Creditele verzi sunt esențiale pentru bănci și investitori, în cadrul procesului de ajustare a operațiunilor și a portofoliilor, în funcție de standardele ESG (Environmental, Social, Governance). Finanțările verzi sunt doar o componentă a cadrului de reglementare european, conceput pentru a susține transformarea sustenabilă a economiei. Procesul de finanțare pentru o economie durabilă în România este abia la început.
Acționarii companiilor nu sunt motivați să acceseze un credit verde.
„Chiar și pentru o companie care își face toate temele, își cunoaște obiectivele și calculează indicatori, o finanțare de tip green aduce un consum suplimentar de resurse. (…) Nu sunt diferențe semnificative la nivel de dobânzi, în schimb, finanțarea (de tip green) vine la pachet cu anumite criterii care trebuie respectate la nivel de raportare și de monitorizare ulterioară”, afirmă Magdalena Caramilea, Director de Sustenabilitate, Autonom Group.
Ponderea creditelor verzi în portofoliile băncilor este foarte redusă.
„Expunerea creditelor verzi în portofoliile băncilor este sub 3% din totalul împrumuturilor. Când ne uităm în detaliu, vedem că este și mai puțin pe partea de creditare verde a companiilor nefinanciare, unde credem noi că ar fi o oportunitate pentru instituțiile de credit, dar nu doar pentru acestea, ci și pentru sectorul real, pentru că pornim de la un nivel al intermedierii financiare foarte scăzut în România, ultimul loc din Uniunea Europeană”, susține Luminița Tatarici, Șef Serviciu, Direcția de Stabilitate Financiară, Banca Națională a României.
Eforturile suplimentare pe care le implică accesarea unui credit verde nu aduce neapărat beneficii financiare suplimentare ci indică faptul că respectiva companie se uită și în viitor.
„Diferența la costuri nu se vede. (…) Astfel, din punct de vedere al costurilor, o companie și-ar asuma o sarcină în plus fără a vedea beneficii palpabile, dar obiectivele de sustenabilitate arată faptul că acea companie se uită și în viitor”, afirmă Bogdan Zincă, Șef Serviciu Contractare Direcția Generală De Trezorerie Și Datorie Publică, Ministerul Finanțelor.
Finanțările verzi reprezintă doar o componentă a cadrului de reglementare european, care ar trebui să susțină transformarea sustenabilă a economiei. Iar Taxonomia, SFRD – Sustainable Finance Disclosure Regulation, CSRD – Corporate Sustainability Reporting Directive, Green Bond Standards, Green Claims Directive sunt încă în primele faze ale procesului de asimilare în strategiile corporative și culturile organizaționale ale companiilor.
Raportarea non-financiară este una dintre cele mai importante modificări. Potrivit CSRD, companiile vor fi obligate să publice, începând din 2025, rapoarte non-financiare conforme cu European Sustainability Reporting Standards (ESRS).
„Suntem într-un moment destul de încărcat și de stresant pentru emitenți și pentru companiile care anul viitor vor trebui să aibă toate datele pentru a le putea raporta începând din 2025”, declară Remus Dănilă, Director Relația cu Investitorii și Business Development, Bursa de Valori București.
Companiile aflate în prima linie a implementării măsurilor de transformare sustenabilă a economiei, în special băncile, au un rol esențial în transmiterea informațiilor către toate entitățile implicate.
„Vorbeam, cu doi ani în urmă, despre Green Loan Principles (GLP) sau Green Bond Principles (GBP) – standarde mai accesibile băncilor, dar și împrumutaților. Acum vorbim despre taxonomia europeană și integrarea definițiilor în ceea ce înseamnă finanțare verde”, spune Daniel Sava, Șef Departament Finanțări Structurate, UniCredit Bank România.
Doar un român din patru este interesat, atunci când accesează un credit sau un serviciu financiar, de etica și responsabilitatea investițiilor băncii, potrivit studiului „Românii și economia sustenabilă”, realizat de IZI data pentru Ambasada Sustenabilității din România.