Este o scenă în filmul „Mândrie și Prejudecată”, varianta din 2005, în care Lizzie Bennet, împreună cu unchiul și mătușa ei, vizitează (fără voie) splendida reședință din Derbyshire a domnului Darcy. Ceea ce arată că acest minunat obicei al englezilor de a vizita casele nobile datează de peste 200 de ani. Eu nu m-am născut în Anglia, dar am o bănuială că o mare parte din mine este de pe undeva din Somerset, sau Norfolk, sau Cotswolds, așa că m-am alăturat în vara aceasta englezilor care își petrec vacanțele vizitând reședințele aristocrate de la țară.
Holkham Hall
Holkham Hall datează din secolul 18, este, se pare, opera, măcar parțială, a marelui William Kent și este, ca multe dintre palatele englezești, o îmbinare extraordinară de măreție și de simplitate.
Casa a fost construită la comanda lui Thomas Coke, primul Earl of Leicester, care și-a dorit o clădire în stilul arhitecturii neo-palladiene (inspirată de planurile arhitectului venețian Andrea Palladio). Acest stil de arhitectură oferă fațade minimaliste, dar în același timp grandioase și utilizează elemente arhitecturale romane într-un mod armonios. Celebrul hol de marmură (de fapt, alabastru mov englezesc) este o reală capodoperă, prin linii, proporții, amplasarea coloanelor și a busturilor din marmură. Prima impresie este cu atât mai puternică cu cât exteriorul reținut nu te lasă să ghicești ce grandoare extraordinară te așteaptă în momentul în care pășești la interior.
Ca multe dintre aceste reședințe majestuoase, Holkham Hall este încă locuit de familia care deține proprietatea și care, ca multe familii aristocratice englezești, a fost nevoită să transforme clădirea într-o destinație turistică pentru a putea ține pasul cu cheltuielile de întreținere, dar și cu infama taxă de moștenire care, după Cel de-Al Doilea Război Mondial, a îngenuncheat nobilimea britanică, și așa multe dintre case au ajuns în proprietatea statului, într-un fel de barter: casă contra taxă.
Piano nobile, etajul unde locuia și încă locuiește familia, este o succesiune de săli și camere majestuoase, cu opere de artă și tapet care de multe ori datează din secolul 18. De la Tizian la Gainsborough, tablourile, fie că sunt portrete sau peisaje, arată minunat pe tapetul din catifea care este în curs de restaurare, dar care nu își arată vârsta.
Am avut bucuria de a fi parte și dintr-un tur privat al casei, în care observi cum trăiau servitorii (bine), cum arată acum camerele personalului domestic transformate în camere de oaspeți (tot bine), în care am aflat picanterii (de exemplu, baia inventată pentru vizita reginei Alexandra și păstrată exact în aceeași formă), am înțeles ce înseamnă „voids” – spațiile libere între camere și structura arhitecturală (spații foarte periculoase pentru că acolo se strânge praf și așa pornesc incendiile catastrofale), am avut bucuria de a discuta cu voluntarii foarte pregătiți care cataloghează vasta colecție de artă a palatului (de la capodopere la desene realizate de copiii din familie), dar și cu doamnele care, la fel, identifică și cataloghează obiectele care zăceau prin pod sau pivniță – fie porțelan prețios de secol 18, fie o uniformă de copil din catifea și mătase, probabil tot din aceeași perioadă, sau elemente din uniforma de gală a membrilor familiei.
Am aflat multe despre organizarea servitorilor – o ierarhie foarte strictă și rigidă, în oglinda rangurilor nobiliare, precum și faptul că, în general, personalul domestic număra între 35 și 50 de oameni, fără a pune la socoteală servitorii oaspeților care erau invitați să petreacă o vreme la Holkham Hall, perioade în care acest număr se dubla sau chiar mai mult.
Am vorbit despre grandoarea fațadei și a interioarelor, iar domeniul este la fel de frumos și impunător, însă e interesant de știut că, pe pajiștea imensă din fața casei, nobilii din familia Coke creșteau turme de oi (pasiunea lor), iar acum zburdă libere căprioare și enorm de multe rațe. Desigur, ca mai toate familiie aristocratice englezești, o combinație incredibilă de maniere, disciplină și excentricități, și familia Coke a trecut prin multe… aventuri interesante: un soț care și-a închis soția în castel, un cap de familie obsedat de luptele de cocoși și de jocurile de noroc, un altul de care s-a îndrăgostit fără speranță o prințesă măritată cu un pretendent la tronul Angliei și așa mai departe.
Neapărat de neratat este ceea ce englezii numesc walled garden, o grădină împrejmuită cu ziduri, ce datează de circa trei secole și în care aș fi petrecut toată ziua. Grădina de trandafiri, grădina cu dalii, grădina exotică, serele îngropate unde acum câteva sute de ani au reușit să cultive ananas (simbol al prosperității și al prieteniei), grădina pentru bucătărie, unde am văzut cei mai mari și cei mai frumoși ardei, pepeni și dovlecei, pe lângă merii artistic aranjați pe ziduri. De altfel, și grădinile fac obiectul și subiectul și scopul vacanțelor englezilor, o națiune pentru care natura e partener de viață și muncă, prieten respectat și protejat.
Mi-a mai plăcut dragostea și respectul oamenilor din zona pentru domeniul Holkham, unde mulți lucrează fie ca angajați, fie ca voluntari. Nu mai există personal domestic, e adevărat, dar devotamentul și loialitatea angajaților și ale voluntarilor arată că legătura dintre oamenii din castel și oamenii din regiune a rezistat secolelor, schimbărilor, problemelor, războaielor și noii ordini sociale. Nu aș spune chiar familie, dar nici foarte exagerat nu ar fi.
În încheiere, patru scurte informații: Horatio Nelson s-a născut în Burnham Thorpe, un sătuc de lângă Holkham; nu ratați Victoria Inn, un restaurant superb cu un chef specializat în gastronomie britanică modernă și care își culege multe dintre ingrediente din grădina de la Holkham Hall; pe domeniu există un loc de joacă minunat, care ține copiii ocupați ore întregi și se pot închiria și biciclete pentru a explora natura și a vedea mai de aproape căprioarele; la două minute de Holkham Hall se află o plajă superbă, străjuită de păduri de pini, pajiști pline de flori și dune spectaculoase – o rezervație naturală creată cu sprijinul familiei Coke.
Sper că v-a plăcut acest prim episod din periplul meu prin casele aristocratice din Norfolk, deoarece urmează Sandringham și Houghton Hall.