În rândul acticviștilor există teama că sindicatele de crimă organizată implicate în traficul cu fildeș și corn de rinocer ar putea profita de haosul provocat de pandemie. „În primele două săptămâni din martie totul s-a închis. Nu mai există nimic, nu mai sunt turiști, parcurile naționale și instituțiile care le administrează au rămas fără venituri”, declară pentru Telegraph Tim Davenport, director al Wildlife Conservation Society. „Există două aspecte: primul este reducerea veniturilor acestor instituții, inclusiv a fondurilor pentru asigurarea respectării legii; celălalt aspect este prezența – simplul fapt că existau turiști în parcuri ducea la scăderea braconajului.”
Acești bani, administrați atât de organizații guvernamentale cât și de ONG-uri, au contribuit atât la creșterea nivelului de trai al localnicilor, cât și la bunăstarea unor specii sălbatice cum sunt elefanții din nordul Botswanei. Însă în decurs de câteva săptămâni, sursa de finanțare a dispărut după ce guvernele europene și cel nord-american le-au impus cetățenilor lor restricții de călătorie, iar țările africane, la rândul lor, au luat măsuri similare pentru a stopa răspândirea noului coronavirus.
„Fără turiști nu avem cu ce plăti patrulele, deci avem de-a face cu braconaj în creștere din două direcții: aceia care vânează ilegal pentru a avea ce mânca – și aici antilopele Impala sunt principalele vizate -, și apoi sunt cei care vânează pentru consum și pentru a vinde – iar aici rinocerul reprezintă cea mai profitabilă sursă de venituri, cum se întâmplă în Africa de Sud”, spune Pratik Patel, cofondator al African Wildlife Trust.
Blondie Leatham, directorul general al unei organizații conservare care activează în sudul Zimbabwe, spune că agenții săi de pază au ucis un braconier într-un schimb de focuri care a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute. „Există zone întinse care nu sunt patrulate, deci sigur braconajul va crește”, spune el. Pe de altă parte, oficialitățile din Kwa-Zulu Natal au declarat pentru Telegraph că braconajul este în scădere tocmai din cauza restricțiilor de deplasare.
Robert Mande, președintele Agenției Naționale de combatere a braconajului din Tanzania, spune că echipele sale se află deja pe teren, monitorizând punctele cunoscute ca fiind sensibile. Mande este sceptic cu privire la reapariția braconajului organizat, responsabil de măcelul dintre anii 2009 și 2014, când Tanzania și-a pierdut 60% din populația de elefanți.„Traficanții de fildeș erau organizați într-o rețea pe patru sau cinci niveluri. Cum noi am destructurat aceste rețele, mă îndoiesc că se vor putea reorganiza rapid, mai ales având în vedere restricțiile de circulație”, declară Mande, care admite că braconajul pentru consumul local de carne este o afacere diferită. „Mulți dintre localnicii care făceau bani frumoși din turism și-au pierdut acum sursa de venit, ceea ce le lasă ca singură opțiune de supraviețuire vânătoarea ilegală, pentru consumul propriu, dar și pentru comercializare”.
Unul dintre proiectele cele mai afectate este Rhino Fund Uganda, care desfășoară un program de reproducere în captivitate a rincocerilor, program finanțat în proporție de 90% din turism. Impactul asupra activității organizației și a comunității locale a fost imediat de când s-au introdus restricțiile de circulație. „Puterea de cumpărare în comunitate a fost anulată. În prima săptămână am avut doar câțiva braconieri în căutare de facoceri și gazele. E posibil ca lucrurile să ia amploare, depinde de cât va dura carantina”, declară directoarea Rhino Fund. Teama ei este că din lipsă de bani va fi nevoită să renunțe la pază și atunci braconierii nu vor mai fi împiedicați de nimeni să vâneze rinoceri.
Cei 30 de rinoceri albi sunt protejați de RFU printr-un sistem de supraveghere non-stop care presupune urmărirea efectivă a animalelor de către personalul organizației. 30% dintre aceștia au fost deja concediați iar cei 98 rămași pot fi păstrați până la sfârșitul lui aprilie, dacă apelurile organizației pentru strângere de fonduri vor rămâne fără răspuns.
Impactul pandemiei este diferit în țările africane. În Africa de Sud, agențiile de protejare a faunei sunt considerate servicii de importanță majoră pe perioada carantinei și finanțarea lor a fost protejată. În Zimbabwe însă, care deja se confruntă cu o criză economică profundă, aceste organizații nu sunt finanțate de la bugetul de stat, depinzând aproape total de veniturile din turism.
Cum turismul global nu-și va reveni prea curând, finanțarea acestor organizații devine o provocare pe termen lung. „În trecut ne-am confruntat cu conflicte politice care au blocat turismul pentru un an sau doi. De data aceasta însă sunt afectate toate sectoarele economice, nu doar turismul”, spune Winnie Kiiru, consilier tehnic la o organizație pannațională care se ocupă cu protejarea elefanților, înființată pentru a combate criza braconajului din anii 2000 și susținută financiar de 20 de state africane. „Avem nevoie de o schimbare de paradigmă în felul în care finanțăm activitatea de conservare și modul în care motivăm populația locală să se implice. Desigur, sursele de finanțare trebuie diversificate. Dar lucrul acesta nu e ușor de realizat câtă vreme singura sursă de venit a fost atâta timp turismul. Cred că trebuie să încurajăm un sentiment național, în care kenienii sprijină conservarea faunei pentru că este parte din moștenirea noastră culturală, din ceea ce suntem noi.”