Gabriel Bebeșelea este Dirijor Principal al Orchestrei Filarmonicii “George Enescu” din București, Director Artistic al Ansamblului și Festivalului Musica Ricercata, precum și Dirijor în Rezidență al Filarmonicii “Banatul” din Timișoara pe perioada Capitalei Europene a Culturii 2023.
Pe dirijorul Gabriel Bebeșelea îl vom putea urmări la „baghetă” în cadrul concertului Regal Caritabil – organizat pe 25 octombrie de către Fundația Regală Margareta a României, în prezența membrilor Familiei Regale a României – , care va aduce pe scena Ateneului Român și alte nume importante ale scenelor lirice europene, precum tenorul Ioan Hotea, sau mezzosoprana Martiniana Antonie. Alături de aceștia va fi Orchestra Romana de Tineret, considerată cea mai bună orchestră din țară din ultimii ani. În așteptarea prestigiosului eveniment, Gabriel Bebeșelea a avut amabilitatea de a răspunde câtorva întrebări.
FORBES: Aveți o carieră internațională vibrantă și sunteți invitat la pupitrul orchestrelor consacrate. Cum v-a fost parcursul până aici și ce a contribuit – talentul, munca susținută, întâlniri favorabile cu mentori, cu profesori etc?
GABRIEL BEBEȘELEA: Cred că toate elementele de mai sus, dublate de o curiozitate acerbă. În primul rând, talentul fără o muncă determinată nu e niciodată destul. Cred foarte mult în conceptul enescian de a te odihni de la muncă prin a munci altceva. Dar, de fapt, mă consider norocos și privilegiat că profesia mea coincide cu cea mai mare pasiune a mea, așa că nu resimt studiul sau repetițiile ca fiind o muncă, oricât de multe ore din zi ar dura. Apoi, talentul coroborat cu munca nu conduce nicăieri dacă nu există cine să te ghideze, cine să te sfătuiască și fără modele. Din nou mă consider privilegiat pentru faptul că am avut șansa să întâlnesc și să lucrez cu mari muzicieni care mi-au schimbat nu doar parcursul artistic, dar uneori chiar și viața.
La 36 de ani sunteți un reputat dirijor. Care ar fi sfatul pe care l-ați transmite unui tânăr artist talentat dornic a atinge performanțe remarcabile și care sunt ”pilonii” principali pe care s-ar putea sprijini în acest traseu?
Mai demult sfatul meu pentru tinerii artiști era să fie curioși și să caute cât mai mult. În ultimul timp realizez că altceva e mai important: să iubească arta. Dacă ești pasionat, chiar îndrăgostit de arta pe care o faci, nu poți să nu fii curios; acest lucru vine la pachet. Și e foarte simplu să afle dacă sunt cu adevărat îndrăgostiți de arta pe care o practică. Dacă simt că nu pot trăi fără să deschidă o partitură, fără să se uite la un tablou sau o fotografie, fără să caute un sunet, o culoare, o imagine, o piesă de teatru, o carte despre un concept sonor sau vizual, atunci au cel mai important element – iubirea față de artă.
Cum reușiți să vă mențineți motivația de a oferi excelență prin tot ceea ce faceți și cum reușiți să dați mai departe și altora din această energie?
Exact prin ceea ce am enunțat mai sus – sunt îndrăgostit de ceea ce fac și mă consider privilegiat pentru faptul că am șansa ca zilnic să fac ceea ce mă pasionează cel mai mult. În cazul meu, acesta e combustibilul care mă duce mai departe, indiferent de cele ce se întâmplă în afara sălii de concerte.
Sunteți cunoscut pentru dedicarea în cercetarea și redescoperirea muzicii și sunteți cel care a adus la lumină, prin formarea ansamblul Musica Ricercata și conducerea Festivalului de la Sibiu, mai multe capodopere muzicale uitate sau neglijate. Ce ne puteți împărtăși despre acest proiect?
Acest proiect a pornit tocmai din curiozitate, care a condus spre nenumărate căutări, iar determinarea căutărilor a condus de foarte multe ori spre descoperiri. Există veșnica întrebare, dacă drumul e mai important decât destinația. Nu știu dacă e mai important, dar pot să spun că e absolut fascinant. Musica Ricercata este, de fapt, platforma prin care acele descoperiri din arhive și biblioteci ajung în fața publicului, adică își încheie călătoria și ajung la destinatar. Ultimul exemplu se datorează Festivalului George Enescu, căruia îi sunt recunoscător pentru faptul că ne-a oferit șansa de a prezenta, alături de muzicienii din Musica Ricercata, marele tenor Lawrence Brownlee, soprana Rodica Vica și baritonul Mihail Dogotari, una din descoperirile cele mai apropiate de sufletul meu – prezentarea în premieră modernă, după 211 ani de liniște, a unor fragmente din opera La foresta d’Hermanstad, compusă de Valentino Fioravanti la Napoli și a cărei acțiune se petrece la Sibiu.
Alături de colegii mei, vara aceasta, am reușit să celebrăm centenarul imensului compozitor György Ligeti, născut la Târnăveni, printr-o ediție de festival dedicată lui. De la Ligeti am preluat și titlul proiectului, Musica Ricercata (muzică cercetată, în traducere) fiind titlul unei lucrări pentru pian compuse de acesta. În acest moment, în prelungirea acestei ediții, pregătim o surpriză pe care o să o devoalăm la momentul oportun.
Cât de bine credeți că suntem reprezentați ca țară la nivel internațional în domeniul muzicii clasice și care este impactul pentru România al acestei reprezentări?
Aici e o discuție extrem de amplă și complexă. Suntem foarte bine reprezentați, pentru că nenumărate orchestre mari din lume au muzicieni români. Ba mai mult, o mulțime de orchestre de top au concertmaiștri români, așadar aprecierea lor este foarte clară. Dar ar fi un și mai mare câștig pentru România dacă toți acești muzicieni ar fi aduși să susțină cursuri sau să cânte alături de orchestrele românești pentru a oferi mai departe experiența acumulată în vasta și consistenta lor carieră la cel mai înalt nivel. Cred că am putea „profita” mult mai mult de faptul că există atât de mulți muzicieni români în vârful muzicii clasice și toți sunt dornici să ofere din experiențele lor.
Cu generozitate ați acceptat invitația de a dirija pentru a treia oară în cadrul Concertului Regal Caritabil organizat de Fundația Regală Margareta a României, care va avea loc pe 25 octombrie, la Ateneul Român. Ce vă motivează să dăruiți timp și energie acestui concert caritabil de referință, prin care Fundația sprijină anual zeci de tineri artiști fără posibilități materiale?
Întotdeauna am fost foarte preocupat să dau înapoi ceea ce am acumulat. Motivația mea principală e faptul că am văzut cu ochii mei vieți schimbate și artiști care și-au găsit drumul după discuții sau dacă au fost doar direcționați bine. Drumul l-au parcurs ei, bineînțeles, dar direcția a fost insuflată. Sunt foarte recunoscător că există o fundație preocupată și de viitorul artistic al României și sper cât mai mulți oameni să înțeleagă cât de important de acest demers.
La Concertul Regal din acest an va urca pe scena Ateneului Român și mezzosoprana Martiniana Antonie, care, în anul 2016, pe când era bursieră în cadrul programului Tinere Talente al Fundației Regale, v-a întâlnit în cadrul unui mentorat, i-ați vorbit pentru prima dată despre Academia Rossiniana din Pesaro și ați impulsionat-o să aplice pentru ediția anului următor. Acolo și-a făcut debutul operistic absolut. Cât de important este un mentor în modelarea carierei unui artist? Dumneavoastră cum îi sprijiniți, încurajați, impulsionați pe tinerii aflați la început de drum?
Unul din mentorii mei, Alberto Zedda, a fost directorul artistic și fondatorul Festivalului și Academiei Rossiniene, așa că la rându-mi am oferit mai departe ceea ce am învățat, fiind foarte firesc să-i fac Martinianei Antonie acea recomandare. Meritul este al ei pentru faptul că a fost pregătită în a fructifica toate șansele și mă bucur foarte mult că în urma acestora o să fim parteneri de scenă în cadrul Concertului Regal din acest an. În Martiniana Antonie publicul va avea în față exemplul perfect pentru succesul programelor Fundației Regale Margareta a României și sper ca acesta să fie un imbold în susținerea programelor, dovedindu-și necesitatea și succesul.
Cum credeți că pot oamenii să susțină în România tinerii talentați cu posibilități financiare reduse pentru a-și îndeplini visul artistic?
Una din modalități e de a susține în orice formă programele Fundației Regale Margareta a României, având deja exemple concrete ale reușitelor bursierilor. Din fericire există aceste programe care direcționează și susțin cei mai talentați și muncitori tineri artiști români. Mai există o modalitate general valabilă – să meargă la concerte, recitaluri, teatru, expoziții, vernisaje etc. Plătind biletul, susțin creatorii de artă, în totalitatea lor. Actul de cultură, a nu se confunda cu divertismentul, e atunci când mergi în sala de concerte, teatru sau muzeu și trăiești activ acel eveniment.
Foto: Ionuț Macri / Amelie Losier / FRMR