Despre școală înveți mai întâi… de acasă. La fel ca cei șapte ani de acasă, și atitudinea față de școală tot în familie se construiește. Părintele îți spune cum vede el școala și tu, fiindcă ești prea mic să cunoști altă lume în afară de familie, îl crezi.
Așa ajung generațiile de copii să fie diferite ca atitudine și răspuns la procesul de învățare. Dacă părinții vorbesc urât despre școală, copilul va prelua comportamentul, chiar dacă nu va face asta în mod conștient. În schimb, dacă îi va vorbi despre profesori într-un mod frumos, atunci și copilul va vedea binele și beneficiile din anii de școală. Este vorba despre partea pe care alegem să o vedem și pe care, poate fără să ne dorim, ajungem să o dăm mai departe către copiii noști.
În viața noilor generații de școlari totul se petrece online, cu o viteză amețitoare, cu multă informație și interactivitate. De aceea răbdarea nu-i mai caracterizează, nu îi interesează problemele cu mere și pere, poveștile fără tâlc sau să descopere cât de relaxant este să colorezi o mandala. Am putea spune că sunt fericiții posesori ai unei vieți fără urme de plictiseală! Cu toate acestea, de cele mai multe ori ei au cu totul alte nevoi. Au nevoie de oameni care să le arate lumea reală prin tot ceea ce li se predă: matematică, română, istorie, geografie, științe etc. Își doresc foarte mult să se apropie unii de alții, real. Le lipsește interacțiunea umană, pe care au pierdut-o din cauza pandemiei. Cu alte cuvinte, copiii nu au multe așteptări: vor să fii real, să te conectezi cu ei în offline și să îi înveți despre adevărata viață. Ei vor să cunoască detalii la care nu au acces acasă sau care sunt vagi pentru ei.
Cu toată că mulți ar spune că elevii din noile generații nu au prea multe gânduri și neliniști, am rămas surprinsă când am descoperit cât de profund pot gândi și cât de multe înțeleg.
Întotdeauna mi-a plăcut să pun accent pe „a fi om cu oricine“, adică pe dezvoltare personală. Se regăsește în orice fac: fie că este vorba despre cum mi-am decorat clasa – cu multe citate și sfaturi de încurajare, fie că predau o oră de matematică din care aflăm de ce e bine să fii un om bun – folosindu-ne de probleme, mereu există în lecția mea momente de reflecție și întrebări care duc la un sfat. Copiii își scriu în fiecare zi în jurnalul propriu, înainte de ore, obiectivele de realizat în ziua respectivă și o faptă bună. Avem povești, jocuri, oameni din afara școlii care vin să îi învețe diverse abilități și multă, multă răbdare. Atunci când reușești să creezi la clasă mediul în care copiii să se simtă acceptați, înțeleși și în siguranță, ei vin cu drag la școală.
Mă feresc să dau sfaturi, însă recomand să nu ne grăbim și să nu-i grăbim! Nu este nevoie nici să învețe toți anii într-unul, nici să meargă la sute de cluburi și nici să meargă la multe programe după ore. Copiii au nevoie de părinți și vor să simtă, mai mult decât să vadă, că nu sunt abandonați. Și aceeași nevoie este și la școală, unde au nevoie să se simtă văzuți și respectați de către profesori și colegi. Presiunea aceasta pe care o punem asupra unui copil este imensă și nejustificată. Poate studia orice dacă îi face plăcere. Dar nu îi forțați să facă ceea ce știu că nu își doresc! Ei simt profund și înțeleg totul la un nivel pe care noi nu îl vom conștientiza. Lăsați-i să cunoască lumea voastră: așa cum sunteți, așa sunt și ei. Pentru a-și forma rutine de învățare și obiceiuri sănătoase este nevoie ca și voi să le aveți, înainte de toate. Ei sunt oglinda voastră.