Răspunsul scurt este: „greu”. Varianta extinsă o puteți afla după ce citiți cele peste 8.000 de caractere rezultate în urma discuției cu arhitecta Raluca Șoaită, fondatoarea Tesseract Architecture.
Proiectarea unui spital de dimensiuni mari poate dura și câțiva ani. Dar s-au schimbat multe față de acum 10 ani în sistemul medical românesc, când a vorbi despre culori, sunete și umanizare ca aspecte esențiale în construcția spitalelor era privit cu o superioritate provenită din ignoranță.
Raluca Șoaită, fondatoarea Tesseract Architecture, își amintește reacția simplistă a unui domn cu experiență în domeniul medical în timpul prezentării unui proiect de arhitectură: „Spitalele sunt mașinării tehnice, ce experiență ai tu, să vii să vorbești despre culori și muzică?” Iar ea a răspuns: „Experiență de pacient și însoțitor, pe de o parte, și de arhitect, pe de altă parte”. Doar astfel poți adresa ambele aspecte în proiectare: cel tehnic și cel emoțional.
Raluca Șoaită este cea care și-a pus semnătura pe spitale de talie mare precum cel de la Marie Curie, ridicat cu fondurile organizației „Dăruiește Viață”, Spitalului Județean din Sibiu sau Spitalului Județean din Focșani, alături de multe alte proiecte mai mici sau mai mari, de stat sau private. Unele sunt încă în stadiul de avizare, altele au început construcția, iar câteva s-au și finalizat.
Dar drumul de la schiță până la clădiri în care forfotește lume, pacienți, fiecare cu durerea lui, medici și asistente, îngrijitori, aparținători și furnizori de diverse servicii, este foarte lung. Un lucru este cert: pentru fiecare proiect semnat de Raluca Șoaită se vorbește despre umanizare.
„Azi, sunt bucuroasă că și alții menționează acest aspect și că, uneori, îl regăsești și în temele de proiectare, ca solicitare din partea beneficiarilor. Înseamnă că am făcut câțiva pași înainte în România”, spune ea.
Fondatoarea Tesseract Architecture menționează că există câțiva paşi esențiali de bifat pentru un proiect de succes. În faza iniţială a proiectului este foarte importantă realizarea unei analize a serviciilor medicale ce trebuie cuprinse în spital. De aici va rezulta strategia de dimensionare a spitalului, care va fi bazată pe nevoi reale şi nu pe dorințe politice, arată ea.
Apoi este esențială constituirea unei echipe care să înţeleagă, să poată organiza şi dezvolta proiectul. Arhitecta spune că este obligatoriu să ai o echipă de implementare care are experienţă în proiecte mari, în administraţie publică, dar şi experienţă tehnică. „Este important ca personalul de conducere şi decizie al spitalului să facă parte din echipă, echipa să se documenteze şi să ia decizii rapide în ceea ce privește diversele soluţii tehnice propuse de proiectant. Participând la toate fazele, echipa va fi capabilă să organizeze şi următoarele etape, ce ţin de funcţionare, finanţare şi dezvoltare a spitalului”, arată ea.
Pasul următor este realizarea unei strategii de investiţii pe termen lung pentru spital. „În cadrul unui proiect de spital, construcţia este doar o etapă. Cheltuielile mari, precum şi eficientizarea lor urmează în perioada de utilizare. Dar evaluarea nevoilor financiare de utilizare şi sustenabilitatea lor trebuie să fie prezente încă din discuţiile studiului de fezabilitate.”
Și, nu în ultimul rând, alegerea unei echipe de proiectare cu experienţă. „Proiectarea spitalelor nu trebuie făcută după ureche. Gradul de complexitate este ridicat, coordonarea specialităţilor este importantă, iar riscurile sunt mari. Când nu se lucrează cu specialişti, costurile cresc, timpul de proiectare şi execuţie al lucrărilor se prelungește, se fac erori care nu mai pot fi remediate. Rezultă fluxuri medicale neadecvate și o utilizare proastă a spaţiului final de către pacienţi şi personalul medical”, explică ea.
Și relația arhitectului cu constructorul este importantă. Unde se termină proiectarea și unde începe construcția? Raluca Șoaită crede că, deseori în România, poziționarea arhitectului alături de constructor produce un conflict de interese care este în defavoarea celui care plătește.
„Pe de altă parte, în domeniul medical, unde coordonarea între specialități, faze și diferite soluții tehnice este foarte importantă, relația dintre proiectant, constructor și furnizorul de echipamente medicale contribuie la o eficientizare a soluțiilor și deseori la reduceri de costuri și de timp de realizare, mai ales dacă aceștia au experiență în domeniu și au mai și lucrat împreună”, mai spune fondatoarea Tesseract Architecture.
Tesseract, singurul studio de arhitectură specializat în domeniul medical din România, a avut anul trecut mai multe proiecte noi, atât pentru beneficiari privați, cât și pentru sectorul public, unele în curs de avizare, altele finalizate și funcționale.
În spațiul privat, a fost vorba de proiecte mai mici ca dimensiuni, dar acoperind zone noi de dezvoltare, cum ar fi psihiatria sau neurochirurgia, unele în fazele de concept și fezabilitate, altele deja autorizate și funcționale. „Am obținut autorizația de construire pentru un spital privat pentru copii, pentru reorganizarea unui centru medical existent, pentru un centru de oncologie și am început să proiectăm și alte tipuri de funcțiuni ale clienților noștri din zona de medical – clădiri de birouri, spații de depozitare sau spații tehnice, laboratoare de analize medicale etc.”, punctează ea.
În domeniul public, biroul a început proiecte mai mari, cum este Spitalul Județean Focșani, Institutul pentru Mama și Copilul din Arad, reorganizări de departamente medicale, printre care și blocuri operatorii, finalizarea unor studii de fezabilitate pentru clădiri noi de spitale, este în șantier cu câteva unități de urgențe din țară, a finalizat un spital modular ce va fi folosit temporar în cadrul spitalului de Boli infecțioase de la Constanța și a încheiat și proiectul noului spital de la Marie Curie, realizat de Asociația „Dăruiește Viață”. A fost realizat un prim proiect și în Republica Moldova, unde s-a pregătit un studiu de fezabilitate pentru secția de oncologie pediatrică din Institutul de Oncologie din Chișinău.
„Dacă ar fi să facem socoteala, în 2023 am lucrat la peste 50 de proiecte, dintre care mai mult de jumătate sunt în execuție sau au fost deja puse în funcțiune”, spune Raluca Șoaită.
Și anul 2024 se arată a fi plin, iar biroul speră că vor intra în faza de execuție și proiecte publice mai mari, deja autorizate, care așteaptă finanțare, cum este Spitalul Județean Sibiu. În plus, s-a început proiectarea pentru etapa următoare de la Marie Curie, iar în zona de privat au fost semnate, spre finalul anului trecut, mai multe contracte pentru clinici cu săli de mici intervenții în chirurgie, chirurgie plastică etc.
Pe segmentul public, 2023 a fost un an de așteptări, în care guvernul a anunțat diferite finanțări pentru proiectele din domeniul medical, printre care cele selecționate prin PNRR, care s-au mișcat greoi, și cele prin POS, care nici azi nu sunt lansate. „Sperăm că 2024 va fi un an în care aceste finanțări vor fi deschise și, astfel, proiectele noastre autorizate vor ajunge și în faze de execuție”, concluzionează arhitecta.
Nevoia de spitale noi este imensă în România, unde infrastructura medicală este depășită. Avem spitale construite în secolul trecut, chiar înainte de 1900, cu anumite intervenții și consolidări, dar neeficiente din punct de vedere funcțional. Dar avem și spitale care chiar dacă sunt făcute cu ceva timp în urmă, încă funcționează în condiții bune. În același timp, proporția de clădiri vechi, care au depășit ciclul de viață al unui spital (50 ani), este foarte mare, după cum explică Raluca Șoaită.
În ultimii 30 de ani s-au construit foarte puține clădiri medicale noi, iar investițiile din sistemul de sănătate românesc s-au făcut pe bucățele. „Azi un etaj, mâine altul, apoi blocul operator, terapia intensivă, apoi o bucătărie, depozitele etc. Coordonarea acestor renovări a fost și ea inexistentă. Spațiul de amenajat avea ca limite pereții secției, dincolo de acești pereți nu conta sau era altcineva responsabil pentru amenajarea zonei respective. Temele de proiectare pentru instalații se opreau de multe ori la intrarea în secție. Uneori, când lucrarea era terminată și trebuia să pornească instalația, aceasta nu funcționa sau nu era bine dimensionată”, mai spune ea.
Tocmai de aceea este nevoie ca spitalele noi sau cele renovate să plece de la analiza coerentă a situației existente, să aibă la bază studii de teren și mereu în minte nevoile pe termen scurt, mediu și lung. Dar, mai ales, să aibă mereu în centrul atenției pacientul, pentru că el este beneficiarul real al serviciilor spitalului respectiv.