Cât de des te gândești la copilul tău într-o zi? În fiece clipă.
Nu exagerez. Serviciu, prieteni, casă, mașină, supermarket, vacanțe, cărți, instagram, spotify, sală de sport, frizerie, toate, toate pot aștepta, pot fi reprogramate, anulate, ignorate atunci când e vorba de copil. Cu dragoste, fără regrete.
Părinți pregătiți înseamnă un bebe fericit și o viață mai ușoară. Nu cred în această mantră. Oricâte cursuri ai face înainte – și sunt multe la ofertă –, oricâte sfaturi ai primi – dispuși să le dea sunt și mai mulți –, nimic nu te poate pregăti pentru momentul în care vine bebe. Sigur, nimeni nu scapă de acele nopți nedormite, de mesele tot la două-trei ore din primele luni, de colici, prima baie, primii dinți sau de șirul nesfârșit de scutece schimbate. Toate le înveți on the job, cum se spune, pe toate le faci fără să gândești prea mult și toate greutățile dispar fără urmă atunci când, pe la vreo două luni de viață, bebe începe să zâmbească. Te topești.
Toate bune și frumoase, fiecare părinte are ritmul lui de învățat, fiecare bebe are ritmul propriu de dezvoltare, însă un lucru pe care îl recomand tuturor noilor părinți este să facă un curs de prim ajutor pentru nou-născuți. Guvernul țării în care locuiesc organizează periodic astfel de cursuri și sunt convins că ele există și în alte țări. Căutați și mergeți.
Aici, aceste cursuri sunt ținute de către pompieri. Sigur, de paramedici care lucrează în brigada de pompieri.
Instructorul care ținea cursul la care am participat eu zilele trecute a început cu o poveste adevărată pe care o trăise cu o săptămână în urmă. O mamă sunase disperată la 112 pentru că bebeul ei de șapte luni se înecase cu o bucățică de fruct. Au sosit la locul faptei în mai puțin de cinci minute și cu două lovituri plasate între omoplații bebelușului au dislocat bucata de căpșună și l-au salvat. Mama, revoltată de tratamentul aplicat copilașului ei, i-a amenințat pe paramedici cu poliția. A și chemat poliția, care a venit prompt, a analizat situația și i-a explicat mamei că paramedicii și-au făcut doar datoria și i-au salvat copilul. După care instructorul ne-a dat, pe rând, fiecăruia, un manechin-bebe care avea o bucățică de hârtie blocată în gât și ne-a arătat și ne-a pus să exersăm unde trebuie dat, cu câte degete și cât de tare pentru a disloca obiectul ce bloca căile respiratorii și a salva copilașul. Recunosc că trebuie lovit zdravăn și am înțeles-o în acel moment și pe mama din poveste, și pe paramedic. Însă e adevărat că bebelușii sunt mult mai puternici decât ne imaginăm noi. Și tot pe subiectul înecatului la cei mici, cât timp copilașul plânge sau scoate orice fel de sunet înseamnă că nu are blocate de tot căile respiratorii. Când nu mai scoate niciun sunet, începe să fie deja târziu.
Nu am să vă povestesc tot cursul, care a durat peste patru oare, însă merită spus că instructorul a abordat teme precum ce faci când bebe se arde sau electrocutează, câte tipuri de arsuri există și cum trebuie procedat la fiecare în funcție de suprafața afectată și de gravitatea arsurii, plus sfaturi bune de a pregăti casa pentru atunci când bebe începe să meargă de-a bușilea. Febra mare a fost și ea explicată cu exemple de ce se poate face acasă pentru a o scădea și când trebuie mers la pediatru sau chiar la urgență. Alergiile, otrăvirile din greșeală, mușcăturile de insecte (incluzând căpușele) au fost toate explicate pe larg – sigur, remediile și pașii de urmat în caz de Doamne ferește. Subiectul copilașilor lăsați în mașini de părinții care fug doar să ia ceva de la supermarket sau de la curățătorie, de exemplu, a fost, de asemenea, pe larg dezbătut. Ocazie cu care am aflat că dacă vezi un copil sau un animal într-o mașină parcată cu geamurile închise, legea îți permite să spargi geamul de la mașină fără niciun fel de repercusiuni. Nu știu în câte țări e valabilă această lege, însă eu cred că e de bun-simț.
Cursul s-a încheiat cu o altă practică pe manechine, cum să faci CPR unui bebe, unui copil și unui adult.
La ce m-a ajutat acest curs? Pentru că îngrijorarea pentru copilul meu a rămas aceeași ca înaintea cursului? Mi-a dat un pic de încredere că pot face față la ce îmi poate rezerva viitorul, încredere și în paramedici că știu ce fac și fac bine și mai ales o asigurare în plus că bebelușii, așa mici și fragili cum par, sunt mult mai puternici de cât ne imaginăm noi.
Și cu piesa de lego ce am avut? A fost un exemplu dat de instructor care a avut el însuși o piesă de Lego blocată într-o nară, pe când era copil. La urgență i-au scos-o rapid lărgind puțin nara cu o pensetă.
