De aproximativ opt luni, sectorul agricol autohton se confruntă cu un nou episod de secetă prelungită ce amenință mai multe culturi: de la cele de grâu, orz, rapiță și până la cea de viță-de-vie. Iar la o primă vedere, majoritatea sistemelor de irigații existente în România este subutilizată. Cauzele: costurile mari generate de infrastructura învechită, care face ca 80% din prețul apei folosite în agricultură să fie reprezentat de energia electrică consumată de motopompe, susțin fermierii români.
Practic, vorbim despre o situație în care mai mult de jumătate din suprafața agricolă arabilă amenajată pentru irigații nu deține sisteme rentabile din punct de vedere economic.
„Sistemul actual de irigații autohton este necesar, dar este ineficient la modul cum funcționează acum. Chiar dacă am putea să reabilităm sistemele de irigații existente, acestea sunt îndoielnice din punct de vedere al efectelor economice, pentru că vorbim despre canale lungi, distanțe mari de la sursă și până la terenurile fermierilor. Pe de altă parte, nici calitatea canalelor nu este una bună, se pierde apă prin infiltrare, prin evaporare, iar aceste pierderi trebuie să fie suportate de către cineva”, a explicat pentru Forbes România Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii și președintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS).
Președintele ASAS a ținut să enumere pe lista soluțiilor rentabile în vederea impulsionării sistemului autohton de irigații, realizarea proiectului la canalul Siret-Bărăgan care, în opinia acestuia, ar putea fi prelungit până la Prut: „așa ar scăpa și Galațiul de presiune, s-ar mări capacitatea de acumulare din centrul Bărăganului și, astfel, suprafața irigată ar crește undeva la 650.000 de hectare. Nu mai vorbim despre faptul că dacă am mai adăuga acestora și amenajarea canalului București-Dunăre am mai extinde suprafața cu alte 200.000 de hectare. Și iată cum am însumat aproape milionul de hectare”.
Descoperind rolul primordial al agriculturii în lanțul economic, tot mai multe state europene au început să ofere tuturor segmentelor din acest domeniu o importanță aparte. Fapt cu care țara noastră încă nu se poate mândri. Cel puțin aceasta este opinia jucătorilor care activează în sectorul agricol.
„În România, nu auzi foarte multe discuții despre agricultură și tehnologii moderne în același context, deoarece agricultura este încă greșit catalogată din punctul meu de vedere drept un domeniu tradițional. Agricultura este o industrie care consumă foarte mult capital. Fără investiții constante în terenuri, spații de depozitare, utilaje agricole și sisteme de irigații, nu poți face agricultură, cel puțin nu una performantă”, a declarat Liviu Zăgan, CEO Holde Agri Invest.
Cu o suprafață exploatată de peste 7.000 ha de teren arabil la acest moment, pentru compania Holde Agri Invest, irigațiile reprezintă singura soluție de a avea un venit, precum și un profit constant. „Pandemia, combinată cu seceta care a lovit atât România, cât și întreaga regiune a Europei Centrale și de Est la începutul acestui an, a urgentat câteva dintre proiectele noastre – unul fiind extinderea capacității de depozitare, iar cel de-al doilea implementarea sistemelor de irigații. Aveam deja aceste planuri pentru anul 2020, dar în situația de față au devenit clar o prioritate pentru noi, deoarece ne vor ajuta să ne protejăm activitățile și culturile, indiferent de circumstanțe. Așadar, în luna iunie am organizat un al doilea plasament privat pentru acțiunile Holde, înainte de listarea companiei noastre pe piața AeRO a Bursei de Valori București. Am închis oferta în mai puțin de 48 de ore, atrăgând 12 milioane de lei de la investitori. Acest capital va fi parțial direcționat către investiții în irigații. Obiectivul nostru este să ajungem la o suprafață irigată de aproximativ 3.000 de hectare până în 2023”, a explicat Liviu Zăgan.
În ceea ce privește provocările din punct de vedere legislativ, dacă facem referire la modernizarea sistemului de irigații, CEO Holde Agri Invest menționează ca o primă provocare perioada lungă în care se obțin aprobările pentru a avea acces la apă în zonele fără sistem național și, nu în ultimul rând, nevoia fermierilor de a primi certitudini și asigurări de ordin legislativ.
„O altă mare provocare în agricultura românească, care ar trebui adresată autorităților de fapt, este siguranța în ceea ce privește terenul lucrat – mă gândesc aici la stabilirea unei perioade minime pentru contractele de arendă poate chiar de 8-10 ani, precum și la reglementări în ceea ce privește lucrul terenului. Dacă fermierii au siguranța că pot opera un teren pentru perioade mai lungi de timp, vor fi mult mai interesați să investească în îmbunătățirea calității solului, vor avea și timpul necesar pentru amortizarea costului utilajelor moderne, și vor putea mult mai ușor să implementeze proiecte de irigații”.
Din cauza schimbărilor climatice din ultimii zece ani, nivelul precipitațiilor a scăzut de la an la an, cu minime înregistrate în anii 2012, 2015 și 2020. Situație ce a obligat antreprenorii din zona agricolă să găsească soluții de a face față provocării de a utiliza cât mai eficient un sistem de irigații nu tocmai satisfăcător pentru cerințele survenite.
Iar cea mai la îndemână metodă este aceea de a investi într-un sistem care să le asigure irigarea a cel puțin 50-60% din suprafața de teren pe care o lucrează.
„Autoritățile ar trebui să sprijine orice inițiativă de înființare a sistemelor de irigații, nu doar cele legate de refacerea fostelor sisteme care de multe ori s-a dovedit a fi doar o cheltuială inutilă, fără rezultate concrete. Este adevărat că în ultimii ani autoritățile au încercat să revigoreze un sistem de irigare care a fost gândit și realizat greșit încă de la proiectarea și realizarea lui în perioada comunistă. Ideea principală a acestor sisteme de irigații este de a pompa apa din aval în amonte (de jos în sus), cu un consum imens de energie electrică, idee care a funcționat doar în sistemul centralizat, existent înainte de 1989. Însă, în condițiile în care România are o rețea hidrografică foarte bine dezvoltată și relieful este favorabil, este necesară realizarea unor sisteme de irigații bazate pe canale în trepte, care ar aduce apa gravitațional din părțile înalte (munți, dealuri) către părțile joase, fără un consum de energie (astfel de sisteme există și funcționează în Italia, Spania, Portugalia și sudul Franței), a punctat Ioana Popescu, administratorului companiei ICE BLINK AGRICULTURAL.
Nu puține sunt vocile fermierilor care susțin că un sistem de irigații eficient asigură obținerea unei producții agricole corespunzătoare tehnologiei de producție aplicate, în așa fel încât să nu se mai depindă de factorul „apă”. Plecând de la acest raționament, reprezentanții companiei ICE BLINK AGRICULTURAL au spus că în acest moment au în analiză un proiect pentru realizarea unui sistem de irigații care să deservească o suprafață de 110 hectare în valoare totală de un milion de lei.
Printre culturile afectate de seceta din acest an se numără și plantațiile de viță-de-vie, iar în lipsa unui sistem de irigații bine pus la punct, unii fermieri au ales să-și construiască astfel de sisteme din fonduri proprii sau să improvizeze alte soluții pentru a-și salva podgoriile, în funcție de puterea financiară pe care o dețin.
Valeriu Nicu Racovițeanu are o fermă de familie în zona Vrancea care se întinde pe o suprafață agricolă de 25 de ha din care 5,5 sunt de viță-de-vie, iar restul de 19,5 reprezintă teren arabil.
„Sistemul național de irigații arată precum sistemul nervos al unei persoane, singura diferență este aceea că la acest moment el nu este complet: îi lipsește sistemul nervos periferic, adică degeaba avem o rețea hidrografică naturală foarte bogată dacă lipsește cu desăvârșire legătura dintre bazinele hidrografice și suprafețele agricole. Antreprenorii din agricultură au nevoie urgentă de implicarea imediată și directă a autorităților pentru modernizarea sistemului de irigații (identificarea surselor de apă cu potențial pentru irigat și subvenționarea lucrărilor pentru realizarea sistemului de captare și dirijare al apei) prin modificarea legislației care reglementează absorbția fondurilor europene pentru irigații compensând astfel deficitul bugetar din PIB-ul României”, trage un semnal de alarmă și fermierul Valeriu Nicu Racovițeanu.