Sunt părinți care-și doresc pentru copiii lor învățarea într-o limbă străină, alții vor o școală tradițională, unii părinți vor un traseu internațional, alții vor un parcurs conform abilităților înalte ale copiilor. Fiecare dintre aceștia caută o soluție și-și doresc să fie cea mai bună pentru copilul lui. Pentru ca alegerea să fie argumentată, sunt foarte importante profilul elevului, valorile transmise de către modelul de școală ales, echipa profesorală și formările pe care școala le propune pentru creșterea competențelor profesionale – de predare, de consolidare a valorilor personale, de înțelegere și adaptare conform nevoilor fiecărui elev. Dar foarte important este să căutăm medii educaționale care, pe lângă pregătirea academică, să pună accent pe dezvoltarea emoțională, pe programe pentru părinți și construirea unei comunități puternice în jurul copilului.
Copiii, la vârste fragede, au o plasticitate crescută a conexiunilor neuronale. Dacă îi expunem la un mediu adecvat și echilibrat de învățare, dezvoltăm ambele tipuri de inteligență – cea fluidă (figurală, logică) și cea cristalizată (limbajul și capacitatea de înțelegere a acestuia). Toate acestea încep de la vârste foarte fragede. Încă de foarte mici, copiii au nevoie de independență, chiar dacă în primii trei ani de viață depind mult de adulți, e nevoie să îi încurajăm că pot să facă anumite lucruri și singuri. Să-i lăsăm să descopere (se construiesc premisele plăcerii de a cerceta), să-i lăsăm să trăiască și sentimente de frustrare (mai târziu vor ști să facă față unor situații de criză), să-i lăsăm să greșească (le crește capacitatea de a găsi soluții inedite și valide), să-i învățăm să-și pună întrebări (se construiesc premisele gândirii analitice), să-i lăsăm să socializeze, în ciuda contextului actual (le redăm capacitatea de a relaționa, de a empatiza, de a simți diversitatea de emoții). Toate acestea se pot întâmpla cu suportul unor adulți echilibrați, conștienți de sine și prezenți în propriile vieți. Copiii vin cu multe provocări, depinde de noi cum îi ajutăm să îmbobocească. Când înfloresc, sunt deja adolescenți. Așadar, păstrați copiii aproape, mai puțin când îi impulsionați dincolo de zona de confort; evoluția este mai plăcută cu familia aliat în găsirea echilibrului.
Într-un mediu nepotrivit, abilitățile înnăscute se pot degrada în timp, iar un mediu insuficient stimulativ îngreunează dezvoltarea unor abilități noi. Învățarea și performarea au motor emoțional, iar realitatea obiectivă e undeva la intersecția adevărurilor personale. Lipsa unui răspuns, privitul pe geam sau repetarea aceleiași erori pot ascunde competențe blocate în emoții. Observăm, din evaluările pe care le facem cu preșcolarii, că ei vin echipați cu informații din diverse domenii, însă puțini sunt capabili să și conecteze informația. Foarte mulți dintre ei au nevoie de optimizarea abilităților motrice, de comunicare și de relaționare. Lipsa dezvoltării acestora conduc la dificultăți de învățare și de dezvoltare emoționala.
Copiii cu abilităţi înalte dezvoltă abilităţi intelectuale deosebite pe un fond emoţional identic cu a celor de vârsta lor, doar că mult mai intens.
Testarea și determinarea inteligenței reprezintă un subiect de interes general și bazal în contextul educațional. Bateriile de testare actuale cuprind seturi de probe care măsoară fațete ale inteligenței și cadrează procentual respondentul în grupa de vârstă din care face parte. Testarea iniţială are la bază procesul de evaluare psihologică. Această testare este un demers știinţific centrat pe cunoașterea aprofundată a persoanei. Testarea iniţială ne oferă informaţii cu privire la coeficientul de inteligenţă cognitivă, emoţională, socială și comportamentală din suma probelor selectate din teste – teste cognitive, de personalitate, aptitudinale. În urma testării iniţiale se generează un profil psihologic elaborat, care oferă psihologului o imagine clară asupra adecvării copilului la sarcinile de lucru, identificarea situaţiilor pentru care antrenamentul poate merge spre menţinerea coeficienţilor de inteligenţā sau spre stimularea acestora. Intrarea copilului în partea de antrenament metacognitiv se face ţinându-se seama de analiza informaţiilor și a protocolului de evaluare.
Atuul testelor se conturează mai ales în cazul copiilor supradotați, copii cu abilități înalte care, datorită dezvoltării asincrone, dezvoltă abilităţi intelectuale deosebite pe un fond emoţional identic cu a celor de vârsta lor, doar ca mult mai intens. Din aceste motive, în general, copiii cu abilităţi înalte sunt priviţi de copiii din generaţia lor ca ciudaţi, tocilari etc. și nu sunt integraţi social în colectivitate. Fenomenul este prezent nu doar la vârsta copilăriei, ci și mai târziu, până în momentul în care prestigiul rezultatelor muncii persoanelor cu abilităţi înalte se impune societăţii.
Emoţionalitatea deosebită, hotărârea de a duce lucrurile până la final, creativitatea și originalitatea, responsabilitatea socială, simţul acut al dreptăţii și nedreptăţii ce caracterizează copii cu abilităţi înalte fac deseori ca aceștia să devină incomozi și pentru profesori și pentru familie sau mediul lor social.
Foarte frecvent, copiii cu abilităţi înalte pun întrebări penetrante sau chiar stânjenitoare prin profunzimea lor și nu acceptă răspunsuri ambigue. Din aceste motive sunt deseori neînțeleși, descurajaţi sau chiar pedepsiţi, atât de părinţi, cât și de mediul lor social. Unicitatea acestor copii îi face vulnerabili în mod particular și cere modificări în educaţia parentală, în învăţare și consiliere pentru a le oferi o dezvoltare optimă. De fapt, se poate constata existenţa unui mecanism social de descurajare și aplatizare a copiilor, tinerilor și adulţilor capabili de performanţă înaltă, acest mecanism fiind puternic mai ales în societăţile conservatoare care au avut o evoluţie istorică lentă.
În cadrul acestui mecanism, copiii cu abilităţi înalte sunt obligaţi să se încadreze în norme sociale stricte fără a li se recunoaște creativitatea, sunt obligaţi să înveţe în ritmul generaţiei lor, deși din cauza asincroniei dezvoltării ei pot fi cu câţiva ani mai maturi decât generaţia lor, sunt obligaţi să treacă printr-un sistem de examinare care le ignoră contribuţia proprie, creativitatea, originalitatea și performanţa pe direcţii de pasiune proprii. La vârsta adultă mecanismul obligă persoanele cu abilităţi înalte să se încadreze în reguli tipizate de tip fișa postului, să se comporte în mod formal nevalorificând inteligenţa, creativitatea, înţelepciunea, simţul dreptăţii, umorul, capacitatea de a rezolva probleme complexe sau alte calităţi specifice acestei grupe de adulţi.
Maturitatea psihologică și intelectuală a celor cu abilităţi înalte, supuși dezvoltării asincrone și la vârsta adultă, devine antagonică în acest caz cu sistemul social infantil bazat pe reprezentare și nu pe profesionalism, pe managementul crizelor și nu pe rezolvarea acestora, pe manipulare și nu pe emancipare.
Sistemul educaţional actual descurajează în mod continuu un procentaj de peste 40% dintre copiii cu abilităţi înalte, anume vizual-spaţialii ce au o dominantă funcţională a emisferei cerebrale drepte. Aceștia gândesc în imagini, în timp ce sistemul oficial utilizează cuvinte pe care vizualii spaţiali trebuie să le transforme în imagini, să gândească în imagini, apoi să retranscrie rezultatul în cuvinte pentru a fi evaluaţi în cuvinte. Din acest motiv ei devin copii cu un risc educaţional major în sistemele clasice bazate pe expunere și memorare, deși în mod paradoxal vizualii spaţiali au cea mai mare creativitate/ inventivitate, caracterizaţi de o inteligenţă complexă și dinamică, critică și laterală și în final formează oamenii care adaugă o reală plus valoare în sistem, dezvoltând soluţii, inovaţii și tehnologii în știinţă sau artă.
Cum ne dăm seama că un copil are inteligență peste medie?
Copiii cu abilităţi înalte sunt aceia care prezintă spontaneitate (naturaleţe) și/sau o capacitate înaltă (randament) în oricare dintre următoarele domenii, într-o singură arie sau în combinaţie pe următoarele arii:
Abilitate intelectuală generală: această categorie include persoanele care fac dovada unor caracteristici cum ar fi: curiozitate intelectuală, o extraordinară capacitate de observaţie etc.
Talent academic: această arie include copiii care prezintă o spontaneitate excepţională în școală și demonstrează o înaltă abilitate în lucrările academice, fiind adeseori premiaţi/note mari.
Abilităţi de gândire creativă: domeniul este reprezentat de copiii cu idei originale și divergente, care își demonstrează aptitudinile în elaborarea și dezvoltarea ideilor originale, fiind capabili de a distinge din mai multe forme diferite o situaţie determinată.
Abilităţi de lider: se referă la acei copii care se impun ca lideri sociali într-un grup și care se evidenţiază prin putere, autocontrol și abilitatea de a dezvolta o interacţiune productivă cu ceilalţi.
Artele vizuale și de reprezentare: în această categorie sunt incluși acei indivizi care prezintă abilităţi superioare pentru pictură, sculptură, desen, dans, muzică vocală/ instrumentală și teatru.
Abilităţi psihomotorii: domeniul cuprinde copiii care prezintă niveluri înalte de performanţă sportivă și abilităţi manuale.