Ana-Maria Prunariu, jurnalist Lifestyle Forbes Life Romania: “Îmi educ abilitatea de a asculta, fără a judeca“
Sunt mamă de adolescentă de 14 ani plus preșcolar de 6 ani, de unde rezultă o ecuație cu multe necunoscute. Și provocări la dublu…
Copiii: Ana-Gabriela Prunariu, 14,5 ani, și Elena-Maria Prunariu, 6,5 ani.
Provocări, dileme, întrebări
Cel mai dificil, și cred că pot vorbi în numele unui procent majoritar de părinți de adolescenți, este fără îndoială gestionarea tehnologiei – care a devenit indispensabilă – și a mediului online.
Ce impact are aceasta asupra dezvoltării lor și cum se va traduce acesta peste 10 – 20 de ani? Nimeni nu poate estima asta. Este încă prematur să tragem concluzii.
Generațiile anterioare nu s-au confruntat cu această provocare și trebuie să găsească soluții pentru a-i face față. În cazul nostru, a mers cu program limitat până de curând, dar e tot mai greu. Din fericire, activitățile extra-curriculare, socializarea organizată sau timpul petrecut (activ) în familie s-au dovedit eficiente.
Există și un „din păcate”… un lucru mai rău decât tehnologia (deși are o oarecare legătură). Este vorba despre consumul de substanțe interzise în școli și în afara lor și despre copii atrași fără voie în acest coșmar care pare să ia proporții.
Mă simt pregătită într-o oarecare măsură (m-am antrenat 14 ani, doar!), dar recunosc că este un teren nu doar delicat, ci și provocator. Nu cred că există o rețetă universală în acest sens, încerc să fiu deschisă la comunicare cu adolescenta mea, să îmi educ constant abilitatea de a asculta fără a judeca și să îmi mențin răbdarea în situații tensionate.
Fac tot posibilul să-mi păstrez încrederea că lucrurile vor evolua într-o direcție bună. Din punctul meu de vedere, un mediu armonios în care să se dezvolte acești tineri va conta enorm în viitor. Și încerc să-mi amintesc asta de fiecare dată când poate aș simți nevoia să fiu mai critică sau neînduplecată.
Cred cu tărie…
…în comunicarea deschisă, în sprijinul emoțional și în încurajare. O relație de „prietenie“ între părinte și copil este esențială. Într-o prietenie nu ar trebui să existe o poziție de putere și una inferioară acesteia. Chiar dacă stabilirea unor limite clare și consecvente este importantă în educație, este necesar să fim realiști/obiectivi și să ne adaptăm din mers. Pentru că oricâte cărți de parenting ai devora, ele nu sunt „manuale de utilizare” a copiilor.