Cât încape într-o zi
Atât cât suntem pregătiţi să primim: atât încape într-o zi. Și ce suntem pregătiţi să primim din fiecare zi: atât încape în noi în ziua aceea.Citește
Roluri preluate, roluri asumate. Noțiunea de „best self”
Ce simplu ar fi să putem face asta cu un buton! Ce ușor ar fi să începem toţi munca „full throttle” în același timp și, la fel, să ne deconectăm împreună, ca apoi, la unison, să ne putem bucura de viaţă și de timp liber.Citește
Atenţia și întunecarea inimii
Noi, când nu vorbim, credem că suntem atenţi și că îi ascultăm pe alţii. În discuţii sau în ședinţe, încercăm să captăm întreaga perspectivă a unei situaţii și suntem convinși că o facem. Fapte – obiectivitate – rezultate – cifre – proceduri – follow-up – KPIs: acestea nu au cum să dea greș sau să fie interpretate diferit de mai multe persoane, nu?Citește
Răţuște și iepurași pe la geamuri. Observaţie despre autenticitate
Mă plimbam seară de seară și dimineaţă de dimineaţă pe lângă lacul din Altausee, cât timp am stat acolo, la finalul acesta de iarnă, plecată ca să lucrez în liniște la proiectul meu de cercetare a diferenţelor dintre femei și bărbaţi în leadershipul corporatist. Poate iese un bestseller. Vom vedea.Citește
Bucuria și disciplina: ce bine este când reușim să le ţinem împreună, lângă noi
Când disciplina ne intră în viaţă, ea ne aduce bucuria că deznădejdea pleacă, că inutilitatea și nevederea înainte dispar, că fiecare moment este trăit mai bine. Disciplina este direct însoţitoare a îndemnului pe care îl auzim des în jur „Trăiește-ţi viaţa!“.Citește
Despre tăcere, la birou. Câteva principii de lucru.
În unele birouri se trăiește în gălăgie, ca semn al activităţii și al energiei de lucru tinerești; al rezultatelor care se vor vedea în curând și al faptului că suntem mulţi, că avem opinii și că muncim în echipă. Muncim – cuvântul-cheie.Citește
Tăcerea este mai bună
Este greu să taci. Dar este mai bine. O învăţătură sufită spune că înainte de a spune ceva, să trecem acea informaţie prin trei porţi: „este adevărat?“, „este necesar?“ și „o vei spune cu blândeţe?“. Răspunsul „da“ la toate trei dezleagă vorbirea; altfel, nu. Citește
Totul este simplu, dacă este din inimă
Acesta este un principiu de leadership; nu pentru viitor, ci pentru acum.Citește
„A table for one, please!“
Când ceri o masă pentru o persoană, poţi primi răspunsuri dezarmante sau amuzante. Celelalte categorii de răspunsuri posibile nu sunt, cred, statistic relevante.Citește
Atenţia la detalii atunci când creștem oamenii din jurul nostru
Când ajungi la un nivel suficient de înalt al carierei, începi să dai mare atenţie detaliilor. Tuturor detaliilor: de la cât de ușor accesezi ușa garajului ca să ieși din casă dimineaţa până la cum ţine în mână furculiţa partenerul de afaceri cu care vorbești; de la cât de repede înţelege chelnerul ce comanzi tu până la ce flori să fie în camera de zi miercuri seara…Citește
Graba şi Voinţa, cele mai importante personaje din viaţa noastră
Sunt dimineţi în care organele nu ne stau la locul lor; stomacul urcă în gât, ficatul se mută în zona rinichilor şi se simte zguduit la fiecare pas, inima parcă se face mai mică, pentru că au urcat înspre spaţiul ei intestinele mici, umflate cu presiunea aerului pe care îl înghiţim în respiraţia ultrarapidă şi superficială. Nu ştim clar de ce ne simţim aşa şi de unde vine graba asta.Citește
Graţie 365/24/7
În intervalul celor doi ani petrecuţi între Londra, New York, Hong Kong, Dubai şi Bucureşti mi-am făcut zeci de prieteni şi tot atâţia potenţiali parteneri de business; cel mai aproape de suflet mi-au rămas - îmi sunt - colegele şi prietenele mele, femei din întreagă lume. Am învăţat de la ele universalitatea graţiei şi a iubirii: peste tot în lume femeile îşi doresc acelaşi lucru şi visează în aceeaşi direcţie: protecţie, iubire, cuib.Citește
A fi boier
„Ce mai faci, boierule?“ – întrebare ușor ironică între doi barbaţi care nu s-au văzut de ceva vreme; poate avea un ușor grad de respect implicit către cel căruia îi este adresată întrebarea.Citește
A învăţa să ne facem viaţa mai frumoasă
Primul verb cu care ne luptăm de mici, odată intraţi în şcoală, este „a învăţa“. Ne chinuie şi ne privează de la joacă acest verb. Apoi înţelegem că este însoţitorul nostru în orice pas în viaţă, că este un dar divin (care rămâne cu noi până la final) şi că ne îndrumă să ne facem viaţa mai frumoasă.Citește
- 1
- 2
Ediția tipărită a revistei
Recomandate
