Tabloul „Betonte Ecken” de Wassily Kandinsky, cumpărat în urma unei licitații organizate de Fundația Solomon R. Guggenheim în 1964 pentru aproximativ 62.000 de dolari, este estimat astăzi la între 60 și 80 de milioane de dolari și urmează să fie scos din nou la vânzare de casa Christie’s.
La mijlocul anilor ’60, administratorii colecției Guggenheim se confruntau cu o situație neobișnuită: dețineau prea multe opere ale artistului rus. Solomon R. Guggenheim fusese unul dintre cei mai importanți susținători ai lui Kandinsky, iar fundația acumulase aproximativ 170 de lucrări ale pionierului abstracționismului, o concentrare fără precedent pentru un singur muzeu.
În 1964, conducerea instituției a decis să scoată la licitație 50 dintre aceste picturi. Motivația nu era financiară, ci una practică. Spațiul de expunere era limitat, iar numeroase lucrări riscau să rămână permanent în depozite, departe de privirea publicului. În viziunea administratorilor, arta trebuia să circule și să fie văzută, nu ascunsă în arhive. Decizia a fost prezentată la vremea respectivă ca un gest responsabil față de patrimoniul artistic. Nimeni nu putea anticipa însă dimensiunea pe care urma să o capete piața internațională a artei în deceniile următoare și nici creșterea exponențială a valorii lucrărilor lui Kandinsky.
Licitația organizată la Londra a generat în total aproximativ 1,5 milioane de dolari, o sumă considerabilă pentru epocă. Multe dintre picturile vândute atunci au reapărut ulterior pe piață, fiecare tranzacție confirmând ascensiunea spectaculoasă a interesului colecționarilor pentru opera artistului. Cea mai impresionantă poveste este cea a tabloului „Betonte Ecken”. Achiziționat în 1964 de un comerciant de artă din New York pentru echivalentul a aproximativ 62.000 de dolari, acesta este astăzi considerat unul dintre cele mai importante exemple ale perioadei de maturitate artistică a lui Kandinsky. Chiar și ajustată la inflație, valoarea istorică a achiziției pălește în fața estimării actuale.
Specialiștii Christie’s sunt convinși că lucrarea va stabili un nou record pentru artist. Mai mult decât atât, existența unei garanții financiare care depășește deja recordul precedent sugerează că rezultatul licitației este aproape sigur să rescrie istoria pieței dedicate lui Kandinsky. Creșterea valorii sale reflectă schimbarea statutului artistului în canonul artei moderne. Dacă în anii ’60 Kandinsky era deja respectat și studiat, astăzi este privit drept una dintre figurile fundamentale ale abstracției, iar lucrările sale majore sunt considerate repere esențiale în evoluția artei secolului XX.
Realizat între decembrie 1922 și ianuarie 1923, „Betonte Ecken” aparține unei perioade decisive din cariera pictorului. După șapte ani petrecuți în Rusia, Kandinsky revenise în Germania, unde acceptase invitația de a preda la celebra școală Bauhaus din Weimar, unul dintre cele mai influente centre creative ale modernismului european.Viziunile sale artistice intrau tot mai des în conflict cu ideologia regimului sovietic, care privea cu suspiciune experimentele abstracte. În Germania, artistul avea să găsească mediul intelectual necesar pentru aprofundarea cercetărilor sale privind relația dintre culoare, formă și expresia spirituală. Tabloul sintetizează perfect această etapă creativă. Formele geometrice, liniile energice și cromatica atent orchestrată demonstrează preocuparea lui Kandinsky pentru construcția unei gramatici vizuale autonome, capabile să transmită emoții fără a recurge la reprezentarea lumii reale. Influența muzicii, esențială în opera sa, este de asemenea evidentă. Kandinsky considera că pictura și muzica împărtășesc aceleași mecanisme de armonie și tensiune. În „Betonte Ecken”, elementele compoziționale funcționează asemenea instrumentelor unei orchestre, generând un echilibru între energie și ordine. Dimensiunile lucrării contribuie și ele la importanța sa. Realizată pe o pânză pătrată de peste 1,3 metri pe fiecare latură, pictura este neobișnuit de mare pentru standardele artistului. Prezența sa monumentală amplifică impactul vizual și accentuează complexitatea relațiilor dintre formele geometrice. Raritatea operelor disponibile pe piață reprezintă un alt factor major al aprecierii valorii.
Foto: Christie’s
