Ultima ediție a Barometrului de Consum Cultural oferă o radiografie relevantă a modului în care românii consumă cultură: mai des prin forme accesibile și mediatizate, mai rar prin participare constantă la activități culturale organizate.
Cultura începe să devină un lux în România. Confruntați cu inflație, reduceri salariale, concedieri, tăieri de venituri, creșterea prețurilor la utilități și asigurarea traiului zilnic, mulți români uită că mai există cărți, filme, spectacole de teatru și expoziții. Cultura se află pe ultimul loc în listele de priorități ale românilor. Mai mult, există o inechitate în distribuția produselor culturale la nivel național. Dacă în București, teatrele sunt pline în fiecare seară, biletele fiind greu de găsit, în numeroase orașe, publicul nu are posibilitatea să acceadă la vreun spectacol din simplul motiv că nu există teatru. Acest dezechilibru este evident și în alte domenii culturale. Platformele de filme rămân singurele produse culturale pentru un public constrâns să-și drămuiască banii, mai cu seamă în mediul urban.
„Barometrul de Consum Cultural 2024”, lansat la sfârșitul anului 2025 de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), aduce o actualizare a informațiilor despre comportamentul cultural din România și asupra modului în care educația culturală influențează participarea publicului. Studiul surprinde o realitate complexă: interesul pentru cultură există, însă este canalizat preponderent către formele de consum ușor accesibile, în timp ce participarea structurată și constantă rămâne limitată.
Una dintre noutățile acestei ediții a barometrului este definirea clară a educației culturale și a rolului său în formarea gândirii critice, a creativității și a competențelor de interpretare a mesajelor culturale. Autorii barometrului arată că educația culturală nu influențează doar nivelul de cunoaștere, ci și comportamentele de consum pe termen lung. „Problema nu este dezinteresul românilor față de cultură, ci accesul inegal la oferta culturală”, a declarat András István Demeter, ministrul Culturii, cu prilejul lansării studiului. El a subliniat necesitatea unor politici publice coerente și asumate pe termen lung. La rândul său, Carmen Croitoru, director general al INCFC, a atras atenția că „o viziune reducționistă asupra culturii ignoră dimensiunea economiei creative și rolul sectoarelor private”, limitând potențialul de dezvoltare al domeniului.
Barometrul clasifică publicul în funcție de frecvența participării la evenimentele culturale, de la public fidel la non-public, evidențiind diferențe semnificative între tipurile de activități. Activitățile cu dimensiune comunitară generează cele mai ridicate procente de public stabil, în special întâlnirile cu rudele și prietenii (79%) și participarea la serviciile religioase (50%). Aceste date confirmă o schimbare culturală importantă, în care relațiile sociale și modul de petrecere a timpului liber cântăresc mai mult decât consumul cultural formal. În zona de divertisment și relaxare, mersul la mall (59%) și la restaurant (45%) domină preferințele publicului stabil, în timp ce activitățile asociate unui stil de viață activ sunt reprezentate mai degrabă de plimbările în parc (61%) decât de practicarea sportului (34%). Cultura se intersectează astfel tot mai mult cu rutina zilnică și mai puțin cu instituțiile clasice.
În spațiul non-public, consumul cultural este puternic mediatizat. Muzica este ascultată săptămânal de 88% dintre respondenți, iar 84% urmăresc cu aceeași frecvență știri sau emisiuni de actualitate. Practicile de lectură indică un nivel moderat: 26% citesc cărți săptămânal, 45% accesează ziare sau reviste, în format tipărit sau online, iar cărțile audio rămân o nișă, cu doar 7%. Mediul digital joacă un rol central: 89% dintre respondenți folosesc rețelele de socializare, 71% utilizează internetul în scop profesional, iar 59% urmăresc filme sau programe online. Totuși, interesul pentru conținuturi culturale specializate este semnificativ mai redus: doar 40% vizitează website-uri ale instituțiilor culturale și 34% achiziționează produse sau creații culturale.
Cea mai sensibilă zonă rămâne participarea la activități de educație culturală. Nu mai puțin de 67% dintre respondenți declară că nici ei, nici copiii lor nu au participat vreodată la astfel de programe. În doar 21% dintre cazuri, părinții au fost implicați, fără ca experiența să fie transmisă mai departe copiilor. Datele confirmă existența unor bariere structurale care afectează consumul cultural pe termen lung. Educația culturală are însă un impact direct asupra nivelului de consum: expunerea la programe și activități culturale crește frecvența participării și contribuie la formarea unor comportamente stabile, mai ales atunci când există sprijin familial.
Analiza pe criterii socio-economice arată diferențe clare. Românii cu venituri medii, între 2.501 lei și 4.000 de lei, participă cel mai des la programe de educație culturală, în timp ce respondenții cu venituri mici sunt cei mai puțin reprezentați. Nivelul de educație influențează direct participarea: cei cu studii scăzute accesează cel mai rar astfel de programe, iar persoanele cu studii medii și superioare înregistrează o participare mai ridicată. Instituțiile de învățământ joacă rolul principal în facilitarea accesului, 50% dintre respondenți participând la programe de educație culturală prin intermediul școlilor sau universităților. Instituțiile publice de cultură atrag 38%, în timp ce organizațiile neguvernamentale rămân marginale, cu doar 10%.
Lipsa timpului este principalul motiv invocat pentru neparticipare, în special în rândul femeilor din mediul rural, al persoanelor active profesional și al celor cu venituri reduse. Aceste bariere se împart între factori obiectivi – acces limitat, costuri, informare deficitară – și factori subiectivi, precum motivația și percepția valorii educației culturale.
„Barometrul de Consum Cultural 2024” arată o Românie conectată și consumatoare de conținut cultural, dar încă insuficient sprijinită pentru a transforma interesul latent în participare culturală constantă.
26% reprezintă ponderea românilor care au declarat că citesc cărți săptămânal din totalul respondenților