Zidurile unei clădiri fac parte din structura de rezistență a acesteia și în consecință ele trebuie să fie realizate din materiale cât mai sigure, durabile și rezistente. De-a lungul timpului piața construcțiilor a oferit multe opțiuni la nivel de materiale, însă doar câteva au rămas statornice și foarte bine cotate.
Cărămida plină
Clădirile realizate din cărămidă plină sunt unele dintre cele mai rezistente, durata lor de viață ajungând până la circa 100 de ani. Alături de cărămida plină (cărămidă țigănească), pentru construirea zidurilor se mai folosește și mortarul, care are în acest caz rol de liant. Zidurile realizate din cărămidă plină au cea mai ridicată rezistență la compresiune, încovoiere și flambaj, iar acest lucru este asigurat tocmai de modelul țesut de dispunere a materialelor.
Practic, zidurile din cărămidă plină se realizează pe rânduri, cu fiecare rând acoperit de mortar și de un nou rând de cărămidă. Fiecărei cărămizi din rândul inferior îi corespund două jumătăți din cărămizile superioare, modelul sub formă de fagure sau țesere fiind deosebit de rezistent.
Cărămida plină este realizată din argilă arsă, deci din materiale naturale, iar astfel, zidurile realizate vor avea și o bună rezistență la foc,ceea ce reprezintă un avantaj major. Rezistența la șocuri mecanice este de asemenea superioară, tocmai pentru că mortarul monolitizează întreaga structură, care va lucra astfel ca un tot unitar atunci când vine vorba despre preluarea solicitărilor.
În plus, un aspect special legat de cărămidă plină constă în faptul că zidurile realizate din acest material sunt deosebit de rezistente la seisme, tocmai pentru că modelul țesut nu permite cedarea elementelor ca urmare a încărcărilor. Zidurile de cărămidă cedează mai greu, iar fisurile rezultate în urma seismelor se pot distinge după forme de X prezente dintr-un colț al zidului la celălalt.
Acestea se pot intersecta și cu zona ferestrelor, fiind foarte evidentă solicitarea și răspunsul structurii la mișcarea seismică. Chiar și în ipoteza unui seism cu acțiune în plan vertical un zid din cărămidă plină se va comporta în mod corect, fără a ceda (excepție făcând cazurile în care forța de încărcare depășește capacitatea portantă a elementului.
Beton armat
Betonul armat este de asemenea o opțiune foarte bună de construire a zidurilor, iar rezistența este de asemenea ridicată. Modelul de construire este foarte simplu și are la bază conlucrarea dintre elementele constructive. Betonul și oțelul sunt două materiale distincte, cu proprietăți și caracteristici diferite și totuși ele lucrează împreună.
Explicația este de altfel simplă: betonul este un material rigid, a cărui caracteristici de rezistență excelează în ceea ce privește compresiunea; pe de altă parte, oțelul este un material care lucrează foarte bine la solicitări de întindere (dar și la compresiune, rezistențele fiind egale).
Astfel, oțelul este inclus în cadrul clădirilor din beton tocmai pentru a suplini carențele în ceea ce privește rezistențele la întindere, fiind astfel o ”plasă de siguranță” în cazul cedării elementelor din beton.
Atunci când are loc ruperea betonului în masa sa, luând spre exemplificare cazul seismelor, oțelul este capabil să mențină clădirea stabilă, deoarece acesta nu cedează decât dacă îi este depășită capacitatea portantă.
Zidărie BCA
Betonul celular autoclavizat BCA este un material foarte potrivit pentru realizarea zidurilor, deoarece în ciuda aspectului poros și a greutății mici, el are rezistențe mecanice foarte mari. În combinație cu mortarul adeziv, BCA-ul poate realiza construcții foarte bine consolidate, capabile să reziste zeci de ani.
Acestea sunt unele dintre cele mai bune materiale de construcții ce pot fi folosite pentru realizarea zidurilor, discutând despre structuri de rezistență. Pentru pereți de compartimentare, structurile metalice, placajul de OSB și rigips reprezintă opțiuni foarte bune. Indiferent de tipul zidurilor însă, cărămida plină sau cu goluri, betonul și BCA-ul rămân primele opțiuni, care oferă deopotrivă și cel mai înalt grad de rezistență.