Cautare




, Contributor

Specialist în comunicare și marketing. Analizează universul consumatorilor pornind de la insight-uri din studii sociologice, psihologice și antropologice.

Lifestyle |
|

Tu cum îţi vei măsura viaţa?

Învăţăm la cursuri și traininguri cum să facem o strategie de business (și probabil nu ni se pare nimic ciudat în a dormi la birou pentru a finaliza o megastrategie de afaceri), dar cum să facem o strategie de viaţă nu ne învaţă nimeni. (Partea cu încercare și eroare nu se pune.)
Olivia Petre New

Altfel, câţi ne-am luat vreodată o zi întreagă pentru a ne gândi serios ce ne face să ne simţim împliniţi și cum ar trebui să ne construim viaţa pentru a ne putea bucura de acele lucruri?

„Cum îţi vei măsura viaţa?“ e una dintre cele mai simple întrebări complicate de la care poţi porni în acest demers incomod. Sigur, cu toţii avem lucruri mult mai „imediate“ de făcut decât să ne gândim la propria viaţă ca la ceva finit, pe care nu-l mai poţi schimba. Și totuși, câte am avea de câștigat din exerciţiul acesta…

Întrebarea de mai sus reprezintă titlul unei renumite cărţi scrise de Clayton M. Christensen (părintele conceptului de ,,inovaţie disruptivă“, numit în 2011 cel mai influent gânditor de business din lume) și a fost lansată într-un memorabil discurs la un curs de absolvire al Harvard Business School.

După un moment de revelaţie personală, autorul, care tocmai depășise lupta cu boala care îi învinsese tatăl, corelează studii de caz din business cu exemple din viaţă pentru a le demonstra studenţilor cât de puţini dintre noi ajung să găsească un miez de sens în propria viaţă.

Mai exact, cât de puţini ajung să înţeleagă „pentru ce“ trăiesc, care sunt lucrurile importante și aducătoare de împlinire pentru ei și cât de puţini reușesc să facă alegeri de viaţă în acord cu aceste obiective. Evident, în teorie pare totul foarte logic…

Ţi-ai dat seama că pentru tine familia e cea mai mare sursă de împlinire? Minunat. Pasul următor ar fi să vezi în ce măsură alegerile tale concrete sunt pro timp petrecut în familie.  Cât de des sacrifici un eveniment de familie pentru business sau pentru orice altceva? Când ai fost ultima dată într-o vacanţă de familie sau când le-ai oferit un cadou spontan celor dragi?

Ești pasionat de natură sau sport și simţi că o viaţă reușită se măsoară în momente petrecute pe munte? Felicitări. Dar cât de mult din timpul, energia și banii tăi se duc cu adevărat către această sursă de împlinire? În ce măsură ţi-ai croit un job care să îţi permită să cultivi pasiunea? În ce măsură ţi-ai ales niște prieteni și o familie care să o susţină? Cât de des renunţi la alte lucruri pentru a urca pe munte?

Din aceste discrepanţe apare capcana în care cădem majoritatea: uităm că marele viitor (cum ne vom măsura viaţa) e creat din micile noastre „acum“-uri, acele lucruri în care alegem zi de zi să ne investim energia, timpul și banii. Mai simplu spus, priorităţile noastre sunt demonstrate de opţiunile zilnice și nu de ce poveștile aspiraţionale pe care ni le place să le spunem unii altora.

Un studiu arhicunoscut, realizat de o asistentă care avea grijă de oameni aflaţi pe patul de moarte, ne arată că Frank Sinatra chiar e printre puţinii norocoși care și-a trăit viaţa „his way“  (în felul lui) și fără vreun regret care merită menţionat.

În realitate, oamenii pleacă îngreunaţi de regrete și abia atunci când nu mai pot schimba nimic și-ar dori să poată schimba multe.

Iată topul celor mai des menţionate regrete în studiul care a devenit ulterior subiectul unei cărţi (The Top Five Regrets of the Dying, de Bronnie Ware):

– Regret că nu mi-am urmat propriile visuri și pasiuni și am ţinut cont de așteptările celorlalţi – cel mai mare regret este de departe sacrificarea aspiraţiilor personale pentru conformarea în faţa viziunii celorlalţi – familie, prieteni, societate.

– Regret că am petrecut atât de mult timp muncind și atât de puţin timp cu copiii și cei dragi – al doilea mare regret, exprimat mai ales de bărbaţi, este că nu și-au simplificat stilul de viaţă și nevoia de bani pentru a avea mai mult timp în care să se bucure de familie și să cultive relaţii cu sens.

– Regret că nu am avut curajul să îmi exprim sentimentele și să spun ce gândesc cu adevărat – teama de a pierde avantaje sociale ori dorinţa de a evita conflictele este o altă sursă pe lista comună a marilor regrete.

– Regret că nu am păstrat legătura/o legătură mai strânsă cu prietenii – al patrulea regret confirmă faptul că relaţiile sunt cea mai importantă sursă exterioară de împlinire. Așa cum demonstrează și studiile știinţifice, singurătatea face astăzi mai multe victime decât boli precum obezitatea sau cancerul.

– Regret că nu mi-am dat voie să fiu mai fericit – starea de sănătate ne permite luxul de a ne putea îngrijora pentru mii de lucruri neesenţiale.

Dar cum o viaţă fără regrete ar fi… destul de pustiu și ușor imposibil, măcar să fim și noi ca Sinatra. Să adunăm puţine și după măsurile noastre.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii