Ion Crăciunescu a știut dintotdeauna că se va întoarce în România. A fost nevoie de trei încercări, dar până la urmă i-a reușit. Acum, vrea să aducă aici stilul de lucru german în construcții.
Numele familiei Crăciunescu sau al IBB Holding Group nu este, încă, foarte cunoscut în piața românească de construcții sau în cea imobiliară. Acest lucru ar putea fi legat de discreția cu care și-a dezvoltat afacerile Ion Crăciunescu, proprietarul grupului. Un alt motiv ar putea fi faptul că din cei 30 de ani de activitate în construcții ai lui Ion Crăciunescu, mai bine de 20 au fost petrecuți în Germania. În fond, IBB Holding Group a avut o cifră de afaceri de 180 de milioane de euro la nivel internațional în 2023, dintre care 75 de milioane de euro pe piața din România, iar restul pe piața germană.
Dintre cei peste 1.400 de angajați ai grupului, doar 400 sunt în România, iar restul în Germania. Însă și aceia sunt români plecați peste granițe în speranța unui câștig mai bun, așa cum a fost și Ion Crăciunescu în 1990, când a plecat pentru prima dată din țară să lucreze în construcții în economia germană.
În 30 de ani, Crăciunescu s-a întors în România de trei ori, ultima dată în 2019, moment în care a găsit mai multe perspective de dezvoltare în România decât la încercările anterioare de a reveni în țară. IBB era atunci cea mai mare firmă românească din Germania, iar omul de afaceri a lăsat-o pe mâna fiului său, Dan Crăciunescu.
De data asta, el vede suficiente perspective pentru a rămâne și a dezvolta aici grupul de construcții format din 12 companii, reunite în cinci linii de business, de la infrastructură la construcții civile și industriale și până la producție de materiale de construcții, dezvoltare imobiliară sau chiar un laborator de analiză și încercări.
Drumul spre Germania
Povestea lui Ion Crăciunescu începe în 1990 în România, unde era înscris la o facultate de construcții. Încă din liceu își dorea să plece din țară, iar deschiderea granițelor după revoluție a transformat visul său într-o posibilitate reală. „Am lăsat facultatea de construcții aici și m-am dus afară. Am plecat în august-septembrie 1990 și de Sărbători, după trei luni de zile, deja am zis că străinătatea nu e tocmai ce mi-am închipuit. Era foarte greu și am zis că mă întorc în România și continui școala.”
Însă realitatea haotică a României din primul an de după revoluție l-a lovit în plin, chiar de la graniță, unde a fost întâmpinat de cozi de mașini care se întindeau de kilometri întregi și de vameși care i-au cotrobăit prin bagaje pentru a-i fura diferite bunuri.
„Am zis pe loc că nu se poate. Am stat în perioada Sărbătorilor și în ianuarie am plecat din nou, cu toate că venisem cu gândul să nu mai plec. Am plecat din nou și am continuat acolo activitatea ca ajutor, pentru că nu aveam vreo specializare.”
Germania de la începutul anilor ’90 nu era o piață mofturoasă când venea vorba de calificarea muncitorilor, pentru că avea nevoie să atragă cât mai multă forță de muncă, cât mai ieftină. „Am trecut prin toate fazele, de la ajutor de dulgher la fierar, excavatorist, macaragiu – tot ce se putea face! Acolo nu se cerea calificare. Dacă se vedea că ai îndemânare sau știi să faci anumite lucruri, te lăsau să le faci, pentru că era în avantajul proiectelor.” Ion Crăciunescu a rămas doi ani la prima companie la care a lucrat, dar apoi s-a alăturat unei alte firme din Germania, care lucra în regim de subantrepriză pentru firmele mari de construcții. Colegii de la primul loc de muncă l-au îndemnat să nu facă această mutare pentru că va da de șefi foarte duri, dar Crăciunescu a riscat. „A fost bine, am rămas vreo trei-patru ani în firma respectivă. În primul an, maistrul despre care se spunea că e cel mai rău a spus că pot mai mult și le-a propus șefilor să îmi dea un șantier să îl fac singur. Și mi-a dat un șantier cu 10 oameni, l-am dus la capăt și am ajuns apoi și la șantiere care aveau peste 100 de oameni.”
În anul 2000, Ion Crăciunescu s-a hotărât să își facă propria firmă de construcții și a început să atragă alături de el foști colegi. În 2005, avea 150 de angajați și mai dădea de lucru la încă aproximativ 1.000 de oameni prin subcontractorii cu care lucra.
În paralel, omul de afaceri a deschis la începutul anilor 2000 și o firmă de transporturi în România, unde avea șapte-opt camioane și opera curse internaționale. Lucrurile mergeau bine în Germania, dar tot își dorea să se întoarcă în România, la copiii pe care i-a lăsat în grija bunicilor, așa cum au făcut mulți dintre românii care au plecat la muncă în străinătate. „În firma din România aveam un administrator și nu prea îmi plăcea ce făcea. În 2005, am venit pentru a doua oară în România. Am stat până în 2009, timp în care am închis firma după ce am ajuns să constat că nu se mai poate, pentru că atunci era mai complicat decât e acum. Și am închis firma și am zis că trebuie să merg din nou în Germania.”
Când a revenit în Germania, l-a luat alături și pe fiul său cel mare, Dan Crăciunescu, care era la momentul respectiv student la o facultate din România. A vrut să îi arate cum e în Germania pentru ca el să poată compara cu ce vede în țară, astel încât să-și aleagă viitorul. „M-am întors în Germania în 2009 și am luat-o de la capăt. Piatră peste piatră, om cu om. Am construit firma relativ repede pentru că aveam relațiile necesare în domeniu. În 2019, eram deja cea mai mare firmă românească din Germania, aveam 1.600 de angajați și toți erau români.”
Din 2009 până în 2019, Ion Crăciunescu a construit un grup care avea în mod constant 15-20 de șantiere active. El a ajuns să îl angajeze chiar și pe maistrul care îi dăduse pe mână primul șantier în anii ’90 și despre care foștii săi colegi spuneau că este un șef dur. IBB a lucrat ca subcontractor în parteneriate cu firme mari, precum Max Boegl sau PORR, realizând un spectru larg de lucrări, de la infrastructură și poduri până la construcții civile și industriale. În același timp, grupul a intrat și pe piața imobiliară, dezvoltând proiecte de mici dimensiuni în zona Frankfurt, proiecte de 30-40 de apartamente.
A treia încercare
În 2019, Ion Crăciunescu a decis să îi lase pe Dan și Iulian Crăciunescu, doi dintre fii săi, la conducerea companiei IBB Germania și să se întoarcă în România, unde se preconiza că vor începe investițiile în infrastructură mare. După un an, l-a luat pe Iulian cu el în firma din România, iar Dan Crăciunescu a rămas la conducerea operațiunilor din piața germană. „Am venit în 2019 cu gândul că România trebuie să se reconstruiască și e bine să fim pregătiți pentru acel moment. Eu am sperat că în 2020 vom începe să construim infrastructură, dar din păcate abia anul trecut au început mai susținut investițiile în acest sector.”
Întoarcerea omului de afaceri în România pentru a treia oară a fost pregătită în mai multe moduri, pentru a fi sigur că de data aceasta rămâne mai mult de patru ani. Una dintre discuțiile importante a fost cea cu grupul Max Boegl, cu care a lucrat timp de aproape 15 ani în Germania. „Venisem în 2019 să participăm împreună cu Max Boegl la licitație pentru A0, tronsonul 3, dar Max Boegl a decis jumătate de an mai târziu să se retragă din România și s-a renunțat la acea licitație. În toată această perioadă au mai avut o lucrare de terminat, dar recent s-au hotărât că rămân în România, astfel că urmează să mergem cu ei la viitoarele licitații.”
Atunci când Max Boegl a anunțat inițial că se retrage din piața locală, Crăciunescu a cumpărat o bază de producție pe care o avea constructorul german la Ciorogârla, în județul Ilfov. Mai mult, el cumpărase încă din 2016 un teren în Pantelimon, unde a montat un o stație de asfalt și a numit un administrator, care nu avea însă prea multe rezultate. De aceea, în 2019 a decis să investească în baza de producție din Pantelimon, iar peste un an a început să participe la licitații.
Cum lucrările mari de infrastructură s-au lăsat așteptate până în 2022-2023, IBB Holding Group a intrat pe piața locală în segmentul rezidențial, cu intenția de a dezvolta și proiecte proprii.
Astăzi, grupul are 400 de angajați în România, dintre care 100 sunt români care au lucrat pentru grup în Germania și au vrut să se întoarcă acasă. A treia încercare de a reveni în România a venit în parte și la îndemnul angajaților. „Oamenii aveau familie și stăteau doi-trei ani în Germania, apoi reveneau la familie și copii. Acum, în România, avem persoane care au lucrat în Germania și i-am adus aici pentru că ei sunt altfel structurați, au o altă disciplină după ce lucrează doi-trei ani în Germania.” El spune că dacă un român ar munci în România așa cum muncește un român în Germania ar putea câștiga chiar mai bine decât cei care sunt plecați în piața germană pentru un venit mai bun. „Oamenii care vin din Germania și lucrează de ani de zile în România câștigă același salariu ca în Germania. Pentru că ei vin deja formați. La ei, munca începe la șapte dimineața, iar pauza de prânz e la 12. La ora 12 fix lasă ciocanul pe placă și la 13 se întorc. La noi, dacă la 12 e pauza, la 11.30 deja pleacă, ajung în baracă și se întorc… când se întorc.”
Însă tendința românilor de a se întoarce acasă este clară în cele mai multe dintre cazuri. Cei mai mulți dintre cei 1.000 de angajați care lucrează astăzi în Germania pentru IBB Holding ar vrea să vină înapoi în România. „Ar vrea să se întoarcă pentru că familia lor este aici. Chiar dacă lucrează în București și ei sunt din Suceava, Botoșani, Iași. De aici pleacă mult mai repede acasă. S-au urcat în tren sau în mașină, în weekend sunt acasă la familie și se întorc la muncă luni. Din Germania vii pentru o săptămână la patru-cinci luni, iar apoi te întorci la muncă.”
Viitorul e acasă
IBB Holding Group a ajuns astăzi la afaceri cumulate de 180 de milioane de euro, cinci linii de business și 12 companii. În România a finalizat peste 60 de proiecte de infrastructură, construcții civile și construcții industriale.
Printre cele mai importante proiecte finalizate sunt modernizarea unei piste pe Aeroportul „Henri Coandă”, modernizarea pistelor Aerodromului Clinceni, suprastructura rutieră a nodului rutier Berceni-București sau supralărgirea la patru benzi pentru DN1 pe anumite segmente.
După investiții de 48 de milioane de euro în România, grupul are o stație de asfalt și a doua în curs de achiziție, trei stații de betoane și a patra în curs de instalare, firme specializate în infrastructură și construcții, precum și o firmă de IT care deservește atât nevoile proprii, cât și clienți externi.
Odată ce marile proiecte de infrastructură s-au dezghețat, IBB Holding a început să câștige contracte. Grupul are o valoare contractată de proiecte în curs de execuție de peste 270 de milioane de euro, incluzând diferite segmente din proiecte precum Autostrada A7, Autostrada A0 sau lucrări de întreținere și reparații pentru A2 și A3.
„Participăm la infrastructură și la proiecte civile și industriale, pentru că avem și o companie specializată doar pe civile și industriale și, în viitorii ani, după cum se vede acum, piața va crește semnificativ, pentru că sunt foarte multe proiecte.”
Valul de proiecte pe care ar trebui să îl aducă anii următori va adânci problema lipsei de forță de muncă, iar Ion Crăciunescu este de părere că nu ne putem baza doar pe revenirea românilor plecați la muncă în străinătate și se uită spre importul de forță de muncă. „Am început să aducem și noi oameni din zona Pakistan sau Egipt și mi se pare că se integrează foarte bine datorită faptului că angajații noștri care au stat în Germania au învățat cum e să mergi într-o țară străină și să nu primești ajutor.”
IBB Holding se pregătește pentru diferite parteneriate și cu jucători mari precum Max Boegl sau PORR, dar și cu firme locale de construcții, precum Selina, cu care se asociază pentru a participa la licitații de infrastructură. Proiectele de infrastructură necesită mai puțină forță de muncă și ajung să fie mai profitabile. „Eu vreau să mergem mai mult pe infrastructură mare pentru că acolo lucrezi mult cu utilaje.”
Ion Crăciunescu a cumpărat în urmă cu câțiva ani un teren pe malul Dunării, în Giurgiu, de circa 20.000 mp, de la fosta companie de prefabricate Dunapref. În prezent, pe acest teren se află o hală care poate fi fructificată. „Ne gândim să realizăm în viitor producție de materiale de construcții și acolo avem și posibilitatea de încărcare direct pe barjă. Acel teren l-am cumpărat în primă fază pentru a aduce agregate pentru asfalt, pentru că acestea se aduc de obicei pe roți, dar cantitățile sunt mari și e vorba de multe camioane. Dar nu am reușit să aducem pe barjă din cauza faptului că infrastructura pe Dunăre este încă destul de slabă și de scumpă.”
O altă activitate a grupului este cea de dezvoltare imobiliară pentru piața rezidențială, pe care a făcut-o și pe piața din Germania. Întors în România în 2019, când a văzut că marile proiecte de infrastructură întârzie, Crăciunescu a intrat în imobiliare și în 2022 a cumpărat un teren de circa 24.000 mp în spatele complexului comercial Pipera Plaza din Voluntari.
Acolo a dat startul proiectului rezidențial iResidence, unde vrea să realizeze mai multe clădiri care vor avea în total câteva sute de apartamente. În acest proiect a atras-o ca partener și pe fosta canotoare Elisabeta Lipă.
„La proiectul rezidențial structura este gata pe jumătate de proiect și așteptările sunt să îl finalizăm în 2026 și să aibă o valoare de piață de 160 de milioane de euro la finalizare.”
Ca dezvoltator, IBB Holding nu a vândut apartamente din faza de proiect, ci a început să construiască pe banii proprii. Totuși, atragerea finanțării a fost complicată în contextul în care anul 2022 a adus și începutul războiului din Ucraina.
„Finanțarea a fost chiar o problemă la început pentru că a venit războiul și băncile au preferat să aștepte și am rezolvat cu finanțarea abia în noiembrie 2023. Tot ce am făcut până în noiembrie 2023 am făcut pe banii proprii.”
Omul de afaceri mai deține și un teren de peste 20.000 mp la Cluj, cumpărat în 2018, pentru care pregătește un alt proiect imobiliar. Întors de mai bine de patru ani înapoi în România, Ion Crăciunescu afirmă că nu vrea să mai plece în Germania. „Îmi ajunge, 30 de ani acolo sunt suficienți. A fost bine, totul OK, dar tot mai bine e acasă, cu prietenii, cu familia. E altceva.”
