Când se înrăutățesc condițiile financiare, piața pune sub presiune bilanțurile majorității companiilor și tentează executivii să apeleze la diverse metode pentru a răspunde previziunilor de pe Wall Street. Aceasta se poate întâmpla des atunci când lichiditățile sunt greu de găsit – de exemplu, după un declin mai lung al pieței de capital sau după o creștere enormă a costurilor împrumuturilor.
Riscul de fraudă crește pentru că după ani de lichidități disponibile la discreție, acum dolarul este relativ secat. Lichiditățile și finanțarea sunt dificil de găsit și jucătorii din piețele financiare devin însetați. Federal Reserve a crescut dobânzile pentru a combate inflația, ceea ce prin definiție este țintit să reducă lichiditățile din economie. Împrumuturile au devenit mult mai scumpe și companiile trebuie să se gândească de două ori înainte de a adăuga orice tip de datorie în operațiunile lor. Piața acțiunilor a căzut, ceea ce înseamnă că și investitorii sunt mai precauți sau cer proporție mai mare din afacere în schimbul finanțării. Costul crescut al materiilor prime reduce semnificativ vânzările.
În tot acest context clienții devin speriați și profiturile se restrâng. Companiile din S&P 500 se estimează că vor înregistra o scădere de 5% în câștiguri pentru trimestrul al patrulea al anului 2022, potrivit Fact Set, iar aceasta va fi primul declin în profiturile corporațiilor de la începutul pandemiei. Numărul companiilor care raportează câștiguri mai mari decât estimările Wall Street este deja cu 10% mai puține decât media ultimilor cinci ani. Sunt mult mai multe astfel de semne urâte, cum ar fi faptul că profiturile au fost în declin pentru cel de-al șaselea trimestru la rând, iar creșterea veniturilor este cea mai mică din 2020.
Condițiile acestei secete financiare formează ușor ceea ce finanțiștii numesc “triunghiul fraudei” – adică un moment în care un motiv sau o anume presiune creează condițiile sub care frauda se întâlnește cu oportunitatea și cu raționalitatea deciziei. În acest moment presiunea asupra executivilor este fie să livreze rezultate pentru a putea să își primească bonusurile, ceea ce este deseori în conexiune cu prețul acțiunilor unei companii pe Wall Street, fie să livreze pentru a-și păstra pozițiile.
Forbes USA notează că executivii s-au obișnuit cu acțiunile în creștere pe burse. Ultima decadă, și mai ales anii de pandemie, au ajutat bursele să atingă vârfuri stupide, iar investitorii infuzau bani în idei la fel de stupide – într-o pleiadă de listări neprofitabile și de proclamări că “de data asta este diferit.”
Ratele dobânzilor nu sunt singurul motiv al secetei în care ne aflăm. Suntem într-o bulă, iar când aceasta se va sparge banii vor dispărea de peste tot din piață. Așa s-a întâmplat in bula dot-com de la finalul anilor 1990 și începutul anilor 2000, când colonizarea inițială a internetului a determinat o adevărată frenezie a pieței. În 1999, companii care nu aveau nici clienți și nici venituri ajunseseră să se listeze. Nebunia a atins un vârf când AOL și Time Warner au fuzionat în anul 2000, iar prețul a fost de $164 de miliarde. Acum aceasta este considerată una dintre cele mai proaste fuziuni din istoria Wall Street.
Spargerea bulei dot-com, ca a oricărei alte bule, a stors banii din piață și companiile s-au prăbușit – cam cum s-a întâmplat recent cu FTX.
Există și fraude care trec nedetectate, însă care devin vizibile imediat ce piața intră în secetă. Acesta este momentul când Forbes estimează că vor apărea companii care trec prin “crize subite care nu au fost subite deloc,” potrivit lui Francine McKenna, profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania și autorul blogului pe teme de contabilitate The Dig.
Avertizarea autorităților și a pieței pentru a-și ascuți antenele și pentru a detecta fraudele vine, potrivit McKenna, într-un moment istoric și financiar care întrunește toate condițiile notate până acum în manuale și în toate studiile de caz faimoase.
