FacebookTwitterLinkedIn

Farmacii, asigurători, comercianți regionali și chiar un film organizează tombole cu mașini în această perioadă a anului. Analiza de față ne arată – estimativ – cât cheltuiește fiecare companie pentru visul cumpărătorilor de a câștiga un premiu substanțial și ce șanse sunt pentru aceasta, de fapt.

Din calculul nostru, cea mai bună campanie dă o șansă la 12.500, iar cea mai slabă una la 800.000. Ca să prinzi 5 numere la 6/49 ai una la 54.200.

În limba engleză, omul care joacă la noroc se numește gambler. Cel care doar joacă se numește gamer. Între cele două cuvinte stau două litere și aceasta nu este doar o diferență de ortografie. În Londra secolului al XVIII-lea, gambler desemna un escroc. Dicționarul lui Samuel Johnson, din 1755, îl definea drept omul care îi atrage pe naivi la joc ca să-i înșele.

Într-un joc, toată lumea știe regulile și șansele. Într-un pariu joci același joc, doar că tu nu vezi nimic, iar cel care l-a organizat vede tot. Diferența nu e norocul, ci informația.

De ce plătim pentru șanse mici

Psihologii Daniel Kahneman și Amos Tversky au arătat, la sfârșitul anilor ’70, că oamenii supraestimează sistematic probabilitățile foarte mici. O șansă la un milion ni se pare mult mai mare decât este, de fapt – iar din asta trăiesc loteriile. La 6/49, un bilet simplu are o șansă la 54.200 să prindă 5 numere și una la aproape 14 milioane să ia marele premiu. Și oamenii joacă, de două ori pe săptămână. Pe același mecanism merg și promoțiile cu mașini, numai că acolo nimeni nu publică cifrele.

Cât costă un vis

Analiza noastră a urmărit campaniile active în această perioadă a anului care dau o mașină obișnuită, de la o Dacia Logan până la un electric compact, și am estimat câte cumpărături se califică la fiecare.

Ca să le comparăm, putem gândi așa: dacă mașina ar fi tăiată în bucăți egale, câte una pentru fiecare participant, cât ar valora bucata ta? Nu sunt bani pe care îi primești. În realitate, un singur om ia toată mașina și ceilalți nimic. Dar cifra spune două lucruri deodată: cât de bune sunt șansele tale și cât cheltuiește compania pe tine ca să te facă să dorești mașina.

Iată-le, una lângă alta, pe cele pe care le-am găsit active la momentul scrierii analizei:

PremiuCampanieȘansă estimatăPartea ta din mașină
Kia EV2filmul Monarh1 la 12.5002,20 €
Dacia LoganTonis Trade, Constanța1 la 30.00047 de eurocenți
Dacia LoganKredianis, Bârlad și Vaslui1 la 60.00029 de eurocenți
Ford PumaOmniasig1 la 400.0005 eurocenți
Renault 5Amigo1 la 725.0003 eurocenți
10 × Dacia SanderoCatena1 la 800.000sub 2 eurocenți

Prima lecție: mai multe mașini nu înseamnă șanse mai mari. A doua: comerciantul local bate lanțul național. Kredianis e un lanț de supermarketuri din județul Vaslui, iar Tonis un retailer de electrocasnice din Constanța. Concurența e o regiune, nu toată țara. Pentru o Dacia, partea ta e de zeci de ori mai mare decât la marile rețele. Încă un detaliu: la campaniile unde trebuie să-ți înregistrezi singur bonul sau să completezi un talon, cei mai mulți nu o fac. Cine o face are șanse mai bune decât arată tabelul.

Paradoxul

Cu cât campania e mai mică, cu atât e mai generoasă cu fiecare om. Cazul-limită e Monarh, film românesc SF lansat în această lună, care dă un Kia EV2 de 25.000 de euro unui spectator dintre cei care își înregistrează biletul.

Cele mai multe filme românești abia își găsesc publicul. Din cele aproape 240 lansate în cinematografe între 2022 și 2025, mai mult de jumătate au avut sub 10.000 de spectatori. Media e mult mai mare – peste 35.000 – dar o trag în sus câteva titluri pe an – comedii ca Teambuilding sau producții cu buget uriaș, precum Cravata galbenă. Primele trei filme ale fiecărui an adună cam jumătate din toți spectatorii filmelor românești.

Filmele de autor cu lansare națională, cum e Monarh, au făcut în ultimii ani între 10.000 și 40.000 de spectatori. Am calculat cu 12.500 de bilete, pentru că nu toți spectatorii își înregistrează biletul. Partea fiecăruia din mașină: peste 2 euro. Chiar și la 40.000 de bilete, ar rămâne cea mai mare din tabel.

Cum am calculat

Am pornit de la cifra de afaceri publică a fiecărei companii, iar unde nu e publicată, de la mărimea firmei. Am estimat ce parte din vânzări se califică (pragul minim, produsele participante, perioada) și am împărțit la numărul de mașini. La Omniasig am pornit de la numărul estimat de polițe facultative din perioada campaniei. La Monarh, de la datele Centrului Național al Cinematografiei despre spectatorii filmelor românești din 2022-2025 și de la faptul că nu toți spectatorii își înregistrează biletul. Cifrele sunt aproximative și pot varia în ambele sensuri, dar diferențele dintre campanii sunt prea mari ca să se inverseze clasamentul.

Ce rămâne în mână

Mai e o diferență față de loterie. La loto, dacă pierzi, biletul nu mai valorează nimic. La o promoție rămâi cu ce ai cumpărat: cafeaua, frigiderul, medicamentul, polița, experiența vizionării filmului. Dacă oricum le-ai fi cumpărat, șansa la mașină ți-a venit gratis. Dacă le cumperi doar pentru tragere, ai plătit pe ele ca pe un bilet de loterie.

Aici e și cea mai fină parte a afacerii. Aceiași Kahneman și Tversky au mai arătat ceva: o pierdere doare cam de două ori mai tare decât ne bucură un câștig de aceeași mărime. De aceea mulți oameni nu cumpără niciodată un bilet de loterie, pentru că banii pierduți se simt. La o promoție nu se pierde nimic. Ai cumpărat cafeaua, ai cafeaua. Companiile iau din psihologia noastră doar partea plăcută, visul, și o lasă deoparte pe cea care doare. De aceea o mașină pusă la bătaie îi atrage și pe cei care n-ar juca niciodată la loto.