Ela Crăciun, realizatoarea emisiunii „Numai de bine“ de la Antena 1, bloggeriță de succes și implicată în multe alte activități în social media este, fără îndoială, o femeie cu agenda săptămânală plină. Dar asta nu e tot. Ela este mamă pentru trei copii minunați, care cer și ei multă atenție. Oare cum e să ai pe cap toate acestea?
Când ai în față o femeie cu o carieră de succes, care este, pe deasupra, și mamă de trei copii, te întrebi imediat cum reușește să-și îndeplinească toate obligațiile cotidiene. Grea misie, fără îndoială! Și te mai întrebi cum arată o zi din viața ei. Prin urmare cum arată o zi din viața ta?
Aș spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Sunt foarte binecuvântată să am un program pe care să mi-l pot modela singură și atunci încerc să mă organizez și să prioritizez toate lucrurile pe care le am de făcut. Acesta este motivul pentru care am o agendă săptămânală în care trec ceea ce trebuie neapărat realizat, respectiv action planul pentru blog, pentru social media, campanii cu clienții cu care lucrez, bineînțeles și emisiunea mea ,,Numai de bine“. În principiu, începem ziua dimineața, alături de copii. De cele mai multe ori pe Alesia și Nicholas eu îi duc la școală, iar soțul meu îl duce pe Alex. Revin acasă și atunci abia începe momentul meu de relaxare, în care mă asigur că îmi beau apa cu lămâie dimineața, mănânc micul dejun, beau cafeaua, citesc… Dacă am o ședință foto însă sau trebuie să merg la serviciu și atunci coafura mea trebuie să fie impecabilă mă bucur de ritualul meu preferat. Umplu cada și mă bucur de o baie relaxantă cu spumă, ascult o meditație și aprind bețișoare parfumate. Acest moment încerc să îl am de două ori pe săptămână, maximum trei. Abia apoi începe ziua mea, la ora 12 și se poate termina la 19 sau în unele zile la ora 20.
Ce face Ela Crăciun când ajunge acasă după o zi plină la serviciu? Ritualul cinei.
De foarte multe ori recunosc că aș vrea atunci când ajung acasă să mă ascund undeva, unde să nu mă găsească nimeni, dacă a fost o zi obositoare. Bineînțeles că asta nu îmi iese și atunci trebuie să mă ocup de copii, de cină și tot ce mai poate fi rezolvat pe lângă. De obicei copiii au masa de seară în jur de ora 19.30. Încercăm pe cât posibil să ne așezăm cu toții la masă, însă nu reușim să facem asta decât de două ori pe săptămână. Cina este stabilită cumva dinainte, pentru că eu îmi fac meniul săptămânal și este aprobat cu Alesia, singura mai mofturoasă din casă. De gătit atunci când nu reușesc eu, mă ajută din fericire bona. O dată pe săptămână comandăm mâncare și atunci copiii aleg, iar în weekenduri ieșim aproape mereu în oraș.
Ce fac copiii după ce vin de la școală? Au și responsabilități casnice? Au un program strict fiecare, mai ales că au vârste atât de diferite?
Copiii nu au multe responsabilități casnice. Aici poate că am greșit că nu i-am responsabilizat mai mult. Nicholas este responsabil de jucăriile lui. În living și în camera lui de joacă
este datoria lui să le strângă după ce le-a folosit. Alesia și Alex sunt mai rebeli, însă chiar mă gândeam în această vacanță și că ar trebui să îi responsabilizez mai mult. Sunt, ca orice copil, împrăștiați și din comoditate preferă să își arunce mereu hainele în coșul de rufe, decât să le împacheteze și să le pună la loc. Consider că orice copil trebuie să știe să facă anumite lucruri în casă.
Ai făcut lecții cu cei mari sau i-ai lăsat să caute singuri rezolvări și soluții, iar apoi i-ai verificat?
Până să vină pandemia, mama a stat cu mine. Ea era stâlpul meu, ajutorul meu de bază. Ea gătea, ea organiza piața, făcea lecții cu Alex. L-a învățat așa, iar timp de foarte mulți ani el a depins de cineva să învețe și alături de care să își facă lecțiile. Cu Alesia nu am mai procedat la fel, asta și pentru că ea este foarte independentă. Vine la mine doar când are nevoie de ajutor și nu știe ceva. Nicholas vom vedea cum se va descurca, însă sper să fie și el independent și să se descurce singur. Temele și școala în general mi se pare că ar trebui să fie integral responsabilitatea copilului, desigur, sub atenta verificare a părinților.
Iată și o curiozitate personală: cum reușești în orele tale de muncă să te deconectezi de la grijile tale materne? Poate le dai o idee și altor mame, mai ales celor începătoare.
În principiu să știi că nu prea reușești. În momentul în care ai un copil, nu se spune degeaba că tot universul se schimbă și că se învârte totul în jurul copilului. Devin cele mai importante persoane din viața ta și atunci e normal să stai cu gândul la ele. Undeva pe fundal știu și eu în fiecare zi că la ora 13 trebuie să îl iau pe Nicholas de la grădiniță, iar la ora 17 pe Alesia de la școală. Nu ai cum să te deconectezi de la aceste griji zilnice, pe care ideal ar fi să le împarți cu partenerul. Mie îmi și place foarte mult ceea ce fac și atunci când muncesc și filmez nu pot fi oricum în mai multe locuri simultan.
O vorbă veche zice că unde crește unul, cresc și ceilalți. E chiar atât de simplu? Cum te împarți la trei?
Da, așa este. Unde crește unul cresc și ceilalți, însă nu este simplu absolut deloc. Copiii mei au nevoi diferite, au vârste diferite și atunci trebuie să ne împărțim cumva între trei programe diferite. Este foarte frumos, nu aș schimba absolut nimic. Crede-mă că eu dacă aș mai avea timp, aș mai face un copil. Îmi plac copiii foarte mult și parcă și tu ești mai tânăr atunci când ai copii prin preajmă. Mă gândesc cu groază că Alex împlinește 18 ani anul viitor, iar Alesia mă tot amenință că ea va studia în America. Este superb să ai casa plină de copii, însă este și costisitor, iar atunci când tragi linia, bucuria sufletească învinge mereu. Pentru mine, a avea copiii este cea mai mare realizare a mea.
Ce te uimește cel mai tare la copiii tăi?
Aș spune că personalitățile lor diferite. Sunt atât de diferiți, încât nu ai spune că sunt frați. La Alex mă uimește că este foarte muncitor și foarte determinat. Alesia are un suflet extraordinar de bun și are o inteligență emoțională ridicată, iar ea nu se lasă până nu obține ceea ce vrea. Nicho este mezinul familiei și este super drăgălaș. Mă uimește că vrea să își petreacă toată ziua în prezența mea.
O ultimă întrebare. Ai avut un moment în care mama Ela Crăciun a trebuit să opteze între carieră și copii? Cum ai găsit puterea să nu renunți la nimic din ceea ce ești azi?
În momentul în care îți dorești ceva din tot sufletul, nu cred că renunți. Nu, nu cred că am fost pusă în situația în care a trebuit să aleg, pentru că am avut ajutoare, pentru că am acceptat ajutorul și l-am și cerut: mama, soacra, bona și soțul mi-au fost cu toții mereu aproape. Au fost perioade și sunt și acum perioade în care mă frustrez că poate nu am fost mai mult timp alături de copiii mei, însă în același timp îmi dau seama că este nevoie de un echilibru. Atenție, nu toate femeile trebuie să aibă acest echilibru, depinde clar de obiectivele și prioritățile noastre. Dacă pentru mine cariera este foarte importantă, atunci trebuie să mă concentrez pe ea, pentru că, dacă nu o voi face, renunț practic la fericire. Sunt și mame pentru care profesia nu reprezintă o împlinire în viață și atunci își găsesc liniștea în creșterea copiilor. Putem să facem orice vrem noi, important este să ne simțim împliniți, nu obligați și frustrați că a fost nevoie să renunțăm la un aspect prioritar pentru noi. Atunci acel echilibru îl vom găsi numai cunoscându-ne pe noi, dezvoltându-ne personal și făcând lucruri pentru noi.
