămas în minte:

– „Natalia, ești bună. Foarte bună. Dar dacă vrei să ajungi la Olimpiadă, trebuie să faci box. Kickboxul nu e sport olimpic.” Și atunci am știut că trebuie să fac următorul pas. La aproape 14 ani, am intrat pentru prima dată într-o sală de box și m-am îndrăgostit de acest sport.

Școala și sala…

…îmi ocupă cea mai mare parte din timp. În weekend, mă relaxez: ies cu prietenii, merg la shopping, mă bucur de viața de adolescentă. Îmi place să păstrez un echilibru între sport și viața personală.

Rezultatele din box au început să apară și ele: locul 3 la Campionatul Național 2024 și locul 2 la Cupa României 2025, la junioare. Pentru mine, acestea sunt doar începutul.

Visul meu cel mare este să ajung la Olimpiadă. Vreau să urc în ring purtând tricolorul și să arăt lumii că boxul nu are gen, că o fată poate fi la fel de puternică și ambițioasă ca oricine.

Visuri

Povestea mea nu este doar despre medalii și rezultate. Este și despre schimbarea drumului, când simți că trebuie. Am pornit din pașii grațioși ai dansului, am trecut prin kickbox și am ajuns în ringul de box, unde îmi construiesc zi de zi viitorul. Și, dacă ar fi să închei cu un gând, acesta ar fi: oricât de greu este, urmează-ți visul. Pentru mine, visul are forma unui ring și a unei medalii olimpice.

Andreea Ionela Negoiță: „Curajul mă definește”

Mă numesc Andreea Ionela Negoiță, am 16 ani și am descoperit boxul la opt ani, când părinții m-au dus prima dată într-o sală de sport. Era o lume nouă, poate puțin înfricoșătoare, dar fascinantă.

Părinții, susținătorii mei

Părinții mi-au spus clar:  „Și fetele trebuie să știe să se apere!.” La început, am privit boxul ca pe un joc. Îmi plăcea să învăț mișcările, să repet pașii, să simt că devin mai puternică. Apoi, jocul s-a transformat în pasiune.

Când le-am spus prima dată că vreau să particip la o competiție, părinții mei au ezitat. „Ești încă mică. Nu vrem să te rănești,” mi-a spus mama cu voce tremurată. Dar eu am insistat, iar cu timpul s-au convins că locul meu este în ring. 

Nu de puține ori am auzit că boxul e doar pentru băieți. “Nu ți-e teamă că o să-ți strici fața?” Eu am ales să zâmbesc și să merg mai departe. Nu am primit comentarii răutăcioase, doar mirări și glume. Celor care le fac, le răspund simplu:  „Mai bine să știu să mă apăr, decât să-mi fie frică.”

O zi de antrenament pentru mine începe cu încălzirea, urmează trei reprize de box cu umbra – acolo îmi imaginez adversarul și testez combinațiile de lovituri. Uneori facem sparring, iar atunci intru în ring și simt adrenalina. După aceea vin sacii, coarda sau mingea și, la final, inevitabil, abdomenele.

Visul, sursă de energie

Sunt zile în care oboseala mă apasă și parcă nu mai am energie. Dar îmi amintesc de visul meu și merg mai departe. Și vă spun sincer: nu e ușor să îmbini școala cu sportul de performanță. După ore și antrenamente, ziua se termină repede și rămâne puțin timp pentru mine. Dar în weekend compensez.

Anii au trecut și munca mea a fost răsplătită. La 16 ani, am în plmares:

• Cupa României: locul 3 în 2023, locul 1 în 2024, 2025.
• Campionatul Național: locul 1 în 2023, locul 2 în 2024.
• Campionatul European: locul 5 în 2023.
• Dracula open: locul 2, 2024, locul 2, 2025

Pentru mine, fiecare medalie are o poveste. În spatele ei sunt ore de antrenament, lacrimi, dureri, dar și bucuria de a reuși.

Visul meu cel mai mare este Olimpiada. Vreau să port tricolorul, să intru în ring știind că reprezint România și să demonstrez că locul fetelor este acolo unde își doresc ele să fie – fie pe scenă, fie pe podium, fie într-un ring de box.

Mărturisire

Povestea mea nu este doar despre box. Este despre încrederea în sine, despre susținerea familiei, despre puterea de a nu renunța atunci când ceilalți cred că nu poți. Și, dacă ar fi să las un gând, ca unei prietene, ar fi acesta: urmează-ți visul, oricât de greu ar fi.

CAMPIOANE ÎN RING, MODELE ÎN VIAȚĂ

Trei fete și-au pus mănușile de box în mâini ca să învingă, în primul rând, prejudecățile despre sporturile rezervate doar bărbaților. Și au reușit! Astăzi au zeci de medalii și continuă să-și afirme personalitatea puternică. Ele pot fi un model de  autocunoaștere, de curaj, de dăruire.

Lăcrămioara Perijoc: „În box am găsit adevărata mea chemare!”

Lăcrămioara Perijoc este sportiva care a transformat pasiunea în performanță. De 13 ori campioană națională, campioană europeană și vicecampioană mondială, povestea ei este una despre perseverență și rezultate spectaculoase.

Drumul spre podium

 „Am bucuria să fac parte din  lotul național de box feminin al României. Drumul până aici a fost presărat cu multă muncă, pe parcursul mai multor ani. Ținta mea a fost să transform un vis în realitate, iar astăzi mă bucur să pot spune că sunt de 13 ori campionă națională, campioană europeană (2019), vicecampioană mondială (2022), vicecampioană europeană (2024) și participantă la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, plus numeroase turnee internaționale câștigate.

De copil am iubit sportul. Fotbalul a fost prima pasiune. Totuși, în box mi-am găsit adevărata chemare: a fost locul unde am învățat ce înseamnă disciplina, perseverența și puterea de a crede în tine.

Îmi place să împărtășesc povestea mea, să scriu și să inspir prin experiențele trăite atât în ring, cât și dincolo de el. Sunt pasionată de dezvoltarea personală și de mental coaching, iar dorința mea este să contribui la creșterea și educarea noilor generații de sportivi și nu numai.

Proiecte de viitor

În anii care vin, îmi doresc să continui să reprezint România în competițiile internaționale și, în același timp, să las o amprentă în acest sport prin proiecte, cărți și inițiative, care să îi ajute pe oameni să creadă în potențialul personal și să nu renunțe niciodată la visurile lor.”

Andra Sebe: „Visul meu? Viitoarea Olimpiadă”

Andra Sebe, senioară în lotul național de box feminin al României, ne destăinuie cu emoție și sinceritate cum și-a făcut loc într-o lume care părea, până nu demult, doar a bărbaților. Nu s-a temut nicio clipă că nu va reuși.

Primii pași

„Am început boxul alături de tatăl meu, fost boxer, care mi-a insuflat pasiunea pentru ring. La 12 ani, am intrat prima dată în sala de box de la „Lia Manoliu”, unde am început pregătirea sub îndrumarea maestrului Feraru Dumitru. Am progresat rapid și, după doar trei luni, am obținut primele rezultate la nivel național.

După patru ani de pregătire intensă, am reușit să urc pe podium și la competiții din afara țării, cucerind medalii la nivel european. Un moment de referință pentru cariera mea a fost locul 1 la Campionatul European din Bulgaria, în 2022, unde am reprezentat România cu mândrie.

Sper cu tărie să devin o sportivă de rang și mai înalt prin rezultatele viitoare și îmi doresc mult ca visul meu cel mare să devină realitate: calificarea la Jocurile Olimpice din 2028, unde vreau să ajung cât mai sus.

Un gând de recunoștință

Tot ceea ce am realizat până acum se datorează sprijinului constant primit din partea antrenorilor și, mai ales, al tatălui meu, care a fost mereu lângă mine și m-a încurajat să dau tot ce am mai bun în ring.”

Maria Claudia Nechita: „Practic boxul de 18 ani!”

Maria Claudia Nechita este sportivă de performanță. Practică boxul de 18 ani și face parte din lotul olimpic al României! Este absolventă a Facultății de Educație fizică și sport și absolventă a Școlii de antrenori.

Titlurile câștigate

„Am reușit să adun un palmares bogat, din care amintesc doar câteva: 15 titluri de campioană națională și cupe ale României, o medalie de bronz la Campionatul Mondial de Tineret, o medalie de bronz la Campionatul European de Senioare din 2024, o altă medalie de bronz la Jocurile Militare de la Wuhan și numeroase alte medalii și trofee la  turnee internaționale.

Un moment istoric pentru mine și pentru sportul românesc a fost la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020, unde am devenit prima femeie din România care a câștigat un meci de box olimpic, clasându-mă pe locul 5.

Ce fac eu în prezent? Obiectivul meu principal este câștigarea unei medalii la Jocurile Olimpice din Los Angeles din 2028. În paralel, îmbin experiența sportivă cu pasiunea pentru nutriție și dezvoltare personală, iar prin antrenamentele și activitatea mea îmi doresc să inspir cât mai mulți oameni să adopte un stil de viață sănătos și să își descopere potențialul.

Proiecte, visuri și certitudini

Boxul m-a ajutat să mă descopăr și să devin o versiune mai bună a mea! Pe termen mai lung, visez să deschid o bază sportivă la munte cu toate condițiile de pregătire pentru sportivii de performanță! O bază care să pregătească viitorii campioni.”

The post Dincolo de ring… Povești despre curaj appeared first on Forbes Romania.