Sun Tzu era originar din Statul Ch’i.
Datorită cărții sale despre arta războiului, el a obținut o audiență la Ho Lu, regele Statului Wu.
Ho Lu a spus: „Ți-am citit în întregime cele treisprezece articole. Poți face o mică demonstrație a artei de a stăpâni mișcarea trupelor?”
Sun Tzu a răspuns: „Pot”.
Ho Lu a întrebat: „Poți face același lucru și cu femeile?”
Sun Tzu a răspuns: „Pot”.
De îndată, regele a ordonat să fie aduse de la Curte o sută optzeci de femei frumoase.
Sun Tzu le-a repartizat în două companii și a pus în fruntea lor pe cele două concubine preferate ale regelui. Apoi a spus: „Știți unde se găsesc inima, mâna dreaptă, mâna stângă și spatele?”
Femeile au spus: „Știm”.
Sun Tzu a spus: „Când ordon «față», întoarceți-vă cu fața, când ordon «dreapta», întoarceți-vă la dreapta, când ordon «stânga», întoarceți-vă la stânga și când ordon «spate», întoarceți-vă cu spatele”.
Femeile au spus: „Am înțeles”.
După enunțarea acestor preparative, au fost pregătite armele călăului, pentru a arăta că vorbea serios.
Sun Tzu a repetat ordinele de trei ori și le-a explicat de
cinci ori, după care a bătut semnul de tobă și a ordonat: „Întoarceți-vă la dreapta!”
Femeile au izbucnit în râs.
Sun Tzu a spus: „Dacă intențiile nu sunt clare și ordinele nu au fost complet explicate, este vina comandantului”.
El a mai repetat ordinele de trei ori și le-a mai explicat de cinci ori, după care a bătut din nou toba și a ordonat: „Întoarceți-vă la stânga!”
Femeile au izbucnit din nou în râs.
Sun Tzu a spus: „Dacă intențiile nu sunt clare și ordinele nu au fost complet explicate, este vina comandantului; însă dacă intențiile sunt clare și ordinele nu sunt executate conform indicațiilor comandantului, atunci este vina ofițerilor” și a ordonat executarea celor două concubine aflate fiecare în fruntea trupelor.
A pus, apoi, alte două femei la comanda trupelor – cele aflate imediat sub cele două concubine, în ordine ierarhică.
La următorul set de ordine s-au executat toate, fără ezitare și fără râsete.
…Ne este cunoscut, desigur, scenariul, direct sau indirect.
Nu întotdeauna avem curajul să „decapităm” ofițerii (a se citi, în termeni de business, și în sensul de „a sancționa” sau „a termina contractual”), mai ales în cazul în care aceștia sunt cei care aduc o parte semnificativă din veniturile companiei.
Cunosc cazuri în care „ofițerii” acționează complet opus valorilor de bază ale companiei, demotivând echipele și distrugând cultura companiei, însă sunt păstrați pe poziții pentru că sunt responsabili pentru vânzări semnificative sau pentru clienți mari.
Cât de dispuși suntem să sacrificăm cultura companiei pentru cifra de afaceri?…
Este aceeași alegere pe care o avem mereu de făcut între „acum, repede, mult” și „mâine, curând, constant”.
Afirmația pe care o emit, după mulți ani de muncă în corporație și după puțini ani de antreprenoriat/board member, este că demiterea „ofițerilor” care nu execută ordinele comandantului trebuie făcută fără ezitare, însă:
- Cu pregătirea dinainte și în ritm alert a altor ofițeri, în paralel, înainte de demitere;
- Suficient de devreme, încât eforturile de „reconstrucție” a echipei să nu fie atât de mari încât să dărâme întreaga companie (caz valabil pentru start-up-uri).
Un mic hint de gând de luat acasă, pentru fondatorii de start-ups: să avem mereu „înlocuitor” pentru fiecare personaj-cheie în povestea companiei noastre și să angajăm în pereche orice om-cheie din echipa de vânzări (adică două persoane angajate în același timp, atât pentru a optimiza efortul de training, cât și pentru „back-up” în caz de neperformanță a celui angajat…).
Pentru start-ups, timpul și intensitatea „neascultării ordinelor comandantului” cântăresc mai greu în durata vieții companiei decât pentru alte companii funcționale deja.