Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte, numai faptele îi deosebesc, îmi spunea, de curând, un prieten într-o discuție legată de puterea cuvintelor.
Tiparele sau modelele noastre de gândire se exprimă și prin cuvintele pe care noi le folosim. Cuvintele ne urmăresc peste tot și folosim cuvintele, uneori, nefiind conștienți de puterea magică a acestora. Cuvintele au forță de a crea sau de a distruge, fiind unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le are ființa umană.
Cuvântul poate fi folositor, motivator, înălțător, dar poate și ridica obstacole în dezvoltarea noastră, poate inhiba și dezorienta. Este obligatoriu să respectăm cuvintele, pentru că ele ne pot defini caracterul, dar și traseul existențial. „Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preț. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te ține sub puterea lui”, spunea un mare gânditor.
Ce este un cuvânt? Este o rachetă care parcurge spațiul și care, în trecerea sa, declanșează forțe, stimulează entități și provoacă efecte ireparabile. Evident, dacă am putea remedia imediat cuvintele urâte, nu s-ar produce stricăciuni: dar cu cât lăsăm să treacă timpul, cu atât cuvintele capătă efect distructiv. Sunt cuvinte ca rănile, cuvinte ca aerul. Cuvintele pot ucide, cuvintele pot salva. Într-un cuvânt, poți ridica până la ceruri.
Într-un cuvânt, poți salva o viață sau poți vinde, trăda și cumpăra. Toată viața noastră este formată din comunicare și, din păcate, se întâmplă ca oamenii să nu se gândească la puterea și energia cuvintelor rostite.
Există multe povești cu tâlc care evidențiază importanța cuvântului în viața noastră. Mi se pare fermecătoare următoarea: Un grup de broaște țopăia odată prin pădure și două dintre ele au căzut într-o groapă foarte adâncă. Toate celelalte broaște s-au adunat la marginea gropii și au privit în jos. „Prieteni – au țipat ele –, groapa este foarte adâncă, nu știm cum veți putea ieși din ea”. Cele două broaște au început să sară cu toată forța lor, încercând să iasă din groapă. Celelalte broaşte de la suprafață spuneau: „Oh, Doamne, e prea adâncă! Ar trebui să vă opriți din încercări; este prea departe marginea de sus!”. Cele două broaște au continuat să încerce și s-au lovit de pereții găurii în încercările lor. Broaștele de sus de-abia mai puteau să privească. Ele țipau: „Vă rugăm, opriți-vă! Vă răniți degeaba! Nu are rost!”. În final, una dintre broaște a fost atentă la ce spuneau celelalte și a cedat. S-a așezat deznădăjduită și deprimată. Dar cealaltă broască a continuat să sară cât de mult putea, până când a reușit un salt uriaș și a ieșit.
Celelalte broaște s-au adunat în jurul ei și au întrebat-o: „Nu ne-ai auzit spunându-ți să renunți?”. Broasca a răspuns: „Sunt cam surdă. Credeam că mă încurajați”.
Poți dărâma un oraș, arde o carte, zgâria o marmură: nu poți șterge urma unui cuvânt într-un creier. Un băiețel năzdrăvan era convins că nu este bun de nimic. Era des certat pentru obrăznicie, zilnic apostrofat, și micuțul nu-și dorea să se schimbe, pentru că nu avea nimic de dovedit. Într-o zi, la ora de limba română, profesorul a adresat o întrebare clasei, tânărul nostru a răspuns, iar răspunsul lui nu a fost doar corect, ci și frumos expus.
Profesorul de limba română i-a zâmbit și i-a răspuns, într-o moldovenească dulce ca graiul lui Creangă: „Dumneata ai vorbit și s-a făcut liniște!”. Aprecierea primită în fața întregii clase i-a schimbat băiețelului nostru destinul. I-a dat încredere în el însuși, în forța intelectuală pe care o avea, i-a insuflat convingerea că poate reuși orice își pune în gând.
Ani mai târziu, acel băiețel a devenit mai întâi un lector apreciat al Facultății de Arhitectură din București și ulterior avocat, parcursul său academic și profesional remarcabil fiind rezultatul acelor cuvinte de încurajare rostite într-o dimineață oarecare de un profesor de limba română cu suflet curat și minte limpede. Cuvintele de bine, uneori scurte și frumos rostite, au ecouri infinite.
Pentru fericirea personală este necesar să-ți controlezi fiecare cuvânt și fiecare faptă, căci există cuvinte care lovesc mai puternic decât bătaia și mulți sunt aceia care înjunghie cu limba mai rău decât cu pumnalul. „Dacă oamenii ar înțelege mai bine pericolele pe care le aduce folosirea anumitor cuvinte, atunci dicționarele, în vitrinele librăriilor, ar avea o bandă roșie: Exploziv! A se mânui cu grijă” (Andre Maurois).
Fii generos cu cuvintele de dragoste și afecțiune. Abține-te să critici sau să vorbești urât. Laudă cu măsură, motivează permanent. Încurajează și consolidează cu o vorbă bună încrederea de sine. Și dacă nu ai ceva bun de zis, mai bine taci!