De la debutul tău, lumea muzicală s-a schimbat mult. Totul e digital și, dacă se poate, gratis. Aparent, oricine poate face muzică, după cum oricine poate fi fotograf dacă are un telefon. Cât de ușor sau de greu e să te adaptezi schimbărilor?
Cei mai populari artiști sunt talentați chiar dacă poate anumite piese nu le scot în evidență toate calitățile vocale. Da, social media a schimbat jocul, ca în toate industriile, ești mai aproape de public, primești feedback-ul imediat. În al doilea rând, ritmul de consum a crescut enorm și nu mai e suficient să lansezi trei piese pe an – ca să te consideri un artist actual, e nevoie de mult mai multe. În plus, la o oră de la lansare poți să îți dai seama dacă piesa va avea succes sau nu, după likes și shares. Poate că pare gratis muzica, dar, de fapt, s-au schimbat modurile în care ea se vinde. Eu cred că m-am adaptat, am folosit treptat toate aceste noi medii de comunicare, am citit și am răspuns la mii de mesaje în anii ăștia, nu cred că exagerez, am lansat piese și videoclipuri exclusiv pe canalele mele on-line și ele au crescut treptat. Munca mea este mai complexă acum, mă gândesc zilnic ce conținut să ofer fanilor – fotografii, declarații, înregistrări video. Am o echipă care mă însoțește la toate concertele și încercăm să transmitem atmosfera de acolo prin postări pe Facebook sau live-uri. Este vorba mereu de conținut, conținut, conținut.
Nu ești doar artist, ești și antreprenoare. Ai construit treptat un brand, ai o trupă, o casă de discuri… Când ai timp să le faci pe toate?
Ca toți antreprenorii, pot să-ți spun că succesul ține mult de viziune și muncă, dar și de oamenii pe care îi ai alături. E greu să motivezi o echipă, să vrea toți, cu aceeași pasiune ca și tine, să meargă un proiect când, de fapt, ei pot oricând să lucreze la altul. În România, cred că avem această problemă în orice domeniu: să sudezi echipa, să faci oamenii să se simtă parte din poveste, să facă eforturi ca să aveți succes împreună. Se caută angajați mereu, așa că oportunități sunt multe; trebuie să te întrebi în fiecare dimineață de ce aleg unii să muncească alături de tine încă o zi. Eu sunt un om cald, dar și exigent, și cred că echipa construită încet în ultimii 18 ani apreciază la mine tocmai aceste calități. Suntem toți pentru unul și unul pentru toți și vrem să fim cei mai buni.
A fost un moment anume când ai simțit că de atunci încolo vei avea succes?
Am avut mereu lângă mine oameni care au crezut în talentul meu și mi-au dat multă încredere. Nu am văzut succesul ca pe un moment sau un loc anume, ca atunci când cucerești un munte și vrei să ajungi în vârf, eu mai degrabă am simțit că fiecare zi în care se întâmplă ceva bun e un pas înainte pe drumul meu. Fiecare piesă înregistrată, fiecare videoclip, fiecare fan care mă aștepta și îmi cerea un autograf, toate sunt piese din puzzle-ul meu. Nu am simțit într-un moment în timp că am ajuns unde trebuie, încă mă trezesc cu sentimentul că mai am ceva de făcut, ceva de arătat. Această neliniște îmi hrănește dorința de a da totul pe scenă.
Ce înseamnă muzica pentru tine?
Muzica este pasiunea, dar și profesia mea. Este varianta ideală, cred, cum se spune: nu simți niciodată că muncești pentru că îți place la nebunie ce faci! Asta e marea mea recompensă, dar și faptul că mesajele despre iubire, suferință sau bucurie pe care le transmit prin arta mea sunt întâmpinate cu emoție.
Cânți de la 14 ani, o vârstă la care nu iei decizii de unul singur. Ai fi vrut să copilărești mai mult?
Cred că fiecare dintre noi are un drum al lui. Eu mi l-am ales pe al meu și am trăit fiecare clipă foarte prezentă. Nu regret că am cântat de mică, am simțit o chemare puternică, m-aș fi consumat enorm dacă nu aș fi făcut ce simțeam că mi-e menit. M-am și bucurat de copilărie, am avut casa plină, având încă trei frați, nu am de ce să mă plâng. Dimpotrivă, sunt recunoscătoare pentru copilăria pe care am avut-o. M-am simțit mereu iubită și protejată, încurajată să fac ce doresc. Asta m-a făcut să mă simt în stare să mut munții din loc.
Cum arată copilăria copiilor tăi? Îi lași să copilărească sau ai ambiții pentru ei – să facă sport, să învețe limbi străine și să cânte la diverse instrumente etc.?
Încerc să le ofer și lor o copilărie cu limite, dar și cu multe libertăți, să poată descoperi ce le place, ce îi pasionează. Da, fac engleză, înot, diverse cursuri pe care le oferă grădinița sau alte cluburi pe care mi le-au recomandat alte mame. Sunt la vârsta la care încearcă multe ca să afle ce abilități au și ce le place. Mie îmi place și mai mult când văd că se descoperă pe sine.
Cei mai mulți dintre copii sunt pasionați de telefoane, tablete și jocuri pe computer. Cum vă descurcați cu asta?
Este provocarea părinților din zilele noastre! Eu nu aș putea să le interzic toate ecranele când eu mă uit la televizor, folosesc mult telefonul. Dar încerc să pun telefonul deoparte cât mai mult când sunt cu ei, să îi atrag spre activități distractive. Timpul lor la ecrane este limitat și monitorizat. Totuși, trăim vremuri în care apar meserii noi, copiii își dezvoltă abilități pe care noi nici nu știam că le avem, așa că mi se pare normal ca tehnologia să facă parte din viețile noastre. Poate Eva și David vor fi programatori și vor povesti cândva că de mici i-a atras asta, așa cum eu povestesc despre muzică.
În primăvară, ai susținut la Londra, pe O2 Arena, un concert de muzică tradițională pentru românii din Marea Britanie. Un proiect foarte ambițios. De ce tradițional, de ce muzică populară?
„Tradițional” s-a născut cu gândul la Centenarul Marii Uniri, 100 de ani de la Unirea din 1918. Am iubit mereu muzica tradițională, părinții mi-au inspirat această admirație pentru cântecul românesc, iar anumite figuri emblematice m-au influențat puternic, de exemplu Maria Tănase. A fost omagiul meu adus unui domeniu care merită mai mult respect și mai multă atenție din partea noastră.
La Londra ai cântat în fața românilor care au ales să plece din țară – unii temporar, alții definitiv. Te-ai gândit vreodată să emigrezi? Ce te face să rămâi aici?
Sunt foarte legată de România, e locul în care am crescut, aici am început să cânt, aici m-am căsătorit, aici cresc copiii mei. E foarte greu să-mi imaginez cum ar fi viața noastră în altă parte. Mă bucur când călătoresc, mă simt bine în multe locuri din lume și îmi încarc bateriile cu o schimbare de peisaj, dar pentru mine acasă înseamnă doar România.
Faci ceva anume ca să-ți păstrezi vocea în formă?
Fac pauze vocale și beau ceaiuri. Odihna este foarte importantă pentru voce.
Faci televiziune, susții concerte, apari în reclame – ai o viață plină, activă. Se întâmplă să ai zile în care să-ți spui că e prea mult?
Da, muncesc mult, dar reușesc să îmi organizez programul astfel încât după mai multe zile pline să recuperez, să mă odihnesc și să stau acasă cu copiii. Cătălin îi duce la grădiniță și la școală, iar eu îi iau. M-am simțit epuizată, recunosc, a fost greu când am pregătit concertele de la Sala Palatului, de exemplu; am repetat multe săptămâni și nu am dormit de emoție! Dar, cum spuneam, am recuperat apoi. Iar satisfacția de a vedea sala plină, oamenii aplaudând în picioare, cerând bis, a făcut ca totul să merite.
Există un cântăreț român pe care îl admiri?
Pentru pasiunea pe care o transmitea, Maria Tănase. Dar și toate cântărețele ale căror discuri de vinil sau casete audio le aveam acasă când eram copil și visam să ajung ca ele, pe o scenă, în fața a mii de oameni. Mă refer la artiste din generații diferite: Angela Similea, Corina Chiriac, Marina Scupra, Stela Enache, Monica Anghel, dar și regretatele Mădălina Manole și Laura Stoica. Mama mea le iubea și eu îmi doream să fiu ca ele.
E momentul să te întreb despre persoana care ți-a servit ca model în viață.
Ca model, cred că mama mea este primul om care îmi vine în minte. Este bunătatea întruchipată pentru mine și, mai mult decât atât, e foarte inteligentă și descurcăreață. E genul de om care le rezolvă pe toate.
O lecție importantă de viață învățată de la părinți?
Să fii generos și iertător.
Care consideri că e cea mai importantă realizare a ta de până acum?
Mi-e greu să aleg una singură pentru că mă gândesc la mai multe planuri. Pe plan personal, sunt fericită că am găsit un om cu care să mă potrivesc, să întemeiez o familie, să simt că pot construi în fiecare zi viața pe care ne-o dorim. Pe plan profesional, sunt mândră de performanțele mele de până acum, de vânzările de albume, dar și de recordurile la vânzări de bilete la concertele mele, de vizualizările la videoclipuri on-line, de colaborările cu artiști din România, dar și internaționali… Cum spuneam însă, simt că mai am multe de demonstrat.
Ce îți dorești să faci și nu ai reușit până acum?
Nu simt că e ceva ce nu am reușit – punct, ci că sunt lucruri pe care nu le-am făcut încă. Un lucru ar fi un album într-o limbă străină, altul ar fi colaborări și cu alți artiști internaționali. Vom vedea ce provocări și surprize îmi rezervă viitorul.
Știu că familia e importantă pentru tine. Ai o amintire care să-ți fie dragă, legată de Crăciun?
Când eram mică, am învățat ce înseamnă sărbători fericite cu adevărat. Părinții făceau mult din puțin, mama umplea masa cu bunătăți făcute cu mâna ei, puneau sub brad fulare și căciuli, casa mirosea a cozonac cu multă nucă, noi colindam și nu simțeam frigul, oricât ar fi fost de geroasă iarna. Sper să aibă și copiii mei amintiri la fel de puternice legate mai ales de familie, mai puțin legate de jucării.
Pune-ți o dorință.
De Crăciun îmi doresc liniște. Să meargă lucrurile lin, calm, fără agitație. Suntem alergați tot anul, mereu trebuie să ajungem la timp undeva. Așa că de sărbători aș vrea ca timpul să curgă altfel, să nu ne uităm la ceas, să nu avem nicio presiune, să ne bucurăm, pur și simplu, de timpul nostru împreună.
Foto: Victor Doldor | White Ruffles Photography
Make Up: Mihaela Zaharescu, Hair: Livia Berceanu
Concept/Styling: Hilke Muslim, Locație: The Brewery