Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Femei celebre în PR

M-am îndrăgostit de PR încă de când eram o puștoaică rebelă, un amestec de depechară și rockeriţă, o tipă extrem de băieţoasă, lipsită de diplomaţie, extrem de directă și de sinceră. S-a întâmplat par hazard.
Tatiana 2 - foto Cristina Nichitus Roncea.jpg

Îmi aduc aminte că, imediat după revoluţie, printre serialele pe care le urmăream se număra și Central Park West, un serial în care glamourul vieţii newyorkeze nu avea cum să nu-ţi lase o impresie seducătoare, cu personaje pline de culoare, cu personalităţi spumoase, printre care se număra și o tânără blondă, elegantă, ce se mândrea cu titulatura de PR.

Aveam 13 ani pe atunci și habar nu aveam ce înseamnă cu adevărat PR, mai cu seamă că la noi nu exista această meserie, însă, urmărind viaţa acestui personaj incitant, realizam că mi-ar plăcea să pot face ceea ce presupunea rolul unui specialist în relaţii publice.

La momentul admiterii mele la facultate, încă nu exista o secţie de acest gen, așa că am ales Facultatea de Litere, urmând ca mai apoi să-mi completez studiile în domeniul dorit. O carieră pornită de la un simplu serial, dar prin intermediul căreia am descoperit zi cu zi fascinaţia acestui amplu domeniu, care nu te lasă niciodată să-ţi ieși din ritm, care îţi oferă ocazia de a fi în pas cu noi tendinţe, în care îţi poţi demonstra calităţile de causeur, creativitatea, cultura și gândirea asociativă.

Am citit mult pe acest subiect și am descoperit că PR-ul avant la lettre a sedus numeroase personalităţi ale vremurilor. Am aflat povești interesante, am realizat că mare parte din acţiunile de astăzi nu ne aparţin, fiind rodul gândirii unor oameni intuitivi, care la acea vreme nu aveau niciun punct de reper în PR, și am admirat aceste femei extrem de inventive, cu adevărat trendsetteri.

Mi-au rămas în minte câteva lucruri despre fiecare, despre cum intuiau PR-ul avant la lettre, despre cum, în mod natural, descopereau cheia unei optime relaţionări și cum știau să-și promoveze produsele, prin acţiuni strategice pentru acele vremuri, netestate și fără teama de a călca pe un drum despre care nu știau dacă va duce undeva.

Prima femeie, despre care se presupune că ar fi fost primul specialist în relaţii publice, este Georgiana Cavendish (1757-1806), o tânără aristocrată britanică, devenită Ducesa de Devonshire.

A rămas în istorie nu doar ca un personaj-cheie al Angliei, ci și ca sex-simbol și un PR intuitiv. Abilitatea politică a făcut-o extrem de apreciată de marii oameni de stat, iar diplomaţia nativă și șarmul au ajutat-o să se impună în societate, într-o vreme în care femeile nici măcar drept de vot nu aveau.

Ducesa l-a sprijinit pe Charles James Fox să câștige alegerile, în campania electorală susţinută prin lobby și prin relaţia specială cu presa vremurilor. Este recunoscut faptul că, alături de sora sa, a mers să convingă oamenii să-l voteze, iar, după ce acţiunile ei au avut succes, presa a speculat succesul ei, spunând că a oferit săruturi în schimbul voturilor.

Ducesa a avut un rol esenţial în a convinge diferite fracţiuni politice să se alieze, formându-se, în final, în 1806, Ministerul „All The Talents“ (guvern de uniune naţională, format de către William Wyndham-Grenville, după ce a fost numit prim-ministru al UK, în 1806).

Misia Sert este ceea ce putem numi un PR avant la lettre. Misia era de origine poloneză. S-a născut în 1872 și a fost fiica sculptorului Godebski. Se spune că era extrem de frumoasă, iar cărţile o descriu „cu talie de viespe, forme rotunde, păr roșcat, energică, extravagantă și plină de farmec“.

Era talentată la muzică, cânta de la șapte ani, încurajată de celebrul Liszt, studia pictura și literatura. În adolescenţă, și-a petrecut o bună perioadă la mănăstire, o decizie luată de tatăl său. Revenită în viaţa socială, Misia respinge mica burghezie, căreia îi reproșează conformismul, banalitatea, incultura și obtuzitatea, și devine preocupată de relaţiile pe care le avea cu intelectualitatea franceză, avându-i des invitaţi în salonul ei pe cei mai notabili dintre exponenţi, unde se discuta despre literatură și artă.

Era expertă în a atrage simpatia tuturor, mergea cu bicicleta, cânta la pian, frecventa cartierul Montmarte alături de Touluse Lautrec. Juca tenis și cărţi și călătorea mult. Una dintre trăsăturile ei caracteristice era loialitatea. Analele spun că, atunci când Paul Verlaine s-a îmbolnăvit, l-a vizitat la spital, iar la funeraliile lui a urmat cortegiul mergând pe jos.

Era foarte apropiată de Mallarmé și frecventa întâlnirile din casa acestuia, unde se discuta despre poezie și modă. Renoir îi făcea portrete, fiind plătit regește de unul dintre iubiţii săi, Alfred Edwards, medicul regelui Fouad al Egiptului. A fost căsătorită de trei ori, iar ultima dată cu un aristocrat arhitect catalan, foarte bogat, Jose Maria Sert, cunoscând astfel culmile înaltei societăţi.

S-a făcut remarcată datorită abilităţilor excepţionale de a pune oamenii în legătură, de a manipula, de a organiza cele mai rafinate petreceri. Avea o mare intuiţie socială. Helena Rubinstein a angajat-o atunci când a dorit să pătrundă în lumea aristocratică engleză. La fel și  Coco Chanel,  pe care Misia a ajutat-o să-și lanseze primul parfum,  L’eau de Chanel.

Aceasta îi va fi alături în toate momentele grele! Tot Misia este cea care i-l prezintă pe Diaghilev, căruia Coco se oferă să îi facă costume, gratis, pentru spectacolele de balet puse în scenă de el, fapt ce o ajuta pe Coco Chanel să treacă dincolo de un nivel, părăsind statutul de croitoreasă. Tot Misia îi face cunoștinţă cu Pablo Picasso, Jean Cocteau, Paul Morand.

Pe Coco Chanel, Misia a cunoscut-o la o recepţie oferită de o actriţă celebră a vremurilor, Cecile Sorel, când, la plecare, Coco îmbracă un mantou roșu de catifea, garnisit cu blană, creat de ea, atrăgând astfel admiraţia Misiei. În urma complimentului făcut de către Misia, Coco s-a dezbrăcat de mantou și i l-a pus acesteia pe umeri. Cu toate că nu a acceptat cadoul, gestul a cucerit-o pe Misia pentru totdeauna!

Astfel, marele succes al lui Coco Chanel nu a fost, iniţial, datorat muncii ei, cât Misiei, Coco afirmând că „ar fi fost moartă… într-un fel de imbecilitate, dacă nu ar fi cunoscut-o!“ Tot Misiei Sert i se atribuie și lansarea în societate a unor personalităţi ale vremii: Lev Tolstoi, Jane Austin, Anton Cehov, Oscar Wilde, Paul Claudel, aceștia fiind necunoscuţi în Franţa.

Apariţia Misiei pe coperta revistei fraţilor Natanson, întruchipând o patinatoare, cu o pălărie de pene cu voaletă și manșon elegant din blană, a fost o revelaţie la acea vreme.

Doris Fleischman, născută în 1891, este recunoscută oficial drept prima femeie PR. La începutul carierei sale, scria pentru New York Tribune, apoi a fost promovată la Sunday, unde s-a făcut remarcată ca prima femeie care a comentat un meci de box. În 1919, este angajată ca scriitoare de către Edward L. Bernays – nepotul lui Freud, pionier în PR & Propaganda, recunoscut ca tatăl relaţiilor publice.

În 1922, cei doi se căsătoresc, Doris continuând să poarte doar numele de fată, marcă a notorietăţii ei de feministă-activistă, membră a Lucy Stone League, o organizaţie ce încuraja femeile să nu preia numele soţilor după căsătorie!

A lucrat alături de soţul său, asigurând printre alte obiective și acoperirea media a Convenţiei NAACP, în Atlanta, cât și pentru Contact, o publicaţie ce explica importanţa și valoarea relaţiilor publice pentru clienţi. Odată însă cu publicarea primului său eseu „Notes of a Retiring Feminist“, în 1949, Doris lasă garda jos și decide să se semneze profesional și cu numele soţului.

În 1955, își publică memoriile „A Wife is Many Women“. Association for Women in Communications i-a oferit cea mai importantă distincţie, National Headliner Award, în 1972.

Fără a-și fi arogat niciodată meritele unui PR, nu aș putea să nu le menţionez pe cele trois grand-dames, Elizabeth Arden, Coco Chanel și Helena Rubinstein, trei nume legendare, care au făcut istorie, pentru care pionieratul a fost cartea succesului, dar nu singura, ci acompaniată de spirit vizionar, de curaj, de intuiţie, dar și de puţin arivism.

Coco, această Belle Dame sans Merci, împreună cu Misia Sert, o va convinge pe prietena ei, cântăreţa de operă Martha Davelli, să îi poarte hainele create pentru a da naștere unei noi idei de eleganţă și pentru a-i promova numele în mediile influente.

De altfel, Coco îmbrăca actriţe, amante influente, cu bani sau fără, intuind că vânzările vor crește.

Pentru a pătrunde în mediul artistic, Coco Chanel îi oferă marelui Diaghilev bani pentru a pune în scenă spectacolul „Sacre du printemps“. De asemenea, se oferă să facă gratis costumele pentru spectacolele lui de balet.

CITEȘTE ȘI L’amour toujours…

Oferea cu lejeritate cadouri fashion-editorilor revistelor de profil: Harper’s, Vogue.

Se înconjura de aristocraţi și de persoane influente, Dalí și Picasso fiind unii dintre aceștia.

A deschis reședinţele sale, oferind recepţii la care invita doar persoanele pe care le considera importante.

Era atrasă de numele mari și era gata să plătească oricât pentru a crea un context care să îi construiască imaginea. Plătea excursiile și escapadele pe care le făcea alături de Misia, îl invita pe prinţul Kutuzov la vilă și spera să devină ducesă, după cei 10 ani pe care îi petrecuse în relaţia cu un duce.

Dacă Coco voia să cucerească Parisul, Helena Rubinstein dorea ca numele său să fie cunoscut în marile capitale ale lumii. Plecând din Australia, locul unde își deschisese afacerea cu creme, următoarea destinaţie va fi Londra, unde închiriază casa lordului Salisbury și își deschide, în 1908, un salon.

Atenţia ei este concentrată spre reviste, ziare, unde timp de trei decade apare în toate articolele de beauty. După căsătoria cu Edward Titus, cuplul începe strategia de a se împrieteni cu cei care ar fi putut să îi dezvolte Helenei afacerile. Pentru a se promova, ţintește categoria aristocraţilor britanici, cărora le ofera gratis tratamente de înfrumuseţare, convinsă fiind că promovarea word of mouth este cea mai eficientă.

Pentru a fi mai credibilă în mediul aristocraţilor, pe care dorea să-l cucerească, o angajează pe baroana excentrică Catherine „Flame“ d’Erlanger, iar la Paris pe aceeași Misia Sert. Pentru aceste servicii, Misia lua bani, cadouri sau bilete de călătorie.

Ca și Coco, Helene purta numeroase bijuterii, pretindea preţuri mari pentru produse și chiar în avans, și oferea tratamente cosmetice pe un an.

Helena a știut și să-și creeze o poveste care să-i asigure o imagine și o reputaţie. Își inventase ca origine o familie de doctori. Susţinea că ea însăși ar fi absolvit medicina și s-a specializat în chimie, în Viena, apoi în Australia. Tot pe mici exagerări și-a construit povestea și Estée Lauder.

Cu un spirit al iniţiativei dezvoltat, Helene plătea cash sau trimitea cadouri fashion-editorilor. Lui Marie Louise Bousquet, editoare la Harper’s, care suferea de artrită, Helene i-a oferit cadou o mașină. De fiecare dată motiva: „Ele nu câștigă mai nimic cu revistele lor“.

Elizabeth Arden a muncit însă de mică, provenind dintr-o familie săracă, cu mulţi fraţi, fapt pentru care căsătoria sa cu prințul rus Michael Evlanoff o va face extrem de mândră. O încântă apelativul Înălţimea Voastră și era copleșită când primea trandafiri roz sau haine roz, aceasta fiind culoarea ei favorită.

Deși prinţul părea că are bani, surpriza lui Elizabeth a fost uriașă când a constatat că acesta i-a mâncat banii, alături de iubitul său, având o altă orientare sexuală decât cea pe care ea o știa.

Pentru a crea relaţii de prietenie cu femeile importante, Elizabeth Arden organiza un lunch săptămânal, unde acestea erau invitate. Le consulta, se sfătuia cu ele și le și angaja să îi caute colaboratori, modele pentru colecţii.

Anual, de Crăciun sau de onomastică, Elizabeth trimitea, pentru familia regală, lenjerie specială, cadou. Primea întotdeauna mulţumiri de la Palatul Buckingham.

Angaja același tip de oameni cu putere și titlu: Madame Marie Jean Hugo, ducesa de Gramont, care i-a fost doamnă de companie, sau contele Fernando Sarmi, un italian care a lucrat timp de șapte ani pentru Elizabeth, la sugestia lui Carmel Snow.

Era o iubitoare a apariţiilor media. În 1946, după ce este Cover-ul revistei Time, vânzările ei sporesc.

Arden a deschis calea pentru multe produse de frumuseţe, inclusiv pentru produsele mini-size de călătorie. În plus, ea a fost prima care a oferit machiaje în magazine. Tot ea a fost și cea care promova retreat-urile, spa-urile, ca locuri unde clienţii vor fi răsfăţaţi, oferindu-le tratamente de înfrumuseţare.

CITEȘTE ȘI Corupţii sentimentalo-vestimentare

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii