România are avantaje comparative în industrii precum electronica, dispozitivele de măsurare de precizie și utilajele, iar experiența din sectorul energiei nucleare și dezvoltarea industriei IT pot susține extinderea exporturilor de servicii, arată o analiză publicată de Energy Policy Group (EPG).
Poziționarea geografică a României poate deveni relevantă în contextul reconstrucției Ucrainei și al unei posibile relocări a producției în interiorul Europei.
Analiza atrage însă atenția că dependența de importuri critice din afara Uniunii Europene generează vulnerabilități în contextul schimbărilor din politica comercială globală. Totodată, infrastructura energetică necesită modernizare, iar efectele schimbărilor climatice ridică probleme suplimentare privind fiabilitatea rețelelor.
Evoluțiile de pe piața muncii, inclusiv migrația și necorelarea competențelor, dar și capacitatea administrativă și stabilitatea cadrului legislativ influențează perspectivele de dezvoltare și atragerea investițiilor.
Promovarea specializării industriale și valorificarea exporturilor cu avantaj comparativ în producția de tehnologii cu emisii reduse de carbon pot contribui la consolidarea competitivității economice.
Adaptarea capitalului uman la nevoile unei economii cu emisii nete zero, prin programe educaționale dedicate și mecanisme de recalificare și retenție a forței de muncă, este considerată esențială pentru funcționarea eficientă a pieței muncii.
Impactul costurilor tranziției energetice poate fi redus prin planificarea integrată a infrastructurii și prin politici care să abordeze explicit distribuția și sărăcia energetică, pentru menținerea sustenabilității sociale și a sprijinului public pentru tranziția energetică.
România și tranziția energetică: investiții și contribuția la țintele UE de decarbonizare
Pentru România, ținta UE de reducere a emisiilor cu 90% până în 2040 nu reprezintă un obiectiv suplimentar de ambiție, întrucât PNIESC și Strategia pe termen lung prevăd deja reduceri similare sau mai ridicate. Pe baza angajamentelor proprii, România poate contribui la atingerea țintei fără a apela la credite internaționale.
România are o poziție favorabilă față de alte state membre în atingerea țintelor de decarbonizare pentru 2030 și în contribuția la obiectivul UE pentru 2040.
România trebuie să investească aproximativ 21 mld. de euro până în 2030 pentru transformarea sistemului energetic, prin eliminarea treptată a cărbunelui și dezvoltarea de capacități eoliene, solare și nucleare, precum și prin electrificare, stocare și utilizarea gazelor pentru hidrogen și biometan.
Modernizarea rețelelor de transport și distribuție necesită 16–18 mld. de euro până în 2030, iar modelările europene arată că o planificare integrată ar putea genera economii de până la 500 mld. de euro în UE până în 2050.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
