Restaurantul nu este foarte mare, cred că are circa 100 de locuri, iar pentru neinițiați (așa cum eram eu la momentul respectiv) poate trece ușor neobservat, având în vedere că nu e semnalizat clar la exterior.
Când am intrat, mi-am dat seama de ce – e plin. Arhiplin. Deși cred că fiecare centimetru este amenajat, tot nu ai fi avut loc să arunci un ac. În cel mai pur stil newyorkez, fiecare masă era ocupată de oameni care conversau energic și foarte vocal.
În primele mele experiențe cu restaurantele din Manhattan, gălăgia și lipsa de spațiu tindeau să mă streseze și să îmi activeze o senzație de claustrofobie, dar ulterior m-am acomodat și a început chiar să îmi placă energia emanată de oamenii care în continuu discută despre deal-uri, despre acțiuni, despre bani și despre oportunități.
De data aceasta, am fost așezată lângă masa unor doamne pe la 60 plus, despre care am aflat ulterior că fac parte din elita Manhattanului, toate vesele, elegante, accesorizate cu bijuteriile și operațiile estetice de rigoare.
Mi-a plăcut enorm atmosfera convivială, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, în care mulți vin să vadă și să fie văzuți, să ia pulsul orașului și, evident, să facă networking și business. Pentru că, mai ales în New York, business fără networking nu există.
Am înțeles că accesul la acest restaurant este aproape imposibil pentru un nou-venit, probabil pentru că este un fel de refugiu pentru inițiați, pentru cei care au susținut de-a lungul anilor Le Bilboquet, deja o veritabilă instituție newyorkeză.
Am încercat salata cu smochine și Roquefort – foarte bună și generoasă ca porție. Iar la felul principal – puiul Cajun, preparatul pentru care Le Bilboquet este celebru de mulți ani și care mi-a plăcut enorm: crocant, ușor condimentat, fraged, aromat, alături de o porție zdravănă de cartofi pai așa cum numai francezii știu să facă.
Prietena mea Simona m-a ghidat prin meandrele înaltei societăți newyorkeze și mi-a arătat diverse somități locale, amețindu-mă cu milioanele, sutele de milioane de dolari și zecile de mii de metri pătrați deținuți de mogulii americani.
Așa că am petrecut o după-amiază încântătoare, în înalta societate.
Sper să revin.
Și recomand călduros, pentru mâncare, studiul antropologic și de brand.