FacebookTwitterLinkedIn

Când îl întrebi de ce s-ar (re)conecta românii la un sistem centralizat de furnizare a energiei termice, Adrian Bodea, președintele companiei Adrem Invest, pe care o deține alături de fratele său Corneliu, aduce în discuție exemplul centralei în cogenerare construită la Suceava. „Am plecat de la zero și am construit o centrală modernă, care asigură încălzirea unui oraș de dimensiune medie. Sunt circa 24.000-25.000 de apartamente care au rămas la sistemul centralizat”, explică Adrian Bodea.

O astfel de investiție – realizată de Adrem Invest (48,98% din acțiunile companiei de proiect) împreună cu RZ Rumanien Beteiligungs GMBH din Austria (25,51%) și Bio Electrica Transilvania (25,51%) – pare a fi o decizie riscantă, în condițiile în care sistemul centralizat de furnizare a energiei termice este într-o situație deloc roz, atât din punct de vedere economic, cât și al imaginii.

„În 2002, conform datelor recensământului, 2,5 milioane de locuinţe foloseau ca sursă de apă caldă şi căldură CET-urile. În acest moment doar aproximativ 1,39 milioane de locuinţe mai sunt branşate în întreaga ţară”, declara, la finalul anului trecut, Cătălin Drăguleanu, Country Sales and Operation Manager Ariston Thermo România, companie ce comercializează centrale de apartament.

Explicația pentru această stare de fapt rezidă în evoluția dezastruoasă a companiilor de stat care s-au ocupat, pe rând, de încălzirea locuințelor. După 1989, rețeaua de CET-uri (centrale electrice de termoficare) construite în vremea comuniștilor era administrată de Regia Autonomă de Electricitate (RENEL), companie de stat înființată în 1990 în locul departamentului Energiei Electrice și Termice, fostul Minister al Energiei Electrice din perioada comunistă. În 1998, RENEL este „spartă” în Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN) și Compania Națională de Energie Electrică (CONEL).

Aceasta din urmă avea în componență trei filiale: Termoelectrica S.A. (producerea de energie electrică și termică în CET-uri), Hidroelectrica S.A. (producerea de energie electrică în hidrocentrale) și Electrica S.A. (distribuția și furnizarea energiei electrice). CONEL nu a avut o viață prea lungă, pentru că în anul 2000 a dispărut, divizându-se în Termoelectrica, Hidroelectrica, Electrica și Transelectrica, cu rol de operator de transport și sistem, cu filiala OPCOM S.A.

În anul 2000, Termoelectrica avea aproape 30.000 de salariaţi şi 19 sucursale: Arad, Bacău, Borzeşti Oneşti, Braşov, Brăila Chişcani, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Deva, Iaşi, Mureş, Oradea, Paroşeni, Piteşti, Ploieşti, Rovinari, Suceava, Timişoara şi Turceni. În decurs de zece ani, Termoelectrica a fost supusă unor noi procese de divizare, prin care s-au creat complexurile energetice din Oltenia și alte companii. Termoelectrica și-a pierdut astfel o mare partie din patrimoniu, iar în 2012 mai avea doar trei grupuri energetice  în exploatare. „În ultimii ani, SC Termoelectrica S.A. a retras definitiv din exploatare/a casat șapte grupuri energetice”, se arată într-un document al companiei din iunie 2012. Cert este că, în aprilie 2013, activele Termoelectrica aveau o valoare de aproape 553 de milioane de lei și datorii de 331 de milioane de lei, în condițiile în care societatea a beneficiat, de-a lungul vremii, de mai multe ștergeri de sume de bani datorate. Termoelectrica este în procedură de lichidare și dizolvare voluntară din aprilie 2013.

Unele dintre CET-uri au ajuns, de-a lungul vremii,  în gestiunea autorităților locale, însă, de cele mai multe ori, mișcarea nu a fost una de succes. „Toate aceste active au fost mutate sub autoritățile locale, care nu erau pregătite tehnic, financiar, logistic să preia această activitate. Au fost și cazuri de succes, dar în multe din zonele pe care le-am vizitat în speranța de a găsi locuri în care să facem investiții, autoritatea locală nu a fost pregătită corect ca să preia aceste active”, spune Adrian Bodea. „Spre deosebire de alte entități trecute la autoritățile locale, precum școli sau licee, termocentralele au nevoie de programe ample de modernizare, de rezolvare a problemelor de mediu, care sunt complicate nu numai din punct de vedere financiar, ci și tehnic; au nevoie de strategie, adică de o evaluare spre ce vrei să mergi în cazul concret al fiecărui oraș, care este soluția rentabilă de încălzire.”

În Suceava, soluția adoptată de autorități, care au investit 20 de milioane de euro pentru reabilitarea a 50% din rețeaua de transport și distribuție a agentului termic, a fost atragerea unor investitori care să construiască un CET privat, întrucât cel de stat era deja în insolvență.

Astfel, în noiembrie anul trecut, a început să funcționeze centrala de cogenerare (energie electrică și termică) dezvoltată de Adrem Invest și partenerii săi în urma unei investiții de 92 de milioane de euro, finanțată în proprție de 70% de Raiffeisen Bank International AG.

„Furnizăm din noiembrie agent termic și de câteva săptămâni furnizăm și energie electrică, deocamdată în teste. În urma încheierii testelor cu succes, urmează să primim autorizarea finală și apoi putem obține 3 certificate verzi, ceea ce ne permite să intrăm într-o funcționare financiară normală”, spune Adrian Bodea. „Noi acum practic sponsorizăm livrarea de energie termică, a fost prins în planul de business. Am avut o parte din capitalul de lucru destinată de către bancă de la început acestei perioade de funcționare numai în livrare de energie termică, unde se pierd bani. Recuperarea investiției vine din energia electrică, acesta este principiul, să livrezi energie electrică pentru a putea furniza un preț acceptabil la cea termică.”

Și pentru că a venit vorba despre energia electrică, trebuie spus că și marii jucători din domeniul energiei acordă o importanță deosebită cogenerării. Spre exemplu, compania Petrom a produs anul trecut, prin centrala de la Brazi, o cantitate de 2,9 TWh de energie electrică, ceea ce reprezintă 5% din totalul produs în 2013 în România. Restul mixului de energie electrică a provenit anul trecut de din surse regenerabile (6%), gaz (15%), surse nucleare (20%), cărbune (30%, în scădere față de 2012, când a reprezentat 41%) și hidro (26%).

„Prețurile au avut o evoluție descendentă, cauzată și de diminuarea cererii, dar foarte mult de schimbările de structură a pieței de electricitate și aici mă refer la oferta mare din partea hidro și creșterea în ritm accelerat a  capacității și furnizărilor din surse regenerabile, atât eoliene, cât și solare”, a declarat Mariana Gheorghe, CEO al companiei OMV Petrom. Rolul centralei de la Brazi, care folosește gaze pentru a produce electricitate (o parte din producție merge spre uzul rafinăriei Petrobrazi), este important atât prin capacitatea de producție, cât și prin flexibilitatea sa. Astfel, centrala poate fi pornită rapid în cazul în care apare nevoia subită de echilibrare a sistemului energetic național, în condițiile în care energia provenită din surse regenerabile precum turbinele eoliene sau hidro este supusă capriciilor vremii – nu produc energie dacă nu bate vântul sau dacă este secetă.

Așadar, centralele în cogenerare au atât un impact social, cât și unul economic. Și totuși, de ce s-ar întoarce românii spre un sistem centralizat? „Am și eu o centrală de apartament și costurile sunt reduse față de gigacaloria la care plătești și pierderi. Atâta vreme cât sistemul centralizat nu va fi eficientizat, centrala de apartament va fi o soluție bună”, spune Adrian Bodea, precizând însă că un sistem centralizat modern poate însemna, în condiții de eficiență, un cost mai mic pentru consumator față de centrala de apartament.  „Alimentarea fiecărui apartament cu gaze pentru centrale nu este o soluție economică și tehnică de dorit, atâta vreme cât ai un sistem de încălzire centralizat care a fost dezvoltat și care poate fi modernizat, iar energia termică este livrată la un preț care să concureze cu cel al gazului de acum. Noi livrăm probabil cea mai ieftină gigacalorie din țară, la un preț de 116 lei.”

Adrian Bodea spune că ar vrea să repete experiența de la Suceava și în alte orașe, dar că întâmpină anumite greutăți.  „Din păcate orașele mari, care ar avea cea mai multă nevoie de această soluție, nu sunt foarte deschise acestui tip de investiții. Evident, nu vom putea construi centrale pe biomasă peste tot, în Suceava este un mediu propice, pentru că acolo se exploatează foarte mult lemn. În alte orașe sunt soluții mixte, în care să îmbini și energia regenerabilă și soluții clasice cu combustibili fosili. Și la Suceava avem și boilere cu gaz. Este nevoie ca autoritățile locale să fie deschise față de  negocierea cu firme care pot să ofere aceste soluții, printre care ne numărăm și noi. Piața e deschisă, depinde însă de autorități”, precizează antreprenorul, subliniind că în noile sisteme centralizate  nu pot fi realizate folosindu-se vechile CET-uri, pentru că „sistemul centralizat existent este ca gunoiul pe care-l ascunzi sub covor și la un moment dat începe să miroasă”.

Aflați ce alte articole mai cuprinde ediția specială “Energia anului 2014”.

Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.