1. A învăţa să ne facem viaţa mai frumoasă
Fragment: Primul verb cu care ne luptăm de mici, odată intraţi în şcoală, este „a învăţa“. Ne chinuie şi ne privează de la joacă acest verb. Apoi înţelegem că este însoţitorul nostru în orice pas în viaţă, că este un dar divin (care rămâne cu noi până la final) şi că ne îndrumă să ne facem viaţa mai frumoasă.
Fragment: Uneori, bunul simț exercitat constant ne ridică, simplu, la rangul de boier, indiferent din ce colt de ţară am venit la București. Neridicarea vocii, privitul neostentativ, necorectiv, folosirea de multe ori pe zi a cuvintelor „mulţumesc“ și „te rog“, scrisul corect ortografic, acordul dintre părţile de vorbire, tonul vocii potrivit, strângerea de mână fermă, oferirea de laude când este cazul, luarea responsabilităţii. Toate, tot ce ţine de bunul simţ ne ridică zi de zi la rangul de boier. Ideal ar fi că statutul de om să nu aibă ierarhii, așa cum au companiile, dar, când are, să ne dorim să stăm cât mai des pe scara cea mai înaltă.
Fragment: Noi suntem create să dăm iubire, primordial. Să fim canale prin care iubirea circulă 365 de zile, 24 de ore, 7 zile din 7. Inteligenţa emoţională a femeii şi capacitatea ei nesfârşită de adaptare au creat un spectru emoţional imens, de necuprins cu imaginaţia, de care sunt capabile femeile; sursa acestuia este, cred, nemanifestarea iubirii: un stoc de iubire nefolosită, care stă şi se transformă în timp într-un bolovan greu.
Râdem des şi diminuăm: cum să ne manifestăm iubirea şi graţia în sala de şedinţe, printre alţi 11 şefi corporatişti? Cum să fiu toată o graţie când se apropie finalul de trimestru şi suntem departe de target?
4. Graba şi Voinţa, cele mai importante personaje din viaţa noastră
Fragment: Oare noi chiar credem că rostul nostru este să muncim într-un carusel care nu se opreşte niciodată? Cred că nu, dar nu stăm să ne gândim. Pentru că suntem întru totul devotaţi Grabei, căreia ne supunem şi pe care o luăm că principiu de viaţă. Şi de viaţă personală, desigur.
Cât durează un „courtship“ al zilelor noastre? Cât timp îi face iubitul curte iubitei înainte de a se declara un cuplu? O zi? O seară? O săptămână? „Cunoaşterea“ bărbatului cu femeia se produce în grabă, pentru că noi nu avem timp să luăm lucrurile în pace; nu avem timp să experimentăm tot. Între conştiinţa timpului limitat pe pământ şi a faptului că sunt atât de multe din care putem să ne înfruptăm în viaţă, Graba îşi găseşte un aliat fenomenal: Voinţa noastră. Noi ştim, şi vrem, să gustăm din tot, să fim peste tot, să facem de toate.
5. Atenţia la detalii atunci când creștem oamenii din jurul nostru
Fragment: Nu spun să nu fim atenţi la detalii, manageri fiind. Spun doar să avem mereu în vedere echilibrul și să înţelegem că „nota proprie“ a unui coleg din echipa pe care o conducem poate fi bine-venită, chiar dacă nu se încadrează în sistemul nostru de perfecţiune a detaliilor. Învăţarea este un proces prin care mulţi dintre noi am trecut cu bine, cu mult bine, însă cei pe care îi conducem trec prin el abia acum. Dacă ne găsim indulgenţa în interior, iar atenţia la detalii o îndreptăm înspre caracterul omului pe care îl alegem să lucreze în echipa noastră, începem să consolidăm cu adevărat.
Fragment: Trăitul în vria din jur, ca femeie singură, este un lucru compătimit în ţările conservatoare și lăudat în restul ţărilor. Cu niciuna din aceste două extreme nu rezonez. Pentru că alegerea valorilor vieţii și a cailor pe care mergem nu are de-a face cu evaluarea „bine-râu“; însă doar cei care fac alegerea conștient știu asta. Ceilalţi – majoritatea – categorisim gratuit.
7. Totul este simplu, dacă este din inimă
Fragment: Ce ne aduce aici? Cât de mult este de folos, cu adevărat, efortul acesta intens care vine în fiecare toamnă? Oare vine natural, așa cum vin recoltele? Sau poate am tradus noi, în companii, ceea ce făceau bunicii noștri toamna: heirup la recoltat? Este strict obiectivă graba recurentă pe care o trăim toamna, sau o reacție de masă, emoțională, globală, de a apuca să faci cât mai mult până la „final“… sau cum ar fi definit acest final (finalul de an, de exemplu, ca simbol al „Finalului“ mare)?
Mulțumim, Nina, pentru lecturi cu sens!