Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a făcut istorie din foarte multe puncte de vedere, iar stilul său vestimentar, respectiv ținutele pe care le-a purtat mai ales în aparițiile sale oficiale, nu fac excepție.
Regina a trăit o viață dominată de reguli, iar codul vestimentar de la Curtea Regală este parte din acest arsenal compus dintr-o serie lungă de dos and don’ts, care mai de care mai rigide. Cu toate acestea, a reușit să își creeze o estetică emblematică ce a bifat elementele fundamentale oficiale, dar care i-a împlinit în același timp și preferințele personale în materie de modă, reușind să devină una dintre cele mai stilate regine la nivel mondial.
Spre deosebire de predecesorii săi care au idealizat moda propusă de creatori francezi de renume, un lucru remarcabil pe care l-a făcut regina a fost să opteze aproape exclusiv pentru creații ale designerilor britanici.
Rețeta sa stilistică a fost bazată pe apariții care reunesc în mod constant aceleași elemente. Ținutele monocromatice, respectiv cele compuse din piese în nuanțe diferite aparținând aceleiași culori, culorile vibrante, precum și umerii structurați alături de croiuri impecabile care celebrează tradiția și eleganța formală reprezentativă celor care fac parte din Familia Regală, creionează împreună laitmotivul garderobei sale.
Așa cum poate anticipați, subiectul alegerii ținutelor sale a fost precum celelalte alegeri, în mare parte o chestiune strategică. Prin urmare, scopul principal al culorilor electrice ale outfiturilor sale a fost în fapt axat pe dorința sa de a se asigura că nu petrece nicio clipă neremarcată, ea fiind o minionă oarecum ușor de pierdut într-o mulțime de personalități. Cu toate acestea, pornind de la simbolistica culorilor, în general, putem presupune că asocierile cromatice propuse în anumite situații nu au fost neapărat întâmplătoare, iar alegerea unui outfit într-o anume culoare a însemnat mai mult decât un simplu semnal de localizare.
Tot la capitolul constante strategice, regina a purtat timp de 50 de ani (!), în mod exclusiv, un număr restrâns de genți semnate Launer London. Pe lângă devotamentul demn de laude, foarte interesant de știut este că brațul pe care ținea geanta transmitea un mesaj ferm apropiaților săi. De cele mai multe ori era vorba despre nevoia de a fi salvată dintr-o discuție neplăcută, iar, în acest caz, ea purta geanta pe un anume braț și, astfel, semnala situația către cel desemnat ca salvator.
În ceea ce privește accesoriile omniprezente în aparițiile reginei, nu putem trece cu vedere pălăriile ca piesă centrală impusă nu doar de dress code-ul Curții Regale, dar și ca etalon personal.
Pălăriile pentru care a optat regina au fost deosebite și absolut mereu asortate în plan cromatic, precum și ca accente sau textură, cu ținuta per ansamblu.
Pe lângă acest detaliu ce marchează tușa sa personală, regina a ținut mereu cont și de regulile de bază ale proporțiilor corecte ale pălăriilor. Așadar, ea, fiind o minionă cu față rotundă, a optat întotdeauna, în mod corect, pentru pălării cu bor îngust și calotă înaltă, întrucât, astfel, atât chipul, cât și silueta ei păreau mai suple și mai alungite. Mai mult decât atât, conform regulilor, volumul pălăriilor alese influențează în mod direct și volumul din partea inferioară a vestimentației, lucru la care s-a conformat regina. În consecință, acestea au fost mereu rochii cu volum redus, însă – foarte important, cu o lungime ce nu urca mai sus de linia inferioară a genunchilor.
Mănușile sunt alt element nelipsit din ținutele reginei. Scopul lor era mai important decât eleganța efectivă acordată ținutei, acestea protejând-o de eventualul transfer de bacterii ce s-ar fi întâmplat inevitabil la o strângere de mâini.
Apoi, fiind o adeptă convinsă a rochiilor sau taioarelor cu fustă, în detrimentul deux piece-urilor cu pantaloni, regina a recurs mereu la dresuri în culoarea pielii sale. Deși nu este o rigoare impusă de codul vestimentar al Curții Regale, regina Elisabeta a II-a ținut cu sfințenie la acest element.
Un alt lucru ce ține mai mult de preferințele sale personale decât de reguli ferme este alegerea pantofilor, iar în cazul reginei, aceștia erau absolut întotdeauna pantofi închiși, cu o talpă plată sau cu un toc comod, cu o înălțime de până la 5 cm. În ceea ce privește bijuteriile, nelipsite și probabil cele mai emblematice piese în aparițiile sale, au fost mereu broșele masive, înnobilate cu pietre prețioase, colierele din perle, dar și tiarele spectaculoase – care erau obligatoriu de purtat în locul pălăriilor la ținutele de seară.
În ciuda ținutelor în culori neașteptat de îndrăznețe, per ansamblu, aparițiile reginei Elisabeta a II-a nu au sfidat neapărat codul vestimentar al regalității, iar, din acest motiv, specialiștii nu consideră stilul său ca fiind realmente ieșit din comun.
Însă un lucru este cert: ea nu a trecut niciodată neremarcată, iar evoluția sa în plan vestimentar, de-a lungul vieții, este sinonimă cu rafinamentul și eleganța atemporală.