Zâmbitoare, calmă și foarte organizată, Alexandra Timofte Revnic ne-a dezvăluit în acest interviu plin de căldură secretele echilibrului dintre job, antreprenoriat și maternitate. de Mariana Robescu
Alexandra, ești actriță, antreprenor, dar, în același timp, și mamă. Am convingerea că ți se pune mereu întrebarea „cum reușești să le faci pe toate?”. Eu te-aș întreba însă cât timp din zi ești mamă. Aceasta este problema la care caută soluții multe femei de carieră.
Într-adevăr, este o întrebare pe care o primesc des și înțeleg de ce. Pentru mine, timpul petrecut în rolul de mamă nu poate fi măsurat în ore sau minute, ci în clipe pline de bucurie, descoperire și conexiune.
Îmi place să cred că nu e vorba doar despre cât timp le dedic copiilor mei, ci despre calitatea acelor momente. A fi mamă nu este doar un capitol din zi, ci este esența mea de a fi, puterea de unde pornește totul. Fie că suntem într-un parc de joacă, fie acasă, citind o poveste seara sau pur și simplu stând împreună, fac tot ce pot să fiu prezentă în mod autentic, fără telefon lângă mine, cu toată energia către fiicele mele. Prezența interioară cred că este cel mai important aspect, nu doar prezența fizică, chiar dacă vorbim doar de câteva minute. În acele momente, tot restul lumii dispare, iar eu mă dedic complet lumii noastre, fără să mă gândesc la deadline-uri sau la responsabilitățile profesionale.
Cum a fost ziua în care te-ai trezit cu primul copil în brațe și cu un drum necunoscut de parcurs, ca mamă? Te-ai simțit singură, cu temeri legate de acest necunoscut? Cum a fost a doua oară?
Aiii! Ce bucurie a fost în toată inima mea. Abia așteptam acel moment. De mic copil am visat să fiu mamă tânără.
Desigur, am avut temeri și incertitudini: Cum să știu dacă fac totul bine? Cum să fac față noilor provocări ale acestei noi vieți?
Totuși, în același timp, am descoperit o forță interioară pe care nu știam că o am. Mă simțeam vulnerabilă, dar în același timp, extrem de puternică, știind că am adus pe lume o minune ce îmi va schimba viața.
La ceva timp, mai exact când Ruxandra avea 7 ani, a venit pe lume, ca printr-o minune, Ava Maria, fetița noastră cea mică. Chiar dacă aveam experiență acum, fiecare copil este unic și aduce cu el propriile bucurii și provocări. Am prins curaj din primul meu drum și m-am simțit mai încrezătoare, dar emoția și harul acelor momente au rămas intacte. În ambele cazuri, am învățat să adopt o atitudine de acceptare și adaptare.
Timpul este cel mai mare inamic al unei mame. Și lupta aceasta apare chiar de la început, din prima clipă de viață a copilului. Pentru tine cum e?
Crede-mă că în prima fază am crezut că o să câștig această luptă continuă cu timpul, până am înțeles și am îmbrățișat acceptarea. Când devii părinte timpul se schimbă brusc și este o resursă din ce în ce mai prețioasă, iar provocarea constă în a-l gestiona în mod eficient pentru a îmbrățișa fiecare aspect al vieții.
La început, simțeam că timpul zboară și că trebuie să fiu maestru în a jongla cu responsabilitățile. Apoi am descoperit că în același timp, însă, poți să descoperi puterea de a te bucura de fiecare moment, fie că este vorba de o privire curioasă a copilului sau de o reușită mică în carieră. Am învățat să apreciez calitatea în detrimentul cantității și să îmi prioritizez atent timpul.
Este ca un echilibru fragil între a face și a trăi, iar eu încerc să nu mă las prinsă în cursa contracronometru. Sunt momente când aleg să mă opresc din când în când, să mă bucur de momentul prezent, de un râs, de o situație banală, de replicile lor pline de haz.
Îți educi fetițele așa cum simți că e bine pentru ele, ascultându-ți intuiția, sau te documentezi și aplici orientările și principiile din cărțile de parenting?
Învăț zilnic atât de la ele cât și de la viață, să găsesc și să fiu în echilibru. Și aici cred că e important, ca părinte, să găsești o combinație echilibrată între intuiție și informare. Intuiția este o forță puternică și de multe ori mi-a ghidat pașii în luarea deciziilor importante.
Îmi ascult instinctul de mamă și încerc să înțeleg nevoile individuale ale fiecărei fetițe. Inima cumva îmi vorbeștre, dar pe de altă parte, mă documentez constant și vreau să înțeleg perspectivele și metodele recomandate de experți.
Este important să avem la îndemână un arsenal de cunoștințe, dar și să fim deschiși la adaptare, pentru că fiecare copil este unic și ceea ce funcționează pentru unul poate să nu fie potrivit pentru altul. În esență, consider că succesul în educația copiilor se bazează pe găsirea unui echillibru între încrederea în propriul instinct și deschiderea către noi idei și sfaturi utile.
A fi părinte este un proces de învățare continuă, iar eu îmi asum cu bucurie această călătorie, știind că fiecare decizie și fiecare experiență aduce noi lecții , noi oportunități de creștere atât pentru mine, cât și pentru copiii mei.
Ce faci când te „bântuie” oboseala cumulată din toate direcțiile între care trebuie să te împarți?
Am început să înțeleg și să lucrez la acest aspect. Cu mâna pe inimă îți spun că, în urmă cu câțiva ani, când eram obosită și nu mai puteam, îmi venea să urlu, să fug și evident începeam să îmi plâng de milă peste tot. Cumva eram victima supremă. Ei bine, de ceva timp, cred că de aproximativ 2-3 ani, am înțeles că este perfect normal să simt oboseala și că este o reacție naturală la ritmul alert al vieții și că este perfect normal să îmi iau pauze, să respir, să îmi las mintea liberă, mai exact să o las să se odihnească. Încerc să găsesc mici oaze de timp pentru mine, chiar dacă sunt scurte, în care să mă reculeg și să recuperez energie. Uneori, asta poate însemna să stau, pur și simplu, să ascult o melodie relaxantă sau să practic câteva minute de meditație.
Este esențial să-mi acord mie acest timp de refacere pentru a putea continua să îmi îndeplinesc rolurile într-un mod sănătos și echilibrat, fără să am acel gând de vinovăție.
Și am mai învățat să cer ajutor, să îmi dau seama că nu pot să fac totul singură și că este ok să cer ajutor sau să deleg responsabilități. Pentru mine somnul și odihna sunt esențiale. Oboseala poate fi o provocare, dar și o invitație de a-mi asculta propriile nevoi și de a-mi acorda îngrijirea de care am nevoie pentru a mă bucura de tot ce este în jurul meu.
Ce faci în momentele când vrei și poți să fii doar mamă? E interesant cum funcționează creativitatea unei actrițe pentru a crea clipe de conectare și recreere cu propriul copil.
Ce faine sunt aceste momente. Le ador! E momentul în care imaginația noastră prinde aripi de înger și ne vin tot felul de idei: de la cazemate fie afară, fie în casă, unde devenim exploratori și cercetași, jocuri de improvizație, jocuri de creație, de la show-uri TV pe care le reproducem apoi noi în casă și până la transformarea bucătăriei într-un laborator de experimente culinare, unde avem libertatea de a crea prăjituri, salate sau de a inventa rețete noi. Ne jucăm destul de des si alegem să găsim bucurie în acțiunile zilnice pe care le avem de făcut în familie.
Le provoc de multe ori și le încurajez să ne pună întrebări, să fie curioase și să vină cu propuneri de jocuri și de activități creative.
Cum îți pregătești fetițele pentru a înfrunta tentațiile tehnologiei, lucru pentru care tu, ca părinte, nu l-ai experimentat în anii copilăriei tale? Nu te simți nepregătită?
Eu aleg să privesc tehnologia ca pe o oportunitate de a învăța împreună cu ele și de a le pregăti pentru lumea digitală într-un mod responsabil. Vorbim des acasă despre importanța utilizării tehnologiei în mod conștient și echilibrat. Ne dorim să le învățăm să fie atente la timpul petrecut în fața ecranelor și să înțeleagă efectele asupra stării lor de bine și a relațiilor cu ceilalți. Avem și reguli clare în ceea ce privește utilizarea tehnologiei acasă.
Nu mă simt neapărat nepregătită, ci mai degrabă deschisă să învăț și să evoluez odată cu ele în această lume digitală în continuă schimbare.
În calitate de părinte, cred că o comunicare deschisă în ceea ce privește tehnologia, conținutul la care se uită, acțiunile pe care le fac în social media și educarea lor în privința impactului tehnologiei sunt chei esențiale pentru a le pregăti pentru provocările și oportunitățile acestei ere digitale.
Cum te vezi când vei fi mamă de adolescentă? Din experiență, pot să-ți spun că e cea mai delicată perioadă din viața părinților.
Sunt convinsă că adolescența va fi un drum plin de provocări, un drum necunoscut, dar și plin de oportunități incredibile de creștere și conexiune. Îmi dau seama că adolescența este o perioadă delicată, în care copiii încep să-și definească identitatea, să exploreze lumea și să își descopere propria voce. Cred că în acest capitol e foarte important să continui dialogul sincer și deschis, pe care l-am încurajat în familie și cu fetele încă de la început. Îmi doresc și îmi propun să rămân o prezență stabilă și suportivă în viața lor, chiar dacă se confruntă cu provocări sau dileme. În același timp, doresc să le acord spațiul necesar pentru a-și dezvolta independența și a-și asuma responsabilități.
Și iată o întrebare de baraj. Ai ambiții legate de viitorul fetelor tale? Le vei accepta alegeri cu care nu vei fi de acord?
Îmi doresc să fie fericite, sănătoase, creative, libere și să își trăiască viața în mod autentic. Îmi doresc să le susțin și să le fiu ca un ghid astfelt încât să exploreze pasiunile lor, să își dezvolte talentele și să-și atingă potențialul. Cred că este important să le ofer spațiul și libertatea de a-și urma propriile chemări.
În calitate de părinte, ghid, sunt aici să le ofer tot sprijinul meu, să le ghidez și le ofer iubire necondiționat. Consider că acceptarea și susținerea alegerilor lor sunt cheia unei relații sănătoase și echilibrate.
Ce îți propui pentru viitorul apropiat, ca mamă, actriță, antreprenor?
Să fiu prezentă în tot ceea ce fac. Îmi propun să rămân un sprijin constant pentru fetițele mele, să continui să creez momente de conexiune în familia noastră și să susțin descoperirea lor personală.
În calitate de actriță, îmi doresc să mă implic în proiecte care mă inspiră, să explorez noi personaje pe scena teatrului independent.
Iar în lumea antreprenorială îmi propun să dezvolt și să consolidez proiectele mele, să aduc inovație și să contribui la comunitatea din jur. Vreau să construiesc un mediu în care creativitatea și afacerea să se întâlnească într-un mod armonios, dinamic și cu atitudine pozitivă
Cred într-o viață echilibrată, în care rolurile de mamă, actriță și antreprenor să se complementeze și să contribuie la creșterea mea personală și profesională. Sunt deschisă la noi oportunități și provocări, cu dorința de a evolua și de a aduce contribuții semnificative în toate aceste aspecte ale vieții mele.
„În ziua în care a venit pe lume Ruxandra , fetița mea cea mare, și când am ținut-o în brațe a fost o călătorie plină de emoții contradictorii, un amestec uluitor de bucurie și frici. În acele prime clipe am simțit un val copleșitor de iubire, dar și o responsabilitate enormă. Era ca și cum m-aș fi aventurat într-un teritoriu complet nou, fără hartă sau reguli clare. Iar când am ajuns acasă cu ea, prima întrebare a fost:
«Dar instrucțiunile de utilizare unde sunt?»”
Cred că timpul poate fi un inamic, dar și un aliat foarte fain, dacă știi cum să-l îmbrățișezi și să-l transformi într-un partener în călătoria ta ca mamă, ca părinte.
Rolul de mamă, care pentru mine este cel mai minunat rol pe care l-am putut primi pe scena vieții, este o călătorie în continuă schimbare, iar eu m-am bucurat de fiecare curbă de pe acest drum necunoscut, de fiecare situație știind că fiecare pas mă aducea mai aproape de minunile care m-au ales să le fiu mamă și ghid în lumea aceasta.