Pandemia a generat multe schimbări culturale permanente, iar, dintre acestea, cea mai semnificativă este, probabil, munca de acasă pentru mulți angajați din domeniul corporatist. Este ușor de înțeles de ce această schimbare a devenit persistentă: există avantaje economice atât pentru angajați, cât și pentru companii (mai puțini bani pe transport și pentru chirii în clădirile de birouri), precum și beneficii pentru familie – timpul câștigat în trafic poate fi acum timp de calitate cu copilul, ajutându-l la teme sau participând la activitațile sportive ale acestuia.
Pentru cei mai bogați din lume însă, impactul a fost cu totul diferit; un exemplu este costul personalului intern care s-a dublat, potrivit Insider NYC, un serviciu de concierge destinat celor din topul 0,001%. Mulți dintre cei foarte avuți trebuie să angajeze acum nu o bonă, ci două, pentru că dacă angajatorul lucrează de acasă și este mereu în preajma personalului intern, solicitarea devine mult mai dificilă.
Și noua intimitate impusă multor angajați domestici este o presiune apărută abia după pandemie, pentru că majoritatea oamenilor nu suportă această intensitate tot timpul, ceea ce determină din ce în ce mai des rotații ale personalului – de exemplu, două săptămâni de muncă, două săptămâni libere – potrivit Insider NYC.
Însă aceasta este doar una dintre modalitățile prin care pandemia a remodelat relația dintre angajatori și personalul domestic. Căutarea perfecțiunii în servicii, în toate formele sale, a fost regândită și reconstruită, pe măsură ce au apărut noi roluri, noi rute de angajare și salarii mai mari pentru aproape fiecare poziție.
Tot motivul muncii de acasă al angajatorilor este și principala cauză a creșterii de până la 60% a salariului pentru menajere, potrivit Forbes SUA. Altă cauză însă este și faptul că mulți angajați din sectorul ospitalității, fiind concediați pe timpul pandemiei, și-au reorientat cariera și au ales serviciile din sectorul privat. Nu este neobișnuit, acum, ca asistentele personale să fi fost înainte de pandemie manageri de restaurante de lux sau lanțuri hoteliere renumite.
Chefi Michelin gătesc exclusiv în reședințe private
Tot din această cauză, mulți bucătari sau chiar chefi renumiți au ales să gătească în bucătăriile private ale celor care îi angajează, decât să se întoarcă în restaurantele de lux în care au lucrat. Carantinele au determinat creșterea cererii pentru bucătari personali, această tendință s-a păstrat, dată fiind situația win-win descoperită de ambele părți: angajatorii au parte de mese excelente, iar bucătarii experimentați muncesc mai puțin, se deplasează mai puțin și uneori chiar aleg să rămână în zilele lucrătoare sau în weekend la reședința pentru care gătesc.
Munca într-un mediu cu mai puține persoane, așa cum este o reședință privată, este considerată mai sigură din punctul de vedere al protejării sănătății, cel puțin în anumite zone ale globului.
Nu în ultimul rând, avantajul pentru cei care vin din HoReCa și aleg să lucreze în reședințele private este că bucătarii cu stele Michelin pot scăpa de orele antisociale, câștigând în același timp mai mult decât în rolurile lor anterioare. Acum, un job de bucătar personal poate ajunge la 125.000 de dolari pe an – cu 50.000 de dolari mai mult decât standardul salarial de acum patru ani, conform experților.
Problema confidențialității este presantă
Munca în reședințele private vine și cu restricții sau obligații sensibile – dintre care, poate, cea mai importantă este confidențialitatea vieții familiei pentru care muncești. Astfel, nou în peisajul angajaților care lucrează pentru familiile bogate sunt cuplurile: mulți candidați pentru roluri interne vin în cuplu, pentru că dacă sunt nevoiți să rămână perioade îndelungate cu o familie – și chiar să îi însoțească în călătoriile de afaceri sau în vacanțe –, munca în familie ajută cuplul respectiv să nu se destrame. Avantajul angajatorilor este loialitatea mult crescută – și, implicit, confidențialitatea – pentru că pierderea locului de muncă, dacă ar avea loc, ar afecta întreaga familie, nu doar unul dintre parteneri.
Un rol care revine în lumina reflectoarelor după pandemie este majordomul: acea imagine rigidă, de la Alfred din Batman la domnul Carson din Downton Abbey, este acum reinventată. Astfel, dacă înainte rolul majordomului era mai degrabă al unui om de încredere al domnului, răspunzând la ușă, coordonând restul angajaților și oferind un pahar de șampanie oaspeților, acum, acesta este, în fapt, un manager de proprietate și poate fi atât bărbat, cât și femeie – spărgând, deci, tiparul.
Rolul asistentului personal s-a schimbat, de asemenea – sau am putea spune că s-a îmbogățit: acum, acesta reprezintă clientul, cultura și valorile familiei sale în fața lumii exterioare, este foarte abil în folosirea tuturor tehnologiilor noi de comunicare sau de interacțiune și face parțial și rolul de PR al clientului – mai precis, de protejare a imaginii acestuia.
Securitate și încredere
Nu în ultimul rând – legat și de protecția fizică, pe lângă confidențialitate –, rolul personalului de securitate pare a fi schimbat, de asemenea, după pandemie: același amestec între prezența permanentă lângă angajator și nevoia de timp personal, aceeași întrebare despre încredere și pe cine poți conta. După pandemie se poate observa o hibridizare a rolului personalului de securitate, care include acum și cerințe de personal cu pregătire medicală – de exemplu, foștii militari, pregătiți ca paramedici, sunt acum foarte căutați.
Securitatea este o mare vulnerabilitate pentru clienții foarte bogați, care sunt mai predispuși să aleagă persoane fără familie, care să depindă, dacă se poate, total de client. La polul opus, rămâne nevoia de intimitate a familiilor cu posibilități materiale, ceea ce a determinat un trend de angajare de personal cu multi-skills, extrem de bine plătit, care îndeplinește mai multe funcții, dar astfel reduce numărul de persoane care rămân în permanență lângă client.
Toate acestea sunt un semn că schimbările provocate de pandemie au fost la fel de mult psihologice, dar și logistice; multe dintre aceste schimbări par a fi binevenite, dar sunt și complicate, mai ales pentru că oamenii și-au restrâns cercul de încredere și mai mult. Întrebarea dacă poți conta cu adevărat pe cineva dacă ai înceta să plătești persoana respectivă a fost și va rămâne.