Bine ai venit la o nouă, modernă și conștientă criză a vârstei mijlocii, unde ai mai multe șanse să alergi în cadrul unui maraton decât să fugi din propria căsnicie.
Noua criză a vârstei mijlocii este mai puțin despre a aruca banii pe un Porche și mai mult despre căutarea unui rost în viață. Cât despre schimbare partenerului cu un model mai nou?! Asta e, nu mai e valabil, face parte din deceniul trecut. Actuala criză a vârstei mijlocii implică schimbarea carierei corporate pentru ceva mai semnificativ.
Pur și simplu, așa funcționează lucrurile: fiecare generație să revoltă împotriva celei de dinaintea ei. Deci, dacă criza vârstei mijlocii a celor din generația baby boomers avea o tendință hedonistă – miza fiind afacerile, tatuajele și mașinile rapide – atunci cei care au ajuns acum la jumătatea drumului, aka Generația X (cei născuți între 1965 și 1980), au găsit un mod mai virtuos de a face lucrurile.
O putem lua drept exemplu pe Kim Kardashian West – care împlinește 40 de ani în acest an. Vedeta se pregătește să devină avocat și își dorește să-și deschidă propria practică axată pe reforma închisorilor. „Doar să știu că pot face diferența în viața copiilor mei și ai altora, ajutând la remedierea unui sistem defect, este atât de motivant pentru mine”, spune ea. Sau pe Chris Evans – odinioară certat cu legea; actorul a început să alerge la vârsta de 48 de ani și, de atunci, a finalizat șase maratoane în cinci ani. „Sunt dependent? Absolut. Dar ce dependență fantastică.”
Termenul de ”criza vârstei mijlocii” a fost introdus în anul 1965 de psihologul canadian Elliott Jaques, pentru a descrie trauma resimtită de numeroase persoane din societatea occidentală în jurul vârstei de 35 de ani, atunci când ajung să își facă un prim bilanț, mai serios, al vieții.
De atunci, crizele vârstei mijlocii au devenit un clișeu în cultura populară – unul masculin, în deosebi. Și aici ne putem gândi la Reggie Perrin, la Walter White și la personajul lui Bill Murray din Lost in Translation. Există, însă, o mulțime de dovezi care confirmă că aceste crize sunt reale – atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
„În principiu, criza vârstei mijlocii este acel moment aproape de 40 de ani, când începi să-ți dai seama că nu ai obținut tot ceea ce ți-ai fi dorit sau că nu ai făcut tot ceea ce crezi că ai fi putut să faci”, spune profesorul Mark Jackson de la Universitatea din Exeter, care scrie o carte despre istoria acestui subiect. „Pe lângă asta, există și o criză psihologică mai profundă, pentru că, în același timp, îți dai seama că nu mai ai mult timp la dispoziție.” E vorba despre o conștientizare crescândă a mortalității, prin prisma părinților în vârstă, prietenilor bolnavi și a corpurilor noastre în declin, însoțită de ideea că timpul se termină.
Un studiu care a vizat 132 de țări, publicat la începutul acestui an de Biroul Național de Studii Economice (NBER) din Cambridge, Massachusetts, arată că 47.2 este vârsta la care ne simțim cel mai mizerabil, (vestea bună este că de aici înainte lucrurile merg bine), ceea ce înseamnă că am putea fi prinși în criza vârstei mijlocii.
Între timp, o nouă carte, De ce nu putem dormi, de Ada Calhoun, explorează criza specifică cu care se confruntă acum femeile din Generația X. Calhoun sapă adânc în cauza pentru care ea – și atâtea alte femei pe care le cunoaște – se trezesc noaptea, întrebându-se dacă și-au jucat greșit jocul vieții. De asemenea, ea vorbește despre luptele interioare cu care se confruntă acum cei ajunși la vârsta de mijloc în comparație cu cei din generația de dinaintea lor.
Spre deosebire de generațiile părinților și ale bunicilor, unde majoritatea celor ajunși la vârsta de mijloc aveau deja copii mari și independenți, Gen X atinge stresul maxim fix la aceasă vârstă, atât în viața personală, cât și în cea profesională. „Viața noastră începe să se simtă exact ca în ultimele etape din jocul Tetris, unde piesele cad din ce în ce mai repede”, scrie Calhoun.
Reprezentanții Generației X, susține autoarea, au fost primii care au crescut cu convingerea că pot avea totul – iar la vârsta de mijloc, majoritatea și-au dat seama că e posibil să nu fie chiar așa. „Am crezut că putem avea atât cariere înfloritoare, cât și vieți personale bogate; că putem să facem și să obținem mai mult decât părinții noștri, dar majoritatea ne-am ales cu mai puțin decât ne-am propus”, spune ea.
Cercetările efectuate de UCL Institute of Education din Londra arată că cei din Generația X sunt mai predispuși să prezinte tulburări de sănătate mentală în jurul vârstei de 42 de ani decât cei din generația anterioară. Faptul că se căsătoresc târziu și, implicit, devin părinți mult mai târziu, poate avea legătură cu acest rezultat, ceea ce înseamnă că majoritatea își cresc copiii în timp ce au grijă de rude în vârstă. Locurile de muncă sunt mai puțin sigure. Și-n plus, nu ne așteaptă pensii generoase.
O altă presiune a acestor vremuri este social media. Astăzi, mai mult ca oricând, să ne comparăm viețele cu perfecțiunea (fie ea și aparentă) de pe rețelele de socializare.
Psihoterapeutul Michelle Scott, de la The Recovery Center, este de acord că această criză a vârstei mijlocii poate reprezenta un soi de oportunitate, un moment în care să-ți dai seama ce vrei de la viață. „Un mod de a o traversa cu succes este să găsești sensul valorii și al scopului”, spune ea. Cu toate acestea, oamenii trebuie să-și gestioneze bine așteptările. Poate fi foarte multă presiune așteptându-te la o realizare bruscă și profundă, la acel moment de Eat Pray Love… că vei putea, dintr-o dată, să schimbi totul. Să nu uităm, schimbările mici pot avea la fel de mult impact.
Sursă articol: telegraph.co.uk