Am făcut o vizită la vila Albini Prassa din București pentru a discuta despre un brand orologer foarte interesant, cu rădăcini exotice, românești-elvețiene-americane, pe nume Benrus. Am avut plăcerea să discut cu Oana Radovanovici și Dragoș Perju, colecționari de piese Benrus, și cu Ion Schiau – partener și distribuitor Benrus pentru România și o parte din Europa.
Voi începe cu Oana și cu Dragoș – ce anume v-a iscat interesul și pasiunea pentru Benrus? Prin ce vi se pare special acest brand?
Dragoș Perju: Acum vreo 15 ani, poate și mai mult, colecționam diverse alte ceasuri. Am intrat pe niște grupuri de colecționari, iar, la un moment dat, unul dintre colegii noștri mi-a arătat un ceas Benrus – nu auzisem de firma asta, nu era foarte cunoscută în Europa. Avea tricolorul – roșu, galben și albastru – pe cadran. Și mi-a stârnit interesul. Am făcut imediat săpături și am aflat că unul dintre frații care au întemeiat firma s-a născut la Iași. Familia a emigrat ulterior, iar ceilalți doi frați sunt născuți la New York. Ne-am bucurat că am descoperit un ceas cu origine românească și am început să căutăm. Evident, am aflat apoi că era vorba despre o coincidență, de fapt. Era un celebru cal de curse, Citation, care a câștigat câteva premii în America (inclusiv Triple Crown, în 1948, n.red.), iar jocheul purta culorile roșu, galben și albastru. Acel ceas Benrus făcea parte din colecția Citation, iar culorile de pe cadran erau culorile acestui jocheu. O coincidență frumoasă cu tricolorul românesc. Și așa s-a născut pasiunea. Pe urmă am descoperit și alte legături – cu regina Maria, cu Johnny Weissmüller, care a fost tot român…
Și regina Maria a avut ceas Benrus?
D.P.: Regina Maria a făcut o călătorie în Canada și Statele Unite ale Americii, cred că prin anii 1925-1926, și povestește, la un moment dat, în Memoriile sale că s-a întâlnit la New York cu un grup de evrei care i-au dat un ceas cadou – un Benrus. Frații Lazarus, de altfel, au fost foarte ancorați în lumea celebrităților, a sportivilor. O formă de marketing, firește. Dar e frumos pentru noi să descoperim astfel de legături.
Nu era o formă agresivă de marketing. Era inspirată doar.
D.P.: Probabil ca la celelalte firme – destul de agresivă, dar în sensul bun al cuvântului: îi ajuta să fie văzuți, să aibă succes comercial.
Cum și trebuie, de altfel. Și ce alte vedete au mai purtat Benrus, din câte știți? Și Johnny Weissmüller, înțeleg? Era posesor?
D.P.: El apare prin reclame, am adus și cu mine câteva. Apoi Babe Ruth, celebrul jucător de baseball, și Charles Lindbergh – cel mai celebru promotor al ceasurilor Benrus. Și aici este chiar o poveste frumoasă: la Paris, imediat după ce a făcut zborul peste ocean, Lindbergh s-a întâlnit cu doamna Alice Christian, președinta filialei Benrus din Europa, din Chaux-de-Fonds – prima femeie care a condus vreodată o companie orologeră –, ocazie cu care i-a luat un interviu lui Lindbergh și i-a oferit cadou un ceas Benrus. Apoi sunt multe actrițe, veți vedea în carte. Noi am cumpărat cât am putut, inclusiv reclamele din perioada respectivă, începând cu 1925 până în anii ,70. Benjamin Lazarus a fost bijutier, a lucrat într-o bijuterie înainte de 1921 și era foarte familiarizat cu ceea ce noi numim astăzi industria luxului. Pentru că, așa cum bine știți, în timpul Primului Război Mondial s-a „inventat“ ceasul de mână, pentru că soldații trebuiau să aibă mereu ceasul la îndemână. Iar după război s-a bucurat de un mai mare succes ceasul de mână pentru doamne. Pentru că bărbații încă mai purtau veste, aveau ceasuri de buzunar. Și atunci a apărut o funcție interesantă a ceasului – ca bijuterie pentru mâinile doamnelor. Iar modelele de ceasuri din anii ,20 sunt mai degrabă feminine decât bărbătești.
Cam câte ceasuri Benrus aveți acum în colecția personală, cu aproximație?
Oana Radovanovici: Cred că în jur de 300.
D.P.: Nu, Benrus sunt mai puține. Evident că ne-am contaminat și, descoperind lumea asta a ceasurilor americane de la începutul secolului, am extins căutările și la alte branduri. De fapt, nu erau foarte multe firme americane care chiar produceau și mecanismele. Sunt vreo trei-patru firme americane, le numeri pe degete. Iar Benrus și alte firme au folosit mecanisme elvețiene. Și din cauza taxelor: ei luau piese, mecanisme din Elveția, iar carcasele, bijuteriile, pietrele, tehnicile decorative – partea estetică, în esență – erau realizate în SUA, la New York.
Ce anume vă place cel mai mult dintre modelele pe care le aveți? Care sunt preferatele voastre?
O.R.: Eu am fost fascinată de perioada Art Deco. Așa am început, așa mi-am găsit calea. Colecționez și eu de prin 2010. La început o făceam haotic – nu știam ce trebuie să fac, ce-mi doresc. A trecut ceva timp până mi-am găsit calea. Și așa am ajuns la Benrus. Sigur, și prin prietenul nostru, Dan-Cătălin Buzdugan, de la Ceasuri pentru România – acolo a fost primul loc unde am găsit cele mai multe informații despre Benrus. Astfel, pornind de la perioada Art Deco, am vrut să văd ce a făcut Benrus. Și azi un ceas, mâine un ceas… Așa cum spunea și Dragoș, am achiziționat și reclamele, ceea ce este foarte important pentru colecție – ai în față tot contextul.
D.P.: Adică au un nume. Altfel, cumpăram, dar nu știam exact ce sunt. Așa, le identificăm în reclame cu nume, cu an…
O.R.: Exact, asta e foarte important – reclama e ca un fel de confirmare că a existat modelul.
D.P.: Regina Maria apare chiar într-o reclamă – din 1929, cred.
Extraordinar! Și porți ceasuri Benrus, Oana?
O.R.: Da, eu port ceasuri Benrus în fiecare zi. Câte două chiar, ca să am timp să le port pe toate. Da, chiar sunt genul de colecționar care poartă ceasurile. Mi-e dor de ele, nu le pot ține deoparte. Îmi place să mă bucur de ele.
Așa cum ar și trebui să fie. Și aveți acum vreun obiectiv pentru Benrus, un model pe care vă gândiți să-l achiziționați?
D.P.: Sunt câteva pe care nu am reușit să le achiziționăm. Acum, principalul nostru obiectiv este să punem toate aceste informații într-o carte.
O.R.: Cu ajutorul lui Ion, ne dorim să existe această carte pentru colecționari. E foarte important – este o carte despre istoria firmei.
D.P.: Mi-e foarte greu să redau în câteva cuvinte, dar în decursul istoriei sale – care n-a fost foarte lungă, în fond, din 1921 până în 1969, când a fost vândută compania –, brandul a creat foarte multe ceasuri, au ajuns chiar pe locul 1 sau 2 ca vânzări în 1950. Dar sunt câteva ceasuri pe care le-am vânat, pentru că sunt niște repere chiar și în istoria orologeriei în general, nu doar în istoria Benrus. Ceasurile pentru doamne sunt foarte multe, foarte frumoase, foarte decorate, unele chiar foarte greu de găsit, însă nu pot spune că vreunul dintre modele este celebru. În schimb, în cazul ceasurilor bărbătești, primul celebru este un Airman. Pe lângă celebrități, Benrus s-a asociat foarte puternic cu aviația. Pentru că și aviația, și orologeria erau la început. Iar un model celebru al brandului Benrus este Airman, apărut prin 1929. După care au tot urmat. N-aș putea să ofer o cronologie exactă, dar sunt ceasuri celebre – de exemplu, există un model, Signed, pe care se poate personaliza cu litere metalice un nume. Toată lumea oferea ceasuri drept cadou, iar pe spatele carcasei se grava o dedicație. Iar acest model are un sistem brevetat de Benjamin Lazarus în care se pot pune orice litere – evident, de către un ceasornicar.
O.R.: Apoi avem aici un model de damă foarte deosebit – Benrus Embraceable – și simplu, și ușor de purtat, ca o brățară.
D.P.: În anii ,40 au făcut și ei un cronograf celebru, Sky Chief, în vreo trei variante, care a rămas în istoria orologeriei ca un reper. Apoi Benrus a colaborat foarte mult cu Armata SUA, dar și cu Marina SUA, iar în anii ,60, alături de alte branduri, au produs ceasuri pentru militarii care luptau în Vietnam. Au continuat și după vânzarea firmei, în anii ,70, creând ceasuri celebre – Type I, Type II, DTU. Noi nu am reușit să achiziționăm modelele Type I și Type II – nu că n-ar exista, dar sunt destul de scumpe. Pentru bugetul nostru, cel puțin.
Cam cât ar fi?
D.P.: Cam 5.000 de dolari pentru un ceas din 1970.
Da, este destul de mult.
O.R.: Prețurile au crescut incredibil în ultimii 10 ani. Acum 10 ani, dacă am fi știut…
D.P.: Da, acum 10 ani le luam cu 500 de dolari, poate. De altfel, am și luat un model Sky Chief cu 500 de dolari, iar acum este 3.000-4.000 de dolari.
Excelent!
D.P.: Bine, asta acum 15 ani, când nici internetul nu era atât de avansat.
O.R.: Da, și asta a contribuit foarte tare, circulația informațiilor.
Nu erau atât de multe informații la îndemână pe atunci.
D.P.: Și, într-adevăr, site-ul pe care l-a făcut Dan-Cătălin, Ceasuri pentru România, a contribuit enorm. Dan-Cătălin a fost printre primii pasionați de Benrus și, în plus, are o formație de istoric. El ne-a ajutat foarte mult, de fapt. Site-ul lui, Ceasuri pentru România, a devenit cunoscut chiar și în America, iar Benrus a devenit brusc o descoperire pentru americani. Pentru că ei erau mai degrabă cu Hamilton, brandul lor de suflet.
Da, Hamilton este uriaș la ei.
O.R.: Da, Benrus nu e chiar compania lor preferată, dar au început să fie interesați de ea.
D.P.: De altfel, Benrus a și avut un… hai să nu-i zic conflict, dar a fost un proces comercial: au achiziționat foarte multe acțiuni de la Hamilton în 1953, încercând să cumpere compania. Însă în urma unui proces s-a stabilit că se încalcă nu știu ce lege… Dar atât de puternică ajunsese firma Benrus, încât concura cu Numărul 1 din America!
Extraordinar!
O.R.: Să nu uităm că este totuși o companie de familie.
D.P.: Da, o companie de familie și mult mai tânără decât Hamilton sau Elgin – companii americane înființate în secolul al XIX-lea, care au făcut ceasuri de buzunar, pentru căile ferate americane.
O.R.: Benrus este o companie ale cărei modele sunt dificil de identificat. Au făcut multe modele într-o perioadă relativ scurtă, dar sunt greu de identificat, lipsesc informațiile.
D.P.: Nu există nicio carte. Există articole, dar…
O să existe, în curând.
O.R.: Cât am reușit și noi să ordonăm.
Oricum, este un pas uriaș înainte.
O.R.: Da, cred că îi va ajuta pe viitorii colecționari. Știu că asta îmi doream eu când am început să colecționez – voiam o carte. Benrus, Elgin, Hamilton, orice. Bine, la Hamilton mai sunt. Să văd, să știu ce caut, să identific ușor ceasul. La Benrus chiar nu există așa ceva.
Vor crește și mai mult prețurile după cartea voastră.
O.R.: Da, trebuie să cumpărăm mai mult acum (râde).
Marea revenire
De la trecutul excepțional, ne mutăm acum un pic la viitor. Ion, ce poți să ne spui despre renașterea acestui brand care începe să devină din ce în ce mai căutat și mai cunoscut?
Ion Schiau: În primul rând, că le datorez foarte mult Oanei și lui Dragoș. Acum doi ani am făcut o expoziție în cadrul evenimentului Romanian Design Week, despre mișcarea Art Deco din SUA, iar în timpul expoziției am descoperit activitatea brandului Benrus din anii ,20 – incredibilă în ceea ce privește creativitatea de produs. Ca inițiative de marketing, mă refer. Dragoș spunea foarte nonșalant că au colaborat cu sportivi, dar nimeni din Elveția nu făcea asta! Știm foarte bine că industria orologeră s-a concentrat pe sport și pe testimoniale abia 50 de ani mai târziu! Însă cei de la Benrus au simțit deja să facă acest lucru din anii ,20. Și corectează‑mă te rog dacă greșesc, dar n-am văzut la alți americani proactivitatea asta în anii ,20, unde în materialele publicitare vezi jucători de baseball, jochei, jucători de golf, apoi de la Johnny Weissmüller la Lindbergh… Ei au fost primii care au avut acest simț și în 1927 au trimis-o pe femeia aceea CEO – prima femeie CEO din domeniul orologer – la Paris, ca să pună un ceas la încheietura lui Lindbergh, iar ulterior, la o săptămână, să apară în toată presa americană cu materiale publicitare! Cine semnează azi un contract improvizat și reușește să facă o campanie națională într-o săptămână? Să nu uităm: suntem în 1927! Pe urmă, Bulova a semnat cu Lindbergh, pe urmă Longines a făcut un ceas cu Lindbergh în 1932, care a devenit un fenomen (modelul Hour Angle, n.red.). Dar primii au fost cei de la Benrus. Apoi a mai fost și exploratorul Roald Amundsen care a purtat Benrus. Și Steve McQueen, în 1968. Deci, cu cât se construiește cartea, cu cât descopăr mai multe lucruri, cu atât mă entuziasmez mai tare. Este incredibil, nu vă dați seama ce au făcut oamenii aceștia! Eu am venit în contact mai serios cu Benrus acum doi ani. Mentorul meu din Elveția, care a fost alături de mine de când am intrat în industrie, în anii ,90, a lucrat pentru Benrus în 1960, la New York. Și mi-a tot povestit despre acest brand. Iar anul trecut, când i-am întâlnit pe proprietarii actuali ai brandului Benrus, lucrurile s-au legat în mod firesc. Participăm și suntem parteneri ai brandului pentru reconstrucția colecției. Este o oportunitate cu care te întâlnești foarte rar. Iar faptul că în fiecare zi găsim ceva nou – fie prin obsesia noastră, fie prin faptul că acum am mandatat și istorici care știu unde să caute și ce să caute – este extraordinar! Anul acesta lansăm o colecție bazată în primul rând pe modele care au rămas foarte iubite în SUA și care au făcut succesul brandului și vrem să construim marca Benrus ca marcă internațională. Avem un model din 1964, realizat pentru armata americană, pentru soldații care au luptat în războiul din Vietnam. Este un model legendar din categoria Field Watches: ceasul DTU și colecția pe care am legat-o de el. Benrus nu a fost singura firmă care a furnizat ceasuri cu specificația aceasta militară, dar a fost cea mai mare și prima. Pe urmă, în 1968, Steve McQueen a purtat ceasul Benrus 3061, care este versiunea civilă a ceasului purtat de militari în Vietnam. L-a purtat în filmul Bullitt – poate din dorința de a fi cool, poate din dorința de a provoca. Ulterior, ceasul acesta a fost poreclit Bullitt de colecționari. Și astfel definim o nouă colecție Benrus – un Field Watch civil. Suntem foarte încântați să dezvoltăm categoria aceasta. În fine, tot anul acesta vom reedita tot ce este Type I/Type II, un model creat la bază pentru trupele speciale americane de dinainte de Navy SEALs, respectiv UDT – Underwater Demolition Teams –, un ceas foarte performant pentru epoca respectivă.
Și ceva pentru doamne?
I.S.: Încet-încet, ajungem și acolo. Și în segmentul acesta unde ne poziționăm – pentru că Benrus a fost tot timpul un brand foarte popular și vrem să fie un ceas calitativ la un preț cât mai accesibil cu putință, dar să fie situat, evident, între 1.000 și 4.000 de dolari. Ceasuri concepute de femei pentru femei în segmentul acesta specific pentru femei rar găsești. Și când descoperim toată bogăția colecțiilor Benrus… Avem deja echipe de design care se ocupă de tema aceasta. Sky Chief, cronograful legendar al brandului Benrus, este un proiect pentru anul viitor. Este un cronograf care a echipat companiile aeriene din 1940‑1945 până în anii 1960-1965. Tocmai de aceea compania și avea acest slogan, The watch brand of famous airlines. Pentru că la TWA, American Airlines, Delta – toată lumea purta Benrus.
Eu mi-aș dori să revizitați un pic și stilul Art Deco la un moment dat, dacă se poate.
O.R.: Da, așa sper și eu.
D.P.: Mi-am adus aminte să menționez o fază foarte simpatică: prin anii ,20, Benrus a cerut primăriei din New York permisiunea de a pune un ceas Bernus pe Statuia Libertății – nu mai știu exact cu ce ocazie. Evident, nu au primit acordul, li s-a spus că e prea modern ceasul și nu dă bine, dar știrea a circulat în toată presa. Cumva, ei și-au atins scopul pentru că și-au făcut reclamă, a fost o formă de promovare.
I.S.: Da, erau foarte curajoși în tot ce făceau.
Mulțumesc foarte mult! Ceasurile Benrus se găsesc la Albini Prassa în București?
I.S.: Da, ceasurile Benrus se găsesc la Albini Prassa în București și în magazinele din Timișoara și din Cluj.
Perfect! Mulțumim și la cât mai multe!