OUG 130/2021, apărută la finalul anului trecut, a reintrodus, în Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, incriminarea faptei de reținere și neplată a anumitor impozite și contribuții. „Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexă la prezenta lege”, se arată în actul normativ, măsură ce va fi aplicată de la 1 martie 2022.
“Ca să înțelegem ce înseamnă această modificare legislativă, trebuie să facem distincția dintre ipotezele majore pe care ea le vizează. (…) Avem de-a face cu impozite și contribuții care sunt reținute la sursă, și pe de altă parte avem de-a face cu impozite care sunt încasate de către anumite categorii de persoane, cum ar fi notarii publici”, a declarat Dan Dascălu, Partener și Liderul departamentelor de Litigii şi Relaţii de muncă ale D&B David şi Baias, societatea de avocatură corespondentă PwC în România.
Filosofia pe care o aduce acest text, din perspectivă pur economică și juridică, nu este criticabilă, mai spune el, pentru că, la finalul zilei “se contabilizează în planul drepturilor persoanelor”. Adică, dacă contribuțiile sociale care nu au fost plătite, deși au fost reținute din salariul angajaților, cei din urmă nu vor putea beneficia de vechime la pensie, iar când merg la spital nu vor beneficia de contribuția de asigurări de sănătate. “Deci există niște fundamente. Dar trebuie să avem grijă cum operăm aceste noțiuni”.
Incriminarea reținerii și neplății dărilor la stat a fost introdusă cu câțiva ani în urmă, însă a fost eliminată în 2015, după ce Curtea Constituțională a României a stabilit că prevederea era neconstituțională. Curtea a constatat că Legea evaziunii nu definea noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, deci norma care incrimina infracțiunea nu întrunea condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate, încălcând prevederile constituționale. “Faptul că Guvernul României a ales să pună accent pe încasarea prioritară a acestor sume, prin introducerea de sancțiuni penale, este cu evidență o chestiune de politică legislativă. Din punct de vedere tehnic, nu trebuie să confundăm din perspectiva juridică și economică, există conceptual vorbind o diferență fundamentală în a fi platitor, când eu plătesc banii pe care altcineva îi datorează, și ipoteza propriilor datorii”, conchide Dan Dascălu.
