ceARTA sau arta de a ne certa mai frumos - Forbes.ro
Cautare




, Contributor

Specialist în comunicare și marketing. Analizează universul consumatorilor pornind de la insight-uri din studii sociologice, psihologice și antropologice.

Lifestyle |
|

ceARTA sau arta de a ne certa mai frumos

Modul în care reușim să ne gestionăm tensiunile interioare pentru a evita conflicte exterioare e influenţat de mulţi factori – individuali, de mediu și chiar culturali.  
Olivia Petre New

În mediile de business hipercompetitive, ideea de a „ieși în faţă“ și de a spune lucrurilor pe nume (în traducere liberă „fără urmă de diplomaţie“) e uneori atât de apreciată încât conflictul devine o formă de supravieţuire și chiar un criteriu de promovare…

Iar după ani de exersat o atitudine conflictuală, fie ea și doar pentru a răspunde „cu aceeași monedă“ la ceea ce primești din jur, această incomodă „abilitate“ de a te certa te va însoţi în toate segmentele vieţii. Și garantat le poate face praf pe toate, dimpreună cu nervii tăi și ai celorlalţi.

Dar dacă ce se întâmplă în familie rămâne între noi (și vecini, eventual), on-line-ul ne arată cât de ascuţiţi pot fi colţii oamenilor atunci când au păreri diferite. Iar social media ne arată că cei mai mulţi oameni aleg să se exprime mai degrabă împotriva a ceva decât pentru ceva.

Oh, să fii hater e atât de cool! Și la îndemână, am putea spune. Explicaţia specialiștilor este că în felul acesta avem oportunitatea sau pretextul de a expune propriile argumente, ceea ce nu am putea face dacă am fi, pur și simplu, de acord cu o altă părere.

Dar dincolo de cultură, marile motive de ceartă sunt cât se poate de universale.

Vorbind despre cupluri, după zeci de ani de studii, profesorul emerit John Gottman susţine că 69% din lucrurile despre care ne certăm nu se schimbă niciodată.

Și a introdus „raportul magic de 5 la 1“ – mai exact, pentru fiecare ceartă (interacţiune negativă), un cuplu are nevoie de cinci interacţiuni pozitive ca să fie din nou în armonie. Pentru că ceea ce contează nu sunt atât motivele (da, chiar nu e despre cine spală vasele de fapt), ci modul în care știm să explicăm ceea ce ne deranjează. Și mai ales felul în care știm să ascultăm. Activ și cu răbdare. (Mă gândesc uneori dacă este aceeași idee pe care bunica mea încerca să mi-o transmită foarte simplu când mă învăţa următorul lucru: „Draga mea, atunci când soţul vine acasă, femeia nu trebuie să iasă cu cuvântul înaintea lui. Căci poate vrea și el să mintă ceva“.).

Paul Graham, un renumit programator, scriitor, antreprenor și blogger, a publicat un eseu devenit „hit“ despre cum să nu fim de acord într-un mod mai constructiv. El propune șapte niveluri ierarhice ale abordărilor pe care le putem avea într-o ceartă, pornind de la cele mai „de jos“ până la cele mai constructive (spre vârful piramidei):

Nivelul 0 – Name calling sau punerea de etichete

„Ești un… idiot/egoist etc.“ reprezintă nivelul cel mai de jos în care cineva poate gestiona un conflict. Iar escaladarea va fi greu de evitat.

Nivelul 1 – Ad hominem

Super trendy on-line, această abordare înseamnă discreditarea persoanei, punerea în discuţie a identităţii/calităţii autorului sau celui care emite o idee, fără a se adresa de fapt ideii prezentate. Probabil că pseudoargumente de genul „Dar cine ești tu ca să…?“ vă sună familiar. Același lucru mi se pare valabil și în cealaltă extremă, atunci când se elogiază frumuseţea unei persoane într-un  context în care ea este total irelevantă, de exemplu dacă persoana respectivă supune dezbaterii un punct de vedere fără nicio legătură cu ideea de estetică, fashion etc.

Nivelul 2 – Atacarea tonului

Evitarea subiectului sau ideii și mutarea discuţiei către tonul nepotrivit al autorului sau emitentului. „Cu cine vorbești tu în felul ăsta?“ e o reţetă sigură către ceartă.

Nivelul 3 – Contrazicerea

În sfârșit, se adresează subiectul în discuţie, dar nu se aduce și un contraargument, expunându-se, pur și simplu, o părere diferită pe care celălalt o consideră Adevărul. „Nu ai dreptate, a fost un film foarte prost, mie nu mi-a plăcut“, dar fără a se explica de ce.

Nivelul 4 – Contraargumentarea

Primul nivel de la care poate începe o discuţie productivă presupune contrazicerea însoţită de argumente și explicaţii. Neapărat raţionale. Reacţiile emoţionale puternice pot deturna din nou atenţia celor care discută de la subiectul în sine.

Nivelul 5 – Respingerea

Implică contrazicerea persoanei citând exact ceea ce el/ea a declarat anterior și arătând o gaură, o lipsă, o eroare de judecată/evidenţă în acea propoziţie. Autorul acestei ierarhii susţine că poate fi cea mai constructivă formă de a rezolva o discuţie contradictorie, dar necesită un efort mai mare decât primele niveluri.

Nivelul 6 – Respingerea punctului central al discuţiei

Spre deosebire de demontarea unor aspecte secundare (de exemplu, corectarea unor cifre sau a unor date neesenţiale din discursul iniţial), această formă de contraargumentare adresează argumentat principala problemă adusă în discuţie. Pădurea, și nu copacii.

Vorbim foarte mult despre cum am putea face lumea un loc mai bun. Eu cred că am putea începe prin a ne certa mai frumos.

CITEȘTE ȘI Tu cum îţi vei măsura viaţa?

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii